luni, 28 decembrie 2009


sa fie un an mai bun. 2010. va fi? vom vedea. semnele nu par cine stie ce incurajatoare. macar sa fim sanatosi. macar. si in rest? ramane de vazut...




LA MULTI ANI!

miercuri, 23 decembrie 2009

l-am auzit pe actualul premier spunandu-le romanilor ca in 2010 ne va fi intai mai rau, pentru ca dupa aceea sa ne fie mai bine. asta imi aminteste de o vorba pe care am auzit-o de la un profesor de-al meu de istorie, despre boierii care, pe vremuri, le promiteau taranilor o viata mai buna. ceva de genul - trageti la jug, in viata asta, ca o sa va fie bine in viata viitoare. cand veti ajunge in rai.

cred ca poporul roman are in sange promisiunea pe care fiecare generatie a primit-o de la conducatorii acestei tari - ca va fi mai bine. si binele acela se tot indeparta. si daca parintii nu atingeau viata aceea buna, atunci speranta se reporta catre copiii lor. si uite asa himera binelui a traversat timpurile. ca un fum de la un gratar plin cu mititei, iar cei care stau pe margine incearca sa-si ostoiasca foamea doar mirosind...

in anii '80, ceausescu spunea romanilor ca trebuie sa stranga cureaua, in numele datoriei externe pe care tara trebuia s-o plateasca. sa induram frigul din case, iarna. imi amintesc de o plenara, de prin 1985, in care "conducatorul cel iubit" spunea ca oamenii din tara asta pot supravietui langa caloriferele reci, daca mai pun o haina in plus pe ei. ca sa nu mai spun de cozile de zile intregi, in fata magazinelor, pentru o bucata de carne, un salam sau un pachet cu unt. si ni se promitea atunci ca, dupa ce vom plati datoria externa, vom trai mai bine. de-asta trebuia sa induram atunci toata mizeria.

dupa revolutie, alta promisiune. din partea noilor conducatori - romani, tara va trece printr-o perioada grea, care inseamna tranzitia la economia de piata. iar dupa tranzitie vom trai bine. si am indurat 20 de ani de tranzitie. am auzit, cu ceva timp in urma, ca tranzitia s-a terminat. dar unde e binele? probabil ca trebuie sa asteptam viata de apoi...

marți, 15 decembrie 2009

revolutia romana. din 16 decembrie vor incepe comemorarile. ca in fiecare an. poate ca acum e ceva mai special - cifra rotunda - se implinesc 20 de ani de la revolutie. revolutie? sau lovitura de stat? greu de spus. cati au uitat de zilele acelui decembrie 1989? cati isi mai aduc aminte? am cunoscut familia unui tanar care a fost ucis la revolutie. una dintre primele victime din bucuresti. baiatul avea 17 ani in fatidica zi de 21 decembrie 1989. culmea, a fost ucis la ora 17.00, in fata salii dalles. dupa cativa ani de la moartea sa, ce credeti ca se intampla? familia lui primeste o carte postala. era de la armata. baiatul era chemat la incorporare. din punctul de vedere al autoritatilor, acest tanar traia. poate ca nici revolutie n-a fost, din acelasi punct oficial de vedere. intamplarea asta ar putea foarte bine sa defineasca acesti 20 de ani de dupa 1990. un timp dominat de nepasare. in care cei mai multi au uitat. mai ales cei care n-au avut rude, prieteni, vecini care sa fi murit atunci, in 1989. vorba aia, daca pe mine nu ma doare, de altii nu ma intereseaza...

luni, 14 decembrie 2009


frumoasa campanie am avut. cu de toate. cu ce-am ramas? cu nevoia romanilor de spaga. s-a luat cu nemiluita. si nu numai cei amarati au pus botul la partide, pentru un salam, o ciocolata sau mai rau – ceva maruntis. si unii mai instariti au acceptat ploconul. stiu ce vorbesc! chiar ma gandeam daca n-ar fi mai bine, peste cativa ani, sa se legalizeze spaga electorala. probabil se va gasi careva sa propuna asta. asa cum in sistemul sanitar s-a propus ca spaga la medic sa fie legalizata. pai daca majoritatea se ocupa cu sportul asta – luat si primit – atunci de ce sa nu dam ori sa primim legal? ce sa ne mai ascundem dupa degete! ba poate ar trebui ca la alegeri partidele sa emita si chitanta. uite, alegatorule, ti-am dat banu’ gros, salamu’, tu te obligi sa votezi pe cine trebuie. si la sfarsit, cand iese din sectia de votare, alegatorul sa plece de acolo cu alta chitanta – aia care sa demonstreze ca electorul si-a facut datoria. fata de partid…

miercuri, 9 decembrie 2009

ne vin acum stiri de la diverse agentii de presa din strainatate si analisti de peste ocean. cica in romania s-ar coace niscaiva revolte sociale. ei na! romanii ar fi necajiti peste masura de starea lor sociala. de saracie. ca sa vezi! si mai ales oamenii ar fi sictiriti de scena politica aflata intr-un balamuc total. mai sa fie! nu cred o iota din toate scenariile astea. a, da, daca am fi in alta tara, in cehia, in ungaria, in polonia, da, as zice ca o revolta e posibila. acolo sunt popoare care stiu sa se ridice impotriva imposturii, impotriva conducatorilor care nu fac nimic bun pentru tara lor, impotriva coruptiei generalizate, impotriva marsaviilor de orice fel. doar in tarile astea au mai avut loc revolte populare. chiar pe timpul comunsimului. pentru ca acolo oamenii au coloana vertebrala. oamenii de acolo au cu adevarat respect fata de libertate, fata de democratie, fata de tot ce inseamna corectitudine. dar la noi? ce e la noi? am vazut deja. si ma gandesc acum - in fata mizeriei, a ticalosiilor de tot felul, ce ar face "masele largi populare", dupa o defuncta exprimare? mai degraba aceste mase asteapta urmatorul scrutin electoral - sa mai primeasca o spaguta, un salam, o ciocolata, un suculet, o tuiculita...

