marți, 9 decembrie 2008

ce poti sa faci cu un creion? mai are vreo valoare in ziua de azi? mai ales ca internetul ne-a aranjat tastele pe masa si nu mai trebuie decat sa apasam butoane ca sa "desenam" literele pe ecranul calculatorului. creioanele trebuie aruncate. si stilourile. si cariocile. ce rost mai au in ziua de azi, in lumea virtuala in care ne invartim pana ametim? de toate astea - creioane, pixuri etc. - aveam nevoie atunci cand trebuia sa ne exprimam gandurile, sa le asternem pe hartie, pe vremea cand literele se nasteau prin sudoarea ideilor...

30 de comentarii:

irinaindira spunea...

Buna!Felicitari pentru blog si pentru imaginile postate (sunt extrem de sugestive)!

irinaindira

Dan Gheorghe spunea...

multumesc! te mai astept pe aici.

FloRiNa spunea...

Da...acele momente in care asterni gandurile pe foaie sunt momente in care meditam la lucrurile marunte din jurul nostru, pe care internetul si tehnologia nu ne-o mai permite si spun asta pentru ca acestea ne fura timpul pretios in care am putea privii lucrurile pentru a realiza ca fiecare isi are scopul si probabil asa am devenii mai optimisti si mai increzatori in lumea asta...Secolul vitezei ne fura toate astea!!!

sorana spunea...

Haide sa-ti impartasesc un mic secret. Eu nu pot sa scriu direct intr-un editor de texte de pe calculator. Am senzatia ca mi se duce pe apa sambetei toata inspiratia. Eu inca mai scrijelesc hartia si-i savurez misterul. Inca mai am creioane si ascutitoare si mai am si un stilou din acela chinezesc de pe vremuri, care fie vorba intre noi era cam scump (100lei). Dar asta nu ma impiedeca sa nu ma folosesc de progres...
Un zambet Dan Gheorghe :) si ai sa vezi ca totul prinde alta savoare...

Anca spunea...

Daca mirosul si fosnetul hartiei ne va fi insotit vreodata in drumul nostru printre cuvinte...atunci ii vom ramane fideli si creionului in asternerea gandului pe foaia alba...Restul sunt doar...unelte:)

Dan Gheorghe spunea...

sper ca nu vom uita de unde am plecat, de la hartie...si creion...ca pana la urma invatatii lumii n-au avut calculator...

Ana-Maria spunea...

Eu am predat ieri la masterat un proiect scris cu pixul! Asa a vrut domnul profesor. A fost un chin pentru mine... Degetele mele s-au obisnuit cu tastatura, nu le mai place pixul. :( 15 pagini A4 scrise de mana. Plus bilant contabil cu tabele trasate cu rigla si creionul! :(( Nu imi place sa scriu pe hartie la comanda!

Recunosc, am in noptiera o agenda si un pix. Cand imi vine o idee, deschid agenda si o notez cu pixul.

Dan Gheorghe spunea...

of, calculatorul asta! sper ca vei fi bine apreciata pentru cunostintele tale, chiar daca ai scris cu pixul!

Ana-Maria spunea...

Am un scris de doctor! :)) Oricum, continutul conteaza! :D

Dan Gheorghe spunea...

normal, continutul e cel mai important. si el ramane cu adevarat! ai scris de doctor? eu am scris de doctor docent!!!!!!

Ana-Maria spunea...

:))

Dan Gheorghe spunea...

nu intelege nimeni scrisul meu. dar cum spuneam, si ziceai si tu, important e continutul...

Ana-Maria spunea...

;)

Dan Gheorghe spunea...

bafta in continuare!

Magda spunea...

eu mai am si acum un jurnal....e drept ca nu mai scriu cu frenezia cu care o faceam in liceu...de ma dureau degetele si faceam basici :P
acum mai arunc cate o fraza, doua...si uneori am impresia ca am uitat sa scriu.

Dan Gheorghe spunea...

cred ca uneori gandurile, care vin peste noi, ne obliga sa scriem.

AngelWings spunea...

Cu un creion pot creea o intreaga lume...ascunsa in cuvinte, in puncte de suspensie si printre randurile insirate haotic pe o foaie...si inca imi mai creez o astfel de lume...intr-o agenda veche...si inca ma mai calmez...si inca ma mai pierd printre randuri...
Eu n-am uitat de creion :)

Dan Gheorghe spunea...

te felicit! e cu adevarat frumos ce ai spus - sa creezi o lume din creion. foarte frumos!

juliana spunea...

uneori, cand scriu (la calculator, sic), degetele mele sunt creioane cu personalitate care parca creeaza lumea lor de basm... si apoi eu ma uit la ce au lasat in urma; de cele mai multe ori imi place; imi plac creioanele mele :)

Elisu mic spunea...

Iti multumesc pentru aprecieri si te mai astept pe blogul meu...care sper din tot sufletul sa te inspire in alimentatia ta, de zi cu zi.

Spun asta pentru ca...este SINGURUL motiv pentru care el exista.

Este singurul blog pt care m-am desprins de foaie si creion, pe care de altfel le IUBESC, pentru ca am simtit, ca in lumea in care traim...internetul a ajuns un mijloc de comunicare de masa mai efecient si mai rapid.

Vreau sa ma asigur ca...din ce in ce mai multe persoane incearca sa traiasca sanatos si energic.

PS : ma bucura tare ca esti un impatimit al condeiului. Succes in continuare!

Nela spunea...

Felicitari pentru blog si de asemenea pentru munca depusa.
Toate cele bune!:)
Multumesc ptr comment!;)

Dan Gheorghe spunea...

multumesc pentru aprecieri. toate cele bune tuturor!

Simion Alexandru spunea...

Urma de creion se sterge in timp...d p o coala alba! Prefer un pix...ce dainuie! Dar creionul il folosesc zilnik,shi nu pt idei si ganduri! Case, proiecte...planuri! Si e kiar stresant knd se rupe varful,si nu gasesti ascutitoarea!
Cum te simti knd citesti un articol scris de u,si il ai in fatza,asternut p o foaie?! E un sentiment ciudat!Diferit de acela al unul editor d texte!nu?

Dan Gheorghe spunea...

depinde de ideile pe care le contine textul. niste idei bune nu se sterg niciodata, mai ales din constiinta oamenilor. indiferent cum a fost scris acel text, cu pixul ori creionul...

Daiana Prundurel spunea...

Eu nu as pune intrebarea "ce poti sa faci cu un creion?" Eu as pune intrebarea"ce m-as face fara un creion?" Creioanele nu trebuie sa dispara, ele sunt asemenea povestilor ce nu trebuie sa moara. Fara creioane...cum ar mai prinde viata cele mai frumose desene, cele mai proaspete crochiuri, cele mai ascunse ganduri si trairi,cum s-ar mai colora cele mai ciudate fiinte? Creioanele nu vor disparea niciodata, sau poate doar atunci cand copii nu vor mai vrea sa deseneze.Acest lucru nu cred ca se va intampla curand...sunt convinsa de asta! Sa fim calmi!Creioanele nu o sa dispara...

Dan Gheorghe spunea...

tragic ar fi nu neaparat daca ar disparea creioanele ori stilourile, ci mai ales daca nu am mai avea motive sa le utilizam, n-am mai avea ce sa scriem, n-am mai avea idei. din pacate, subcultura promovata in ziua de azi, nu numai la noi, poate sa ne duca la un asemenea stadiu...

Bogdan Oancea spunea...

Inainte de felicitarile implicite pe care vi le adresez, v-as pune o singura intrebare !? CE ESTE ACELA UN CREION ?! ... Credeti ca imi puteti raspunde ?!

Credeti ca in epoca de piatra oamenii nu simteau nevoia de a isi exprima simtul estetic si nevoia de comunicare, desenand cu ciotul de piatra desene rupestre sau schitzand linii si forme in piatra !?

Credeti ca Ludovic al XIV-lea cand ii scria versuri de dragoste unei amante il interesa in mod explicit ce ar putea sa faca cu pana sa de paun inmuiata in cernelurile fine frantzuzesti !?

Credeti ca daca eu tastez acum aceste cuvinte si imi exprim bucuria de a va urmari postarile, ma intereseaza catusi de putzin ce voi mai face cu tastatura aceasta peste 50 de ani !?

Credeti ca copilul copilului copilului dumneavoastra va raspunde unei oferte de afaceri venita din partea unui mare trust de Software IT folosindu-se de o tastatura similara ca aceea pe care o avetzi dvs. acum in fata si pe care abia asteptati sa o butonatzi de indata ce veti termina de citit mesajul meu !?

Credeti ca acel "CREION" de care vorbeati dumneavoastra exista in mod real !? ...

Sau exista poate doar IDEEA si NEVOIA NOASTRA DE A EMITE UN GAND CATRE UN UNIVERS INFINIT, IN CONTINUA EVOLUTIE SI TRANSFORMARE ?!...

Oare tastatura care va asteapta insetata de a fi apasata cu pasinue credeti ca este interesata intr-adevar de cine o va mai butona dupa ce dumneavoastra va vetzi cumpara alta mai noua sau mai performanta !?...

Credeti oare in puterea gandului dumneavoastra !? ... Gandul dumneavoastra este CREIONUL, ESTE CIOTUL DE PIATRA, ESTE TASTATURA sau, cine stie ?!..., o BILA ROTUNDA ALBASTRA pe care atunci cand o vetzi atinge chiar si cu degetul dvs mic de la mana stanga va genera instantaneu MESAJUL PE CARE DORITI SA IL EXPEDIATI CATRE FIRMA DE IT CARE VA SOLICITA SERVICIILE DVS ?!...

Cu umilinta si respect, va felicit pentru reportajele dvs, pentru observatia naturala instantanee a CLIPEI ROMANESTI, pentru modul simplu si in acelasi timp profund prin care reusitzi sa ii determinatzi pe cel putin alti 27 de oameni sa isi puna sute de muschi in miscare si sa isi activeze milioane de impulsuri neuronal afective numai pentru a da un simplu click pe un mouse, pozitionand cursorul pe cuvantul "Comentarii"... asa cum dealtfel am facut si eu acum...

Astept cu nerabdare raspunsul dvs si va multumesc pentru reciprocitate. Cu stima,
Bogdan Oancea

Dan Gheorghe spunea...

ma bucur pentru mesajul dumneavoastra si mai ales pentru ideile exprimate. as incepe cu ceea ce ati spus la un moment dat : nevoia noastra de a emite un gand. da, asta am vrut si eu sa spun, referindu-ma la creion sau la stilou. calculatorul poate fi la fel de eficient in emiterea unor idei. nu sunt contra progresului. e clar ca ideile pot fi exprimate oricum, pe hartie sau pe cale electronica.

problema e alta - cati oameni in ziua de azi mai sunt capabili cu adevarat sa emita un gand, un gand propriu, sa-si puna intrebari? acesta e pana la urma sensul micului meu text despre creion. nu creionul e pe cale de disparitie, ci gandul. traim intr-o societate in care oamenii incep sa fie tot mai mult o masa, o masa de manevra, care poate fi manipulata usor. de ce? din cauza subculturii de care dau dovada tot mai multi semeni de-ai nostri. tot mai putini se gandesc la un creion, pentru ca n-ar avea ce face cu el, daca l-ar tine in mana. n-ar fi capabili sa aiba propriile lor idei.

pana la urma traim un paradox - ceea ce a dorit comunismul s-a implinit. a aparut OMUL NOU. omul care nu gandeste, care nu emite pareri, care nu-si pune intrebari. si nu face toate astea pentru ca nu are cultura generala. are doar cultura societatii de consum.

am vazut la un moement dat si in romania un exercitiu, sa-i zic asa, de subcultura - vezi doamne, un obicei ocidental aparut si la noi. mai multi tineri formasera un sir. si mergeau unul in spatele celuilalt. in cerc. cand au fost intrebati de ce fac asta, au zis ca nu au un motiv. o fac pur si simplu. iata OMUL. OMUL NOU! cel care nu pune intrebari...

maria simina alexandru spunea...

multumesc pentru comment!

you are doing a preety good job yourself, but i guess you already know that :)

o seara cat mai placuta in continuare!

Dan Gheorghe spunea...

toate bune in 2009!