joi, 4 decembrie 2008

De ce merg lucrurile prost in Romania? Toata lumea se plange, fiecare are motivul sau de nemultumire, de la politica si starea drumurilor, a invatamantului, mancarea plina de chimicale din magazine, gunoaiele de pe strazi, ajungand pana la nemultumirile din propria familie. Nimic nu ne convine, totul merge prost. Dar de ce?



Asta e intrebarea la care caut un raspuns. Suntem oare niste nemultumiti prin nastere, ne place sa ne plangem, sa strambam din nas, sa criticam? Care e problema noastra pana la urma?



Pun intrebarea asta pentru ca vad de multe ori oameni ajunsi in posturi de conducere care se plang ca sistemul pe care ei il conduc nu merge bine. Ministrii se plang, directorii se plang, sefii de servicii se plang. Dar eu zic asa - frate, daca ai ajuns intr-un post de conducere, atunci esti acolo tocmai pentru a rezolva problemele, nu ca sa te plangi de ele. Nu esti in stare sa le rezolvi, da-ti demisia. Lasa pe altul mai bun sa vina in locul tau, sa le rezolve.




Ma gandesc ca asa e si cu poporul roman. Ne plangem mereu de ceva, de mizerie, de haos, de orice. Dar de ce nu punem mana, uniti fiind, sa rezolvam toate aceste probleme? Sta in puterea noastra s-o facem. Dar de cele mai multe ori n-o facem. Stam pe margine. Asteptam ca altii sa vina si sa ridice, de exemplu, mucul de tigara pe care tot noi l-am aruncat pe strada, in timp ce ne plangem ca e murdar orasul in care locuim. Dar stiti de ce nu facem nimic? De ce preferam sa ne tot plangem la infinit, fara sa ne rezolvam problemele? Parerea mea : pentru ca poporul nu poate sa-si dea demisia...

24 de comentarii:

DARIA JIN spunea...

In cartea lui Ileana Vulpescu "Arta Conversaţiei" este un paragraf despre români ce m-a impresionat. Nu stiu să îl redau aici ca şi citat, însă din ce îmi amintesc eroina principală spunea că naţia noastră este una mică, peste care au venit popoare cărora a trebuit să le facem faţă, pe rând. Asta ne-a luat din energie, ne-a îngenunchiat, dar nu ne-a omorât, căci noi, românii suntem ca şi pasărea Pheonix, renaştem din propria cenuşă. Tot eroina principală spunea că la nici o naţie din lumea asta nu a văzut acea dorinţă de a ajuta - gândeşte-te la comentariile, discuţile întregi ce iau naştere în autobuz pe teme diferite din dorinţa de a ajuta pe cineva la ce staţie să coboare, şi nici acea implicare pe care noi, românii o avem faţă de semenii noştri. Celelalte naţii au fost obişnuite să ia, să li se cuvină şi să trăiască în lux, noi românii, nu! De ce ne plângem, de ce nu suntem în stare să ne rezolvăm problemele de unii singuri?
Pentru că am trăit în lipsuri şi niciodată nu am primit ceva de-a gata, pentru că nu putem fi neepăsători, pentru că vrem să ne implicăm....
Îţi recomand cartea, dacă nu ai citit-o încă, btw.

Dan Gheorghe spunea...

multumesc

RazvY spunea...

Pentru ca cei care au ceva de spus sau de facut ... vor fi mereu ... "muti sau ologi" .

Trebuie sa avem mai multa incredere in cei tineri ...

Parerea mea :)

Dan Gheorghe spunea...

da, din pacate, multa lume tase si se retrage. fiecare pentru el, nu?

dana o. spunea...

Si eu cred ca trecutul are legatura cu nepasarea romanilor, dar nu numai. Mai sunt si alti factori precum ignoranta, necunoasterea, etc. Adica, da nu avem o istorie facila dar hai sa luam exemplul Germaniei dupa al doilea razboi mondial: erau redusi la zero si s-au ridicat inapoi, fiecare cetatean a muncit pentru renasterea si reconstituirea Germaniei. Noi de ce nu putem fauri o noua Romanie?
Apoi este ideea preconceputa ca tot ce e romanesc e prost, ca vai ce nasol e la noi...ca la altii ooo ce fain e. Nu zau?? De unde stiti? De la televizor? Dar ati fost la New York sau la Paris sa vedeti ce mizerie au si ei pe acolo? Nu, dar ne luam dupa ce ni se implementeaza in creieras pe TV: ei prezinta partea luminoasa a vietii lor, noi ne prezentam mizeriile. Cum sa aprecieze altii ce e la noi frumos daca noi nu apreciem?Cum sa ne ajute altii sa sutinem lucrurile bune de la noi daca noi singuri ne defaimam si ne plangem. De ce sa ne complacem sa ne plangem despre viata in Romania? Nu-i inteleg de exemplu pe cei care pleaca in strainatate, vad sigur ca nu e paradisul dar intorsi in tara continuua sa spuna ca e super fain afara. Personal, si eu am plecat sa termin masterul in Franta, fiind dezamagita de cursurile avute in primul an de master in Bucuresti. Dar surpriza!! Francezii - cel putin pe domeniul meu de specialitate sun vai si amar. Este incredibil cat de scazut este nivelul la master aici. Bun, am venit, am vazut, nu ma mai plang. La mine in tara e mai bine, poate nu cel mai bine, dar mult mai bine ac in alte parti.
Apoi, hai sa nu ne mai vaitam atat de cat de rau e la noi. Sunt cateva exemple unde oamenii o duc mult mai rau. V-ar fi convenit sa traiti intr-o zona de conflict? Sa va culcati noaptea si sa nu stiti daca apucati a doua zi pentru ca s-ar putea sa va treziti cu casa rapusa de o bomba? A, si hai sa ne avitam de dragul de a ne vaita ca ce saraci suntem...da ce-i fratilor cu super masinile de pe drumuri? Si daca sunt asa proaste drumurile - bine chiar sunt destul de nashpa pe alocuri - nu ne doare sufletelul sa dam zecile de mii de euro pe masini doar ac sa le stricam pe drumurile noastre?
Deci eu cred ca pur si simplu ne-am invatat sa ne plangem. Dar sunt optimista. orice invat are si dezvat. Trebuie gasite solutii. Nu stiu ma gandesc ca de exemplu cel acre arunca pe jos sa primeasca amenda usturatoare, absurd de mare. si va arunca o data, de doua ori dar dupa ce se leftereste sigur nu-i va da mana sa mai arunce a treia oara. Hai sa facem muuulte centre de reciclare. Ca sigur prinde la noi daca iese un banut din asta! Vrem schimbari si mai mari? Vrem drumuri mai bune, vrem scoli, spitale mai curate si mai bine opimizate? Hai sa facem o schimbare majora in ceea ce-i priveste pe cei ce iau astfel de decizii. Nu mai stati in fata televizorului si criticati, mergeti la vot. Avem impresia ca nu avem pe cine vota. Hai sa cautam oameni de valoare, hai sa-i taxam pe cei ce nu-si fac treaba. Sunt doar cateva ideei...

Dan Gheorghe spunea...

asa ar trebui, sa-i taxam. dar pentru asta e nevoie de implicare. sub toate aspectele. romanii sa mai fie indiferenti la ce li se intampla. si sa nu mai accepte sa fie calcati in picioare!

AngelWings spunea...

Poate ca odata romanii erau uniti. Acum insa, e ficare pentru el... si in loc sa ne plangem, am putea sa facem ceva; sa incep eu sa nu mai arunc gunoi pe strada, sa ma implic mai mult, sa imi pese, sa zambesc, sa nu ma mai plang si sa sper. Si poate, cel de langa mine, vazandu-ma ca zambesc, va face si el la fel, in speranta ca poate-poate incepe si el sa zambeasca....:) Nu ma plang de Romania...sunt doar putin nemultumita de oamenii din ea...

ma mai cheama si maria. spunea...

va multumesc, sper sa va trezesc interesul si in continuare.

Dan Gheorghe spunea...

eu inca sper ca suntem pe drumul cel bun...

Dan Gheorghe spunea...

toate cele bune, maria!

sorana spunea...

In primul rand cred ca ar trebui sa deschidem ochii si sa ii vedem pe cei care tac si fac. Pentru ca oricat avem impresia ca ei nu exista ne inselam amarnic. Exista! Este doar o chestiune de alegere sa ii scoatem in fata si sa contribuim cu ceva. Este o mare realizare ca in drumul tau spre magazinul de la care iti cumperi paine sa ridici de pe jos 10 chistoace. Azi asa, maine asa...

Dan Gheorghe spunea...

ar trebui ca dincolo de propriile interese sa sustinem mai ales interesul comun. oare putem?

Satya spunea...

Imi amintesc cand o cunostiinta a fost numita peste noapte director executiv la o televiziune provinciala.

Panicata, in prima zi, s-a inchis in birou si a inceput sa planga de sarea camasa de pe ea.
L-a sunat pe fratele ei din Bucuresti. Redactia de dincolo de usa incuiata astepta sa o cunoasca.

Si asa, umflata la fata de plans, il suna pe fratele ei - patronul televiziunii.
- Asculta fata, ii spune el, linisteste-te, nu mai plange, aduna-te si INCEPE PRIN A LUA DECIZII!!!

Dan Gheorghe spunea...

da, intamplarea asta arata fie ca persoana respectiva nu avea incredere in propriile forte, fie era constienta de valoarea sau mai precis lipsa ei de valoare. si atunci plangea din cauza ca stia ca nu va face fata provocarii. sunt curios ce s-a intamplat pana la urma - a rezistat sau nu in functie. ciudat e ca n-am auzit la noi oameni care sa refuze o functie, stiind ca nu pot face fata. accepta functia, chiar daca stiu ca nu sunt facuti sa conduca sau nu au suficient profesionalism pentru asta.

pionu' negru spunea...

s-au obisnuit sa nu mai vada si partea plina a paharului. Daca majoritatea ar parea fericiti si nu ar mai afisa si partea urata din viata lor, i-ar influenta si pe cei de langa ei... ma gandesc ca pe undeva este si o lectie de manipulare. Dar prefera sa fie tristi.

Satya spunea...

stii, chiar a rezistat in functie, dar ea, care pana atunci fusese profesor universitar, s-a trezit cu o mare responsabilitate si pozitie...si a fost sincera fata de ea insasi. s-a speriat de tot ce urma (organizare, salarizare, evaluare, etc) si a cerut ajutor.

daca ar fi toti atat de sinceri cu ei insisi...chiar daca mirajul e mare, sunt momente cand e bine sa spunem "NU".

sorana spunea...

Vrem sau nu vrem sa recunoastem egoismul este parte integranta din noi. Nu este vorba despre interesul comun ci despre asumarea a ceea ce esti, cand esti si unde esti. Important este ca atunci cand nu poti ori o recunosti si pui armele jos si te raliezi cu cei ce pot, ori faci sa poti. Nu toti putem sa fim lideri dar sunt convinsa ca multi inteleg menirea unui conducator....

Dan Gheorghe spunea...

cred ca liderul nu are nicio valoare fara oamenii competenti din jurul sau. calitatea de lider se verifica numai daca acel om, aflat intr-o pozitie - cheie, isi ia in jurul sau oameni de valoare, care sa-i dea sfaturi bune. numai ca sunt destui lideri la noi care se tem de oamenii de valoare. nu-i atrag, de teama ca acei consilieri sunt mai destepti ca liderul. si atunci ce face liderul? atrage ij jurul sau mai mult oameni de paie, pupincuristi...

Ana-Maria spunea...

De ce lucrurile merg prost in Romania? :) Noi suntem vinovatii! Noi pentru ca ne plangem de mizeria ce ne inconjoara, dar sunt putini cei care iau masuri! Sunt putini cei care ridica de jos un ambalaj aruncat de un altul! Sunt putini cei care isi sufla nasul in batista! Si sunt multi cei care arunca hartii pe jos doar pentru ca... "Una in plus nici nu se vede!"

Dan Gheorghe spunea...

delasarea...asta e explicatia. doar prin educatie se poate schimba mentalitatea asta!

Lucian spunea...

foarte bine spus, meseria noastra nationala este sa ne plangem, de orice si oricine

Dan Gheorghe spunea...

din pacate, asta ne e "meseria", ai dreptate!

malina spunea...

as vrea sa-mi dau si eu cu parerea, in calitate de eleva a unui liceu renumit din bucuresti, in care observ zilnic cum elevii sunt invatati sa fie sclavi.noi nu suntem educati sa gandim, sa facem noi ceva folositor, sau chiar nefolositor, sa ne asumam riscuri etc. noi suntem invatati sa ascultam, sa dam din cap si sa facem exact cum ni se cere, fara sa stim macar ce ni se cere. e aberant.si e aberant nu doar in sistemul invatamanului, ci peste tot, iar eu cred ca e numai vina parvenitilor de politicieni pentru care binele majoritatii nu reprezinta nimic in comparatie cu binele lor.

Dan Gheorghe spunea...

ai dreptate. invatamantul e departe de locul in care sa se formeze caractere. in ziua de azi, ca intotdeauna, societatea romaneasca n-a stiut sa ofere tinerilor cele mai bune modele de viata!