marți, 8 decembrie 2009

circul s-a terminat. luminile s-au stins. cortina a cazut. spectatorii pleaca. fiecare la casa lui. si la grijile lui. la saracia lui. ce va fi maine? la munca, acasa, la piata. ce cumperi? daca mai ai cu ce. te uiti in buzunar. fluiera vantul? posibil. vine iarna. tot trebuie sa-ti descretesti fruntea. macar de sarbatori. daca poti, daca ai timp. si chef. te mai gandesti acum la spectacol? deja l-ai uitat. fiecare secunda in plus te indeparteaza de trecut. uneori, cand ai atatea pe cap, uiti si cine e in fruntea statului. parca mai conteaza...

joi, 3 decembrie 2009


dupa atatea batalii politice, cand ne vom mai aminti ca traim in aceeasi tara? ca avem frati, neamuri, prieteni, sotii, colegi, vecini? oare suntem capabili sa redevenim romani?

luni, 30 noiembrie 2009


LA MULTI ANI, ROMANIA! Cu bune si cu rele, totusi, la multi ani! Si sa speram ca noi, ca romani, meritam sa uram acestei tari la multi ani!

duminică, 22 noiembrie 2009


ziua alegerilor. unde e poporul roman? la televizor suntem bombardati cu cifre, procente, analize, prognoze, scheme. unii deja dau primele estimari - cine intra in turul al doilea. si abia e ora pranzului! unde e poporul roman in toata nebunia asta? sau poate ar trebui sa intelegem altceva - ca nu conteaza cum votam noi, cei multi, prostimea. conteaza cine castiga, cine trebuie. se creeaza si acum senzatia, ca si alte dati, ca poporul roman trece printr-un malaxor din care iese exact ce trebuie. depinde cine controleaza malaxorul...

marți, 17 noiembrie 2009

politica romaneasca are o singura "realizare" in acesti 20 de ani - a reusit sa-i invrajbeasca pe romani, unii impotriva altora. sa imparta acest popor in tabere. sigur, nu toti romanii se baga in cate o tabara. oamenii cu adevarat destepti stau cat mai departe de tabere, de spiritul de turma. dar sunt destui care se baga cu capul in jug la cate un stapan. si devin slugi fidele. asa vezi si acum, in campania electorala. indivizi gata oricand sa-ti sara la beregata, daca nu esti de acord cu doctrina pe care ei o apara. observati ca n-am spus ca e doctrina lor. pentru ca nu e a lor. aici vorbim de armate de mercenari. baietii ciugulesc si ei cate o ciosvarta. daca stapanii vor ajunge la guvernare, ciosvartele s-ar putea transforma in mici ciolanase. de la agitatorii politici pana la lipitorii de afise, de la cei care transmit pe internet fel si fel de materiale contra adversarilor pana la organizatorii de mitinguri, toata aceasta armata de trepadusi actioneaza zilele astea din plin. nu inteleg totusi de unde atata inversunare, atata ura. chiar daca astea sunt sentimente pe bani. ma bag, de exemplu, in nu stiu ce tabara si incep sa-i urasc pe cei din tabara adversa. sa-i scuip. dar de ce? doar pentru cativa lei sau dolari pe care-i primesc? cineva ma intreba zilele trecute, pe blog, in ce tabara sunt. era cu siguranta unul dintre slugoii care strabat acum internetul, blogurile, sa vada cine scrie de rau contra stapanului sau. ei bine, eu nu sunt in nicio tabara. am fugit toata viata de spiritul de turma. si pot respira usurat aerul libertatii. libertatea de gandire. din fericire, mai sunt inca multi oameni in tara asta, sunt majoritari, as spune, care se tin departe de asemenea tabere, de aceste armate de mercenari. mai sunt inca destui oameni liberi, care gandesc. care nu sunt niste masini, niste roboti. viitorul acestei tari sta pe umerii oamenilor liberi, nu ai mercenarilor...

luni, 9 noiembrie 2009

mai tineti minte vremurile alea de dinainte de '89, cand romanii erau dusi pe stadioane, sa aplaude si sa scandeze numele conducatorului iubit? am trecut si eu printr-o astfel de experienta. securistii roiau in jurul nostru. cu priviri crancene ne supravegheau. sa nu facem un pas gresit. sa nu cumva sa aplaudam fara tragere de inima. sa nu cumva sa ne facem ca scandam. ca niste vatafi se comportau cu noi, sclavii. ne dadeau indicatii. sa fim cat mai plini de energie. dupa ce statusem trei zile la coada pentru un kilogram de carne, la alimentara. in fine, vremurile alea au trecut. a venit democratia. dar cine a spus ca roata istoriei se invarte, mare dreptate a avut. zilele trecute, la televizor, am vazut ceva ce nu credeam sa mai vad in ziua de azi. niste organizatori de aplauze si urale se urcasera pe scena, la un miting electoral al unuia din candidatii la presedintie. organizatorii de apaluze dadeau multimii indicatii pretioase, inainte de inceperea manifestatiei spontan-organizate. ii invatau pe oameni cum sa apalude, cum sa scandeze. exact ca pe vremuri. pe vremurile alea "bune", de dinainte de '89. pe care le credeam trecute...

joi, 5 noiembrie 2009

am mai scris despre pupincurism. revin, dupa ce in presa a aparut recent un articol despre fripturistii actualului presedinte. bun, sa zicem ca actualul presedinte cade. vine altul in locul lui. ce se va intampla? se va schimba echipa de fripturisti, nu-i asa? asa e. probabil ca aceia care azi ii arata cu degetul pe actualii fripturisti, isi freaca palmele de nerabdare, sa devina ei fripturistii viitorului conducator. ca doar asa e la romani. fiecare regim a avut fripturistii lui. si pe vremea comunismului era la fel. si in perioada interbelica. si tot asa inapoi in timp putem gasi exemple similare. nenumarate. eu as propune infiintarea unui sindicat al fripturistilor. ca sa nu se mai critice intre ei. sa aiba fiecare partidul sau. stapanul sau. sa fie o treaba organizata. desi e greu asa ceva. pentru ca fripturistii mai au o calitate - pot pupa mai multe funduri, indiferent de culoarea lor politica. se schimba stapanul? nu-i nimic. pupam pe noii stapani!

marți, 3 noiembrie 2009

oameni care vorbesc singuri. asta auzi peste tot. se intreaba multi : ce s-a schimbat in 20 de ani? dupa 20 de ani de la caderea comunismului? si tot ei isi raspund : nimic. tot ce s-a facut in tara asta a fost sa se fure. in timp ce marea masa zace sub saracie, cativa s-au imbogatit peste noapte. nu mai ai un loc de munca stabil. nu mai ai speranta zilei de maine. vezi un tanar care vrea sa-si faca o familie. unde se muta? faci imprumut la banca si platesti credit pentru doua generatii. pentru o casa. n-au oamenii ce manca. unii, tot mai multi, se infrupta dintr-un codru de paine si isi umezesc buzele cu ceai. atat. a, si se uita la televizor. la politicienii care se intrec acum in lozinci. frumoase. fardate. cine mai crede in ele? tot de la oameni aud : in cine sa mai crezi, in ce politicieni, cand toti sunt o apa si-un pamant? n-au fost toti la putere, vreme de 20 de ani? nu s-au schimbat intre ei la palatul victoria sau la cotroceni? sau la ministere? sau la agentii guvernamentale? ce-au realizat pentru tara? n-avem cai ferate, n-avem sosele, nimic. dar ce-avem? gripa porcina.

luni, 12 octombrie 2009

daca ar fi sa se acorde un premiu international pentru tarile care de-a lungul istoriei si-au scuipat valorile ca pe o masea stricata, romania ar fi cu siguranta printre competitorii cu cele mai multe sanse la castig. cred ca nu e generatie din tara noastra care sa nu fi avut sclipiri de geniu trimise in exil, fie cu forta, fie prin diverse subterfugii, sub felurite pretexte - politice sau economice, de cele mai multe ori. avem cel mai nou exemplu - scriitoarea herta muller. a castigat premiul nobel pentru literatura. unii conationali de-ai nostri s-au grabit s-o revendice, ca fiind romanca. o romanca a castigat nobelul. da, o femeie nascuta in romania, care a fost mai degraba silita sa plece din tara, din cauza regimului comunist. se cunosc deja atrocitatile prin care a trecut in propria ei tara, pana sa plece spre libertate.

sunt deja trei romani care au castigat pana acum nobelul. dar toti trei erau plecati de multi ani din romania, in momentul in care au castigat acest premiu. amintesc aici pe medicul emil palade, pe militantul antifascist elie wiesel si mai nou pe scriitoarea herta muller. ma intreb daca un roman care traieste in romania va castiga vreodata nobelul. nu cred. pentru ca romanii cu adevarat valorosi se afla peste granita. acolo, intre straini, acesti oameni reusesc sa-si etaleze valoarea. si sunt cu adevarat respectati pentru ceea ce realizeaza.

aici, in romania, oamenii valorosi, cati mai sunt, raman in anonimat. pentru ca in romania nu e bine sa fii prea destept. cei destepti devin periculosi. mai degraba sa te incadrezi in mediocritatea multimii. si asa vei trai bine. nu te va baga nimeni in seama. si nu vei avea dusmani.

miercuri, 7 octombrie 2009

la cum se circula pe soselele din romania, e clar ca se impun legi aspre pentru cumintirea nebunilor sau smecherilor care se cred dumnezei la volanul bolizilor lor. acum vad ca autoritatile au in proiect o lege care prevede, intre altele, confiscarea masinii contravenientului. banuiesc ca e vorba de cei care au comis infractiuni grave pe sosea. daca e asa, nu pot decat sa salut o asemenea initiativa. din cate stiu, in olanda mai exista o astfel prevedere. in general, tarile dezvoltate au o legislatie rutiera dura. multi romani care pleaca spre vest se cumintesc brusc, de cum ajung acolo, tocmai pentru ca le e frica de sanctiunile draconice, cum ar fi amenzi de sute sau mii de euro pentru orice abatere. romanii au curaj sa faca "balet" cu masina numai pe strazile din propria lor tara. sigur ca, la fel ca si in alte cazuri, romanii vor spune si acum ca legea e prea dura. cum sa-mi confiste mie masina? ca se incalca drepturile omului si asa mai departe. eu cred ca toate drepturile sunt mai prejos decat grija pentru viata, care trebuie sa fie prioritara. si daca e nevoie de legi dure, pentru a-i opri pe dementii care omoara oameni nevinovati pe sosele, atunci acele legi trebuie adoptate fara intarziere!

marți, 6 octombrie 2009


pe mare, intre cer si pamant. si liniste. pasari din nori zburau parca deasupra vasului. la 40 de mile de tarm. dar ce a fost mai rau? la intoarcere. marinarii imi spuneau ca voi avea rau de uscat. rau de mare am avut in prima zi. dar numai ameteli. schimbat la fata. fara varsaturi. pe urma toate bune, timp de cinci zile. cum spuneam, cel mai rau la intoarcere. raul de uscat. abia am pus piciorul pe pamant, ca am si simtit cum ma clatin. im cautam echilibrul pierdut. senzatie mai rea ca pe mare. dar cel mai rau nu e sa traiesti senzatiile astea firesti, ale organismului debusolat. mai rau e la intoarcere ca te intorci la zgomot. traim intr-o lume al naibii de zgomotoasa. scandaluri politice, sosele pline de masini, oameni stresati care isi striga nervii. uitasem pentru cateva zile de toate astea...

miercuri, 23 septembrie 2009

o noua tentatie pentru romani - droguri si curve. iesirea din criza. romani, fiti patrioti si duceti-va la bordel in numar cat mai mare. astfel, fetitele vor taia mai multe chitante, vor plati impozite mai mari si se vor astupa astfel mai repede gaurile din buget. nu stiu la ce gauri va ganditi voi, dar eu ma refer doar la cele bugetare. cat despre drogurile usoare, ar trebui intrebati parintii ai caror copii se drogheaza de ani de zile. cate drame! oare le stie cineva? cel mai mult ma enerveaza motivatia celor care promoveaza asemenea idei - asa e si la altii. asa e in america. si acolo drogurile usoare sunt permise. oare alt motiv nu exista? ma intreb cat va mai trece pana cand romanii vor inceta sa mai fie papagali. facem tot felul de lucruri doar pentru ca asa e si "la altii". dupa 1990 s-a spus la fel - hai sa permitem romanilor sa detina arme. si uite ce se intampla acum - se impusca romanii intr-o "veselie", la orice scandal. dar am vrut sa fim si noi ca occidentalii, nu? de pe vremea fanariotilor suntem papagali - pe atunci importam obiceiuri otomane. mai tarziu, ne-am frantuzit. lumea "fina" vorbea in limbi straine, uitasem ca suntem romani. cand a venit comunismul, ne-am dat dupa sovietele triumfatoare. sigur, mai mult ni s-au bagat pe gat tot felul de doctrine asiatice. si azi, in democratie, cautam modele - economice, sociale, culturale. s-a vorbit, in ultimii 20 de ani, de modelul suedez, apoi de cel japonez. si asa mai departe. cert e ca n-am facut nimic. sau am facut o varza in economie. varza pare singurul "model" romanesc. acum am atins alta dezbatere - prostituate si droguri. stiti ce e culmea? - ca totul e doar un nor de praf. suntem in plina campanie electorala. oare chiar credeti ca se gandeste cineva la rezolvarea problemelor prostituatelor sau ale consumatorilor de droguri? ok, avem o problema. cu prostituatele si drogurile. dar hai s-o rezolvam logic. in conformitate cu situatia din teren. cu situatia din romania. nu dupa asa-zise modele occidentale. credeti ca se poate?

marți, 15 septembrie 2009

constatare - a scazut dramatic consumul de alimente. din cauza crizei, evident. doar asta sa fie explicatia? eu cred ca mai e una - avand in vedere ca ne aflam deja in campanie electorala, cred ca a crescut in perioada asta, mai mult decat oricand in ultimii 20 de ani, consumul de rahat. la televizor, la radio, in ziare, lingaii si pupincuristii mananca, frate, la rahat ceva de speriat. in cazul asta, cum sa le mai fie foame acestor oameni? avem cativa politicieni care candideaza la functia suprema in stat, dar in spatele lor se afla cate o armata de ziaristi "independenti", deontologi, "economisti", cugetatori si alte specimene, care incearca sa vanda electoratului o imagine cat mai buna despre stapanul fiecarei tabere. chiar ma gandeam ca pe vremuri era mai eleganta meseria aceea de mercenar. cel putin acela era pe fata sluga cuiva. el il slujea pe cel care platea mai bine. dar in romania e alta traditie - a pupincurismului. aceasta specie e perfida. vezi baieti sau fete care se dau independenti, neutri. dar ei fie au carnetul de partid in buzunar, fie primesc banul gros pentru cat rahat mananca in slujba sefului lor. culmea e ca si pupincuristii isi schimba stapanul dupa cum bate vantul. aici se aseamana cu mercenarii. cine plateste mai bine, pe acela il pup unde trebuie, zice omul nostru, deontologul. ce sa mai creada poporul asta, in asemenea conditii? dar mai crede ceva? mai intelegi ceva din tot spectacolul acesta jalnic? tu, omul de rand, care te zbati in necazuri, mai intelegi ceva? simti doar scarba. scarba din cauza rahatului. ca prea pute in tara asta...

joi, 3 septembrie 2009


41 de ani! deja?

miercuri, 2 septembrie 2009


a aparut de curand o initiativa a unor oameni. se intituleaza, din cate am inteles, "asta nu e romania noastra". am vazut-o si la televizor pe reprezentanta noului curent de opinie. din ce-am retinut, se merge pe ideea ca oamenii simpli s-au saturat de mai-marii acestei tari. ca oamenii simpli vor o alta romanie. o romanie normala. foarte bine, sunt de acord. dar daca se doreste o schimbare, trebuie sa pornim de la un adevar - TOTI suntem vinovati pentru felul in care arata romania de azi. sa nu avem impresia ca tara s-a dus de rapa din cauza unui grup de smecheri. nu. pentru ca noi, romanii, am permis asa ceva. noi, romanii, ne-am facut ca nu vedem toate astea, toate porcariile, timp de 20 de ani.

daca e sa schimbam total tara asta, este necesar ca TOTI romanii sa se uite in oglinda si sa-si recunoasca greselile. strainii spun despre noi ca vorbim mult si nu facem nimic. sau daca ne apucam de ceva, lasam treaba la jumatate, neterminata. ar fi bine sa nu ne mai consideram buricul pamantului. nu putem spune - tara asta e vai de ea, dar nu noi suntem vinovati. uitati-va pe strada - toata lumea arunca gunoaie pe jos, de la ambalaje pana la mucuri de tigara. si pe urma ne plangem - vai, ce murdar e orasul! nu se poate sa ne plangem la infinit. daca vrem curatenie, sa invatam sa pastram curatenia.

cand au venit minerii in bucuresti, in 1990, mii de bucuresteni aveau "orgasm" intelectual de bucurie ca-i vad pe "eliberatori", iar mai tarziu aceiasi bucuresteni ii injurau pe mineri. cand spunem adevarul si cand mintim? sau NE mintim? ne-am dus ani la rand la vot si am pus stampila pe tot felul de snapani care au facut praf tara asta. si pe urma ne plangem de clasa politica. pai nu noi i-am votat?

s-au facut praf padurile romaniei. cine le-a facut praf? doar mafiotii? nu. la jaful asta au participat cu mare fericire si taranii din zonele hacuite de paduri. imi amintesc de scena in care o echipa de televiziune s-a dus in judetul bacau. reporterii au fost la un pas de a fi linsati. au sarit taranii cu topoarele, ca de ce filmeaza ziaristii cum sunt hacuite padurile din zona! si pe urma aceiasi tarani se plang ca vine pamantul peste ei, de la alunecarile de teren, dupa ce padurile au fost rase.

avem un invatamant de doi lei. nu se mai face carte. scoala e o fabrica de diplome. asa se spune pe toate drumurile. dar cine se bucura de treaba asta? ROMANII! pentru ca foarte multi, dintre cei carora nu le place cartea, au interesul sa treaca prin scoala ca prin branza, doar sa puna mana cat mai usor pe diplome. cat mai multe. si pe urma ne plangem ca avem un invatamant de trei lei. e invatamantul pe care il dorim!

avem mii de accidente pe sosele. soferi care circula brambura. apasa pe acceleratie ca nebunii. sute de morti intr-un an. ne plangem, vai de noi! dar cine sunt cei care se opun unor legi drastice in domeniul circulatiei? ROMANII! cine sunt cei care s-au bucurat cand au fost scoase din functiune radarele montate de primarii? soferii romani. a, ca erau radare ilegale, e una. dar ele ar fi trebuit sa fie trecute in legalitate, nu desfiintate. urmarea? rapoartele politiei arata ca tocmai in zonele unde nu mai sunt radare a crescut numarul de accidente. si ne plangem - asta stim sa facem.

exemple pot fi date cu nemiluita. despre duplicitatea acestui popor. cert e un lucru. traim asa cum meritam. sa nu ne mai plangem. cand nu ne vom mai plange si vom fi oameni corecti, atunci va incepe adevarata schimbare de caracter a acestui popor. dar cand va fi acea schimbare? oare de cine depinde asta?...

luni, 31 august 2009


mai e putin si se fac 20 de ani de la revolutie. ce s-a schimbat de atunci incoace? nu stiu daca politicienii isi vor pune intrebarea asta. sau romanii de rand. dar mai are cineva chef de intrebari in ziua de azi? un singur lucru se poate vedea, daca te uiti la oameni, pe strada. dupa 20 de ani, au ramas aceleasi figuri triste, ingandurate. ca inainte de 1989, cand nu aveam mancare, cand traiam in frig si intuneric, cand stateam la cozi interminabile. acum nu mai sunt cozi, nu mai traim in frig si intuneric. si totusi gandurile negre n-au disparut de pe fetele oamenilor. ba mai mult, gandurile astea negre parca s-au transmis din generatie in generatie. asta sa fie unica mostenire a parintilor pentru copiii lor? dupa 20 de ani...

vineri, 28 august 2009


nu stiu daca madonna a fost si in italia, cu actualul ei turneu muzical. daca a fost, poate ca era bine sa-i fi tras de urechi si pe italieni, pentru discriminarea asupra romanilor. n-am auzit ca marea cantareata americana sa fi suflat un cuvintel despre asa ceva. sau macar la bucuresti sa le fi zis romanilor ceva de genul - eu, madonna, sunt alaturi de voi, cei napastuiti de intreaga europa, care va scuipa atunci cand va duceti in vestul cel putred de bogat. dar in fine, asta e alta discutie, pe care occidentalii n-o vor cu adevarat tratata.

cat despre mesajul madonnei cu ocazia concertului ei de la bucuresti - simpla formula de marketing. un mic discurs invatat pe de rost, scris de consilierii ei. ca asa da bine, asa e la moda. asa fac starurile. sa dea impresia ca sunt aproape de popor. ma gandesc la altceva - o asemenea cantareata, care vine intr-o tara, se ascunde de oameni, calatoreste numai in limuzine negre, blindate, cu geamuri fumurii, sta departe de norod, de parca nu ar vrea sa ia cine stie ce virusi de la prostime, ei bine aceeasi cantareata da apoi sfaturi norodului de care putin ii pasa. as fi vrut s-o vad pe madonna iesind din "cutia" ei, vorbind cu oamenii de pe strada, ducandu-se eventual intr-o satra de tigani, ca dupa aceea sa vina si sa ne dea sfaturi. despre cum sa se poarte romanii majoritari cu minoritatile. si nu in ultimul rand sa fi mers madonna intr-unul din satalele acelea tiganesti, pline de palate aurite si de limuzine de ultimul tip, ca sa vada cantareata cat de "discriminati" sunt tiganii in romania.

si daca tot ii place muzica tiganeasca, poate incingea madonna si un chef in stil autohton, ba se mai alegea si cu o salba, acolo, in satra. dar n-a avut o asemenea experienta. din pacate pentru ea...

marți, 25 august 2009


e clar, criza mare! zilele trecute am primit un mail. nu se mai tine anul asta festivalul sarmalelor. de la praid. cum era in fiecare an. organizatorii anunta cu regret. criza. de aici se trage. nici macar sarmalele n-au scapat de nenorocire. si cand te gandesti ca veneau concurenti din felurite tari. fiecare cu traditia lui in ale sarmalitului. numai cand te gandesti si-ti ploua in gura. dar asta e. sarmalele au fost invinse. de bani. adica de lipsa lor. sa fie asta un semn ca romanilor nu le mai arde nici de petreceri? ca de 20 de ani romanilor le-a pierit oricum simtul umorului. unde sunt bancurile spumoase de pe vremea lu' ceasca? acum vezi la televizor tot felul de mascarici care isi dau unul altuia suturi in fund, sa-si provoace singuri rasul. plansul - mai bine. jalnici! dar daca s-a ajuns si la sarmale. asta chiar nu mai e de gluma. ne-a stat sarmaluta-n gat de atata criza. sa vedem cine ne ajuta sa ne revenim. sa nu ramanem fara aer. ca stiti cum e cand ai gatul infundat, dupa ce ti-a intrat mancarea pe partea ailalta. cine ne va face resuscitarea? ca popor, mai avem vreo sansa? in fine, cert e ca am ramas cu gandul la sarmale. doar gandul ne-a mai ramas. oalele sunt goale anul asta...

luni, 24 august 2009

nimic de spus. ce sa mai spui? tara asta fierbe. o nebunie peste tot. si in politica. si in afaceri. si in randul oamenilor simpli. intoarcerea din concediu. ne-am intors la ce? la nebunia din romania. nebunia cotidiana. de ce oamenii din alte tari sunt mai normali? mai putin stresati? mai corecti? mai linistiti? de ce la noi e nebunie peste tot? pe sosele, in magazine, la televizor. mai bine nu ne mai intorceam din concediu!

duminică, 26 iulie 2009

mai bine cu mapa decat cu sapa. asta e mentalitatea la romani. ne intrebam acum de unde vine toata nebunia asta cu diplomele de facultate. se vorbeste despre invatamantul superior ca si cum ar fi o imensa fabrica de diplome. din pacate, mentalitatea tinerilor din romania, nu toti - dar cei mai multi asa gandesc, ei bine aceasta mentalitate a transformat invatamantul intr-o fabrica de diplome. imi amintesc cum era pe vremea comunismului. in anii '80, de exemplu, un absolvent de liceu isi depunea dosarul de inscriere la mai multe facultati in acelasi timp. unii stabileau adevarate recorduri - se incriau la cate 12 facultati, din domenii diferite, de la medicina pana la matematica, de la agronomie pana la sport. nu se punea problema ca vrei, ca tanar, sa te specializezi intr-o meserie de care te simti legat. ei erau legati de o singura idee - sa puna mana pe o diploma de facultate.

pana la urma invatamantul romanesc s-a adaptat la mentalitatea din tara asta, conform careia diploma il face pe om. daca vrei sa urci pe scara sociala, nu talentul, nu onestitatea, nu harnicia, nu munca te promoveaza. te promoveaza diplomele. cat mai multe. ca sa nu mai spun de manevre si smecherii de tot felul. dar asta e alta poveste. ar fi interesant un sondaj care sa arate cati romani, absolventi de facultate, lucreaza in domeniul pentru care au obtinut o diploma. nu conteaza cand au obtinut-o, inainte sau dupa 1990. sigur, aici ar trebui sa gasesti numai oameni onesti, care sa recunoasca faptul ca au trecut prin facultate precum gasca prin apa, n-au invatat nimic, au dat spaga de rigoare, au avut relatii, iar in final s-au ales cu diploma. cand ai diploma in buzunar, cine te mai intreaba cum ai obtinut-o, nu-i asa? si poti sa te angajezi oriunde, in orice domeniu. nu conteaza ce ai studiat. esti "diplomat". asta conteaza.

avand in vedere mentalitatea asta, este usor de inteles ca dupa 1990 s-a diversificat oferta de invatamant. iar aici ma refer la primele scandaluri care au zguduit romania, imediat dupa revolutie, legate de niste societati comerciale, autointitulate universitati, care faceau inscrieri pe banda rulanta. cum atunci la universitatile de stat se intra greu, cu examen, e de inteles ca multi absolventi de liceu, cei mai multi de nota 5, s-au gandit ca e mai usor sa intre la o "facultate" privata, unde in loc de examen plateai doar o taxa. facultati deschise prin apartamente de bloc sau prin carciumi. patronii acestora au disparut apoi cu banii fraierilor. si atunci tinerii au iesit in strada, s-au deschis anchete. multe ramase in coada de peste...

cu vreo opt ani in urma, pe vremea cand scriam intens, ca ziarist, pe teme de invatamant, o mare universitate de stat din romania a prezentat o statistica legata de studentii de la acea institutie academica. ce faceau ei, cum invatau? peste jumatate din studenti taiau frunza la caini. lipseau de la cursuri, aveau note mici, ramaneau cu restante, abia treceau de la un an universitar la altul. cat priveste studentii de elita, acestia erau in minoritate. era clar ca majoritatea nu se sinchisea de invatatura, pentru ca pe tinerii aceia care frecau menta nu-i interesa cartea, ci numai diploma.

extinderea ofertei pentru invatamantul superior din romania, ajungandu-se pana la invatamantul la distanta, fie la stat, fie la privat, e clar ca a scazut dramatic stacheta calitatii educatiei. aici vorbim de o necesitate sociala. sunt multi oameni care se apuca de facultate la 40 sau 50 de ani, pentru ca toata viata nu le-a placut cartea. dar acum se grabesc sa obtina o diploma, pentru a-si pastra locul de munca. si asta nu e valabil doar pentru invatamantul superior. au aparut si in scolile generale situatii de-a dreptul penibile, cand oameni trecuti de 50 de ani se inscriu in clasa a V-a, pentru ca ei nu aveau mai mult de patru clase primare. ei au nevoie de o diploma care sa ateste ca acesti oameni au absolvit opt clase, pentru ca fara certificatul acela nu-si pot pastra locul de munca. unii presteaza munci necalificate, cara saci, dau cu matura, dar si pentru asa ceva iti trebuie diploma in ziua de azi. suntem tara diplomelor, nu?

multi se intreaba acum ce se poate face, pentru ca invatamantul sa fie din nou un sistem de elita. pai, fara schimbarea mentalitatilor, la nivelul intregii societati, nu se va putea face nimic. prioritatea absoluta - pe piata muncii sa nu se mai caute oameni cu buzunarele pline cu diplome, ci oameni care demonstreaza ca stiu meserie, ca au calitati umane si profesionale de exceptie. asta ii va face pe elevi si studenti sa invete cu adevarat o meserie in scoala, pentru ca altfel vor fi muritori de foame. sa nu mai alerge doar dupa diplome, batandu-si joc de anii de scoala si fiind interesati numai de promovarea, sub orice forma, a examenelor. degeaba ai diploma, daca nu stii meserie. si mai ales daca nu ai talent. asta ar trebui sa fie prioritatea la angajare - sa fii un bun meserias. dar sa demonstrezi si vocatie.

sigur, pe langa schimbarea mentalitatilor la romani, invatamantul are nevoie si de o reforma adevarata, institutionala. o reforma care sa duca la buna functionare a sistemului. un sistem capabil sa scoata absolventi de calitate. dar asta e o cu totul alta discutie.

duminică, 12 iulie 2009

peste 4.000 de accidente rutiere in toata tara, in primele sase luni ale acestui an. peste 1.000 de morti. asta e statistica oficiala. tragedii in lant. parca am fi in razboi. atat de multe victime! nu mai e o noutate ca in romania se circula haotic. nu mai e o noutate ca mii de descreierati incalca cele mai elementare norme rutiere, fac depasiri periculoase, apasa pedala de acceleratie peste limita legala. multi isi inchipuie ca soseaua e proprietatea lor. fac ce vor. daca sunt trasi pe dreapta de politisti, smecherii din masinile lor bengoase dau cu tifla autoritatilor. tu, un om care mergi normal pe sosea, risti sa fii spulberat de tot felul de cretini. nu mai zic de soferii asa-zisi profesionisti, de pe camioane sau furgonete, care alearga pe sosele ca apucati de streche, motivand ca au termen fix pana la care trebuie sa ajunga la destinatie. de parca nu le-ar pasa nici de viata, nici de altceva, doar sa respecte ei termenul cursei, sa nu li se stice marfa.


consider, ca unul care a mers mult pe soselele romaniei si a vazut destui nebuni in trafic, ca a venit timpul unor masuri draconice. legea trebuie sa fie dura, pentru a-i pune pe descreierati cu botul pe labe. cert e un lucru - si romanii, ca si alte popoare - nu stiu decat de bici, daca e sa fie obligati sa respecte anumite reguli. cum sunt cele ale circulatiei. dar poate ca la noi e mai mult ca la altii nevoie de bici, in conditiile in care multor romani le lipsesc educatia, bunul simt si respectul pentru cei din jur. uitati-va la romanii care ies cu masina in strainatate. acolo se cumintesc brusc. nu mai fac manavrele pe care le fac in romania. de ce? pentru ca in strainatate legile rutiere sunt dure. amenzile sunt mai mult decat usturatoare.


unii merg pe ideea ca romania are sosele proaste si de aceea se intampla atatea accidente la noi. resping categoric aceasta varianta. si daca am avea tara plina de autostrazi, ar fi un imbold pentru vitezomani sa apese si mai mult pedala de acceleratie sau sa faca alte manevre nebunesti. pe de alta parte, sa nu uitam cum s-au luat carnetele de conducere in romania, in ultimii 20 de ani. cazul de la pitesti este elocvent. mii de romani si-au luat carnetul pe spaga. sunt convins ca ceea se s-a intamplat la pitesti a mai fost si in multe alte parti ale tarii. e si asta o explicatie a nebuniei de pe sosele - multi oameni nu stiu sa conduca o masina, nu cunosc regulile de circulatie si nu au abilitatile necesare. nu mai vorbesc de cei care, daca ar trece printr-un examen psihologic adevarat, nu ar fi declarati normali la cap. un asemenea individ nu ar fi apt sa se urce la volan.


consider ca, pe langa amenzile drastice care trebuie date infractorilor de la volan, mai trebuie instituita si masura suspendarii definitive a carnetului de conducere. un om care a facut o manevra riscanta, care si-a pus viata in pericol si care a pus si viata altora in pericol, trebuie eliminat din trafic pe viata. dar ma intreb daca guvernantii nostri au curaj sa ia masuri draconice impotriva criminalilor de la volan. pentru ca in asemenea situatii apare factorul politic. partidele se tem ca nu cumva sa piarda voturi, daca dau legi aspre. cum si in alte domenii, unde sunt necesare reglementari draconice, acestea intarzie, din acelasi considerent politic. sa nu uitam recenta decizie a ministerului de interne de a elimina toate radarele din tara instalate de-a lungul timpului de primarii. inteleg ca acele radare, din cate s-a spus, nu prea erau legale, dar nu poti indrepta o greseala cu o alta greseala. acele radere ar fi trebuit trecute in legalitate, ar fi trebuit gasita o solutie pentru ca aceste aparate sa nu fie scoase din uz. deja s-a relaltat, in ziare si la televiziune, ca in zonele, unde acele radare nu mai sunt, a crescut numarul accidentelor rutiere, pentru ca sunt destui tembeli care apasa pedala de acceleratie, stiind ca acum nu mai pot fi prinsi.


in concluzie, nu ajunge doar ca politia rutiera sa puna niste panouri pe marginea soselelor pe care scrie "stop accidentelor rutiere, viata are prioritate". trebuie mers mai departe pentru apararea vietii. trebuie instituite sanctiuni drastice. pentru ca oamenii normali din trafic sa fie aparati de descreierati. viata e mai importanta decat orice. e mai presus chiar si de calculele politice...

joi, 9 iulie 2009

necesara criza a presei scrise romanesti. multi se intreaba azi de ce presa scrisa a ajuns in colaps. iata ziare unde s-au facut deja taieri masive de personal, de salarii. sunt destui care spun acum ca presa scrisa isi traieste ultimele zile. dar eu consider ca nu e nici pe departe asa. criza financiara de azi vine doar sa puna capac peste o alta criza, mult mai veche, a presei scrise romanesti. e vorba de o criza editoriala, o criza de conceptie. ziarele de la noi au inceput din 1990 ca ziare de stiri. pe atunci nu aveam televiziuni de stiri. ziarele se intreceau intre ele, care sa dea stirile-bomba. cum scapa cineva o stire, pe care o dadea concurenta, era jale mare in redatia care pierduse stirea. numai ca lucrurile au evoluat. azi avem in romania televiziuni de stiri. foarte puternice. care transmit in direct felurite evenimente. oamenii se uita la televizor si vad aceste lucruri. atunci iti pui intrebarea - ce rost mai are sa citesti in ziar - a doua sau a treia zi - despre acelasi eveniment? evident, stirea respectiva, despre care se spune ca traieste doar o zi, a murit pana sa vada lumina tiparului. marea problema a fost insa legata de cei care in ultimii zece ani au manageriat ziarele din romania. ei au ramas cantonati in ideea ca ziarele trebuie sa ramana ceea ce au fost din 1990 - ziare de stiri. asa se explica scaderea dramatica a tirajelor. pe langa saracia romanilor, care prefera sa dea un leu pe o paine decat pe un ziar, a mai fost si faptul ca oamenii vedeau la televizor tot felul de evenimente, pe care nu mai erau interesati apoi sa le citeasca si in ziare. ce ar fi trebuit sa se intample cu presa scrisa? nici pomeneala sa moara. eu cred ca presa scrisa are rolul ei bine definit. si nu va muri. dar conditia e urmatoarea - sa se transforme. sa fie o presa de autor. si sa vina cu lucruri noi. asta inseamna reportaj, ancheta, interviu. lucruri total diferite de ideea de stire. pentru ca stirile trebuie sa ramana in zona televiziunilor. sigur, va fi o transformare dureroasa pentru presa scrisa. pentru ca multi ziaristi de la noi sunt "profesionalizati" doar pe stiri. si atat. sunt destui care dau copy-paste de pe agentiile de stiri, ca sa umple paginile cu tot felul de ciurucuri. nu asta e viitorul presei scrise. sunt foarte multi oameni care vor sa citeasca. e o placere sa citesti de pe hartie. dar nu stiri. ci materiale de calitate. ceva nou. ceva ce n-ai vazut la televizor. sau chiar daca ai vazut, nu afli ce s-a intamplat, ci DE CE. sigur, acum se pedaleaza mult pe ideea trecerii ziarelor pe suport electronic, ca o posibila salvare. asta dovedeste ca promotorii acestei idei n-au inteles nimic din ceea ce inseamna necesitatea transformarii presei scrise. lasa, mergem pe suport electronic si scriem in continuare stiri. ne batem in continuare cu televiziunile. din fericire, au aparut si semne bune, dar inca palide, ceea ce ma face sa cred ca altii au inteles pe ce drum trebuie sa mearga de acum incolo presa scrisa din romania. se incurajeaza reportajul, ancheta. ce va fi in viitor, vom vedea. un lucru e clar, legat de timpul prezent - criza din presa scrisa nu tine de latura financiara!
ce te enerveaza in romania? aoleo! lista e cat se poate de lunga. atat de lunga, incat te apuca durerea de cap. "bizonii" din trafic. da, ei sunt pe primul loc. au masini puternice, calca in picioare toate legile circulatiei, dar si pe cele de bun simt. ce-ar fi pe locul doi? haitele de caini vagabonzi din orase. nu a facut nimeni ceva pentru rezolvarea problemei. prostia - pe locul trei. asta deja e boala nationala. e mana in mana cu ipocrizia, de pe locul patru. stau si ma intreb - cand vom avea, noi, ca popor, curajul sa ne privim in oglinda si sa ne recunoastem defectele? popoarele care au avut parte de o dezvoltare economica sanatoasa, au realizat mai intai un lucru - s-au curatat la nivelul mentalitatilor de toate relele care le atarnau de gat ca niste pietre de moara. la noi toata lumea se plange. vai, ce rau ne merge! cand o sa ne mearga mai bine? uite cate accidente pe sosele - pai daca sunt o gramada de soferi care circula ca tampitii, cum sa nu fie accidente? sau alt motiv de bocet - vai, ce orase murdare avem! si cine face murdaria? nu sunt chiar cei care locuiesc acolo? vezi tot timpul asa-zise doamne si asa-zisi domni care arunca totul pe strada, din mers - de la mucuri de tigara pana la felurite ambalaje. vai, ajungem la marea "dragoste" pentru cainii vagabonzi - alta ipocrizie. s-a facut de multe ori apel la populatie - adoptati animