miercuri, 31 decembrie 2008


LA MULTI ANI !

luni, 29 decembrie 2008

3...2...1...la multi ani 2009! Apoi se facu liniste. Dintr-odata toata planeta ingheta. Oamenii s-au speriat. Nu stiau ce se intampla. Guvernele s-au panicat. Politicienii s-au ascuns sub pat. Nimeni nu mai intelegea nimic. Spitalele si-au deschis portile, gata sa primeasca pacientii, in caz de ceva. Dar nu se intampla nimic. Deocamdata. Era liniste. Atat. Dar lumea era speriata. Speriata din cauza timpului. Timpul nu se mai scurgea nici in ceasuri, nici in clepsidre, in nimic. Ceasurile s-au oprit exact la miezul noptii, in ultima secunda a lui 2008. Apoi timpul, parca temandu-se de ceva, s-a oprit. La fel ca un om care era cat pe ce sa mai faca un pas, dar nu l-a facut, pentru ca se temea ca balta din fata lui sa nu ascunda o prapastie. Si s-a oprit. Si timpul, ca si omul. Cum nici nisipul din clepsidre nu mai curgea. Parca a inghetat. Se pare ca nici planeta nu se mai misca, pentru ca astronomii au fost primii care au remarcat ca soarele si luna s-au baricadat fiecare in patratelul sau. Stelele priveau pamantul cu raceala. Nici comete, nici asteroizi, nimic nu se mai misca. Oamenii, in schimb, bajbaiau. Mergeau in toate directiile, fara un scop anume. Desi aglomerate, strazile erau pustii, pentru ca lumea tacea, nimeni nu avea chef de vorba. Adevarul e ca nu mai aveai motiv sa te grabesti. Unde sa mai intarzii, la sedinte, la intalniri? Doar timpul se oprise. Ce a urmat? Va las pe voi sa va imaginati...

luni, 22 decembrie 2008

Porcul e o victima sigura in ajunul Craciunului. Nu se poate impotrivi cutitului. Nici nu cred ca prea curand romanii isi vor schimba obiceiul injunghierii. Dar ma gandesc totusi ca, pe undeva, fiecare porc disparut pe altarul Craciunului se va razbuna intr-o zi. Ganditi-va numai cate boli ii macina pe oameni si cate din ele se trag de la consumul carnii de porc. Ma intreb daca oamenii si porcii se intalnesc pe lumea cealalta...

vineri, 19 decembrie 2008

ar trebui ca in momentele acestea sa ne gandim mai mult la suflet, decat la bani. mai putin la viitor, dar mai mult la clipa de fata. pentru a simti macar pentru un moment spiritul sarbatorilor. nicolae iorga spunea ca toata viata suntem dispusi sa pierdem ani, dar numai in clipa mortii cersim secunde. ar trebui sa invatam sa traim fiecare clipa, nu doar sa trecem atat de usor peste noi insine.

sa fim sanatosi cu totii. in rest, le-om duce toate...

luni, 15 decembrie 2008

Stiti ca in tara asta exista copii care n-au vazut in viata lor o banana? Cand au primit asa ceva, au vrut sa manance fructele alea cu tot cu coaja. Mai sunt oameni care n-au avut in viata lor curent electric sau care nu stiu cum arata un televizor sau o masina. Exista batrani care n-au mai plecat din mica lor comunitate de aproape 20 de ani. Asta e o alta lume, o lume paralela, in care traiesc oamenii din catunele risipite prin muntii Romaniei, in Apuseni, in Parang, mai sunt asemenea catune in Muntii Buzaului sau ai Cernei. Am fost de curand intr-o asemenea zona, in comuna Chiliile din judetul Buzau. O sa vedeti reportajul de acolo in curand pe blog. Am descoperit un catun - Pacurile - unde traiesc vreo 40 de batrani. Oamenii astia sunt rupti total de lume, mai ales cand vine iarna. Drumul care ii leaga de civilizatie, daca se poate spune ca e drum, lung de cinci kilometri, se transforma in valuri de noroi, cand ploua, iar cand ninge e impracticabil. Satenii hiberneaza ca ursii acolo, nu mai ies cu saptamanile din casa, cat tine anotimpul rece. Asta e o alta Romanie, cu totul alta fata de cea pe care o stim noi la Bucuresti. Cu totul alta fata de jocurile politice...

marți, 9 decembrie 2008

ce poti sa faci cu un creion? mai are vreo valoare in ziua de azi? mai ales ca internetul ne-a aranjat tastele pe masa si nu mai trebuie decat sa apasam butoane ca sa "desenam" literele pe ecranul calculatorului. creioanele trebuie aruncate. si stilourile. si cariocile. ce rost mai au in ziua de azi, in lumea virtuala in care ne invartim pana ametim? de toate astea - creioane, pixuri etc. - aveam nevoie atunci cand trebuia sa ne exprimam gandurile, sa le asternem pe hartie, pe vremea cand literele se nasteau prin sudoarea ideilor...

luni, 8 decembrie 2008

va veni cu siguranta ziua in care vom sti exact ce si cum si de ce si pentru ce. vom fi mai fermi, mai combativi, mai calmi, mai optimisti. nici zapada, nici ploaia, nici vantul, inghetul sau apa, focul ori cerul intunecat, nimic nu ne va mai speria. sa asteptam cu mult calm ziua aceea...

joi, 4 decembrie 2008

De ce merg lucrurile prost in Romania? Toata lumea se plange, fiecare are motivul sau de nemultumire, de la politica si starea drumurilor, a invatamantului, mancarea plina de chimicale din magazine, gunoaiele de pe strazi, ajungand pana la nemultumirile din propria familie. Nimic nu ne convine, totul merge prost. Dar de ce?



Asta e intrebarea la care caut un raspuns. Suntem oare niste nemultumiti prin nastere, ne place sa ne plangem, sa strambam din nas, sa criticam? Care e problema noastra pana la urma?



Pun intrebarea asta pentru ca vad de multe ori oameni ajunsi in posturi de conducere care se plang ca sistemul pe care ei il conduc nu merge bine. Ministrii se plang, directorii se plang, sefii de servicii se plang. Dar eu zic asa - frate, daca ai ajuns intr-un post de conducere, atunci esti acolo tocmai pentru a rezolva problemele, nu ca sa te plangi de ele. Nu esti in stare sa le rezolvi, da-ti demisia. Lasa pe altul mai bun sa vina in locul tau, sa le rezolve.




Ma gandesc ca asa e si cu poporul roman. Ne plangem mereu de ceva, de mizerie, de haos, de orice. Dar de ce nu punem mana, uniti fiind, sa rezolvam toate aceste probleme? Sta in puterea noastra s-o facem. Dar de cele mai multe ori n-o facem. Stam pe margine. Asteptam ca altii sa vina si sa ridice, de exemplu, mucul de tigara pe care tot noi l-am aruncat pe strada, in timp ce ne plangem ca e murdar orasul in care locuim. Dar stiti de ce nu facem nimic? De ce preferam sa ne tot plangem la infinit, fara sa ne rezolvam problemele? Parerea mea : pentru ca poporul nu poate sa-si dea demisia...

miercuri, 3 decembrie 2008

Dragii Mosului, am sosit in Romania. Deja. Anul asta m-am gandit sa dau cadouri si la oamenii mari, nu numai la copii. Ei, cu copiii e mai simplu. O sa le dau jucarii, dulciuri, fructe, jocuri pe calculator, ce se stie ca vor ei in mod normal. Bun! Dar sa vedem cum stam cu maturii. Ce fel de cadouri sa dau celor mari? Pai, hai sa ne gandim putin : a fost an electoral, da? Bun.




Ce-au facut romanii in anul electoral? Cei mai multi au stat acasa. Putini au votat. Asa mi-am adus aminte de nuielusa. Ca tot e ea buna pentru natafletii care fac prostii. Sa le dau cate o nuielusa celor care n-au fost la vot. Dar nu-i bat eu la fund. Sa se bata singuri. Daca au chef. Bun! Mai departe, hai sa vedem ce cadouri le dau celor care au votat. E, si aici e treaba grea, ca le dau ceva in functie de partidul cu care au votat. Ce le dau alora care au votat cu PSD-ul? Dar la aia care au votat cu PD-L-ul? Dar alora care au pus stampila pe liberali?



Ia sa caut prin sac, sa vedem ce am eu pe aici, ceva lucruri care nu le plac copiilor. A, uite ce am gasit, un vibrator. Hopa! Cui sa-l dau? La PD-listi sau la PSD-isti? Sau la liberali. Ia uite aici, o femeie gonflabila. Mai, dar cine mi-a pus porcariile astea in sac? Ca nu stiam sa fi facut asemenea comenzi la fabrica mea de jucarii. Fenomenal! Ia uite, am mai gasit ceva, o stampila de vot. Ei, asta-i chiar culmea. Ia stai asa, sa ma caut prin buzunar, ca simt ceva. Poftim, un teanc de bani. Dolari. Fantastic! Ia uite, domnule! Pai stai asa, pana sa zic de cadourile pentru cei mari nu erau toate lucrurile astea la mine, nici in sac, nici in buzunar. Cum de-au ajuns aici? Doar stiu bine ce am bagat in sac. E clar, am imbatranit, nu mai stiu ce fac. Aoleo, o fi ceva malefic, ca am rostit nume de partide. Magie neagra. Vai de mine!




Nu se poate asa ceva! Afise cu mine peste tot prin oras! Pe stalpi, pe pereti. E fata mea. Pai cum asa? Auzi, candidat Mos Craciun la functia de senator. Eu? Pai eu sunt de la Polul Nord. Cum m-au trecut astia pe afise? Auzi ce zice la radio, cica m-a votat lumea. Am devenit senator. Trebuie sa ma duc sa depun juramantul? Doamne fereste! Pai si ce fac cu toate cadourile astea, pentru copii, mai ales? Gata, nu mai dau nimic la cei mari. Raman numai cu copiii. E un cosmar!




Un cosmar? Poftim, au disparut vibratoarele, papusile gonflabile, banii. Cum am zis ca renunt la cei mari. A, ia uite, nuielusa n-a disparut. Ce bine!




Am invatat un lucru din toata povestea asta. Sa nu mai vin in Romania in anii electorali. Gata. Cand e vorba de alegeri, trimit cadourile prin posta. Uf, bine c-am scapat de blestem...

marți, 2 decembrie 2008

as vrea sa cred ca intr-o zi vom fi mult mai buni, mai cinstiti, mai curati, mai demni, cu mai multa intelepciune, cu mai multa candoare, mai cumpatati si mai limpezi in ganduri. de multe ori se spune ca romanii n-au multe din aceste calitati. unii le-au pierdut. dar nu cred ca sunt multi. parerea mea e ca majoritatea oamenilor din aceasta tara au totusi sufletul nepatat. sper! dar chiar daca ar fi altfel, daca am fi rai, daca din cauza noroiului din noi facem ca tara asta sa mearga din prost in mai prost, cred totusi ca ar trebui sa facem ceva ca sa ne spalam pacatele : sa-i educam pe copiii nostri in asa fel incat ei sa fie cu totul si cu totul altfel decat noi. ca sa nu ne mosteneasca...
probabil ca la un moment dat va trebui sa ne intrebam, foarte serios, incotro mergem. suntem bombardati cu tot felul de teorii, sloganuri, afise, sondaje, studii. specialisti de toate felurile ne vorbesc de somaj, saracie, recesiune. nu stiu cati inteleg ceea ce se petrece cu adevarat. cert e ca am baltit de 19 ani incoace in nesiguranta, ne-am incurcat in pasii mici facuti pe carari si scurtaturi, ne-am mintit cu victorii de carton. dar pana cand?...

luni, 1 decembrie 2008

in orice zi, la orice ora gandim. ne temem de ce e rau si speram la ce e bun. pentru noi, pentru familie, pentru prieteni. incercam sa ne punem la adapost de gandurile negre, de faptele urate. incercam. nu toti reusim. unii sunt victimele raului, ale minciunii, ale rautatii. fac rau oricui, prietenilor, rudelor, oricui. vedem asemenea "victime" peste tot in jurul nostru, in vile si palate, in politica, in afaceri...

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

poate ca suna ciudat sa crezi ca maine va fi mai bine. dar oare chiar suntem convinsi ca ieri a fost mai rau?...

vineri, 28 noiembrie 2008

Nimic in plus fata de ceea ce stim. Nimic in minus fata de ceea ce am putea fi. Ziua de azi, ca si cea de ieri...

Ce poate fi mai bun pe lumea asta decat sa stii cine esti, cum esti si de ce esti? Dan Gheorghe. Un simplu om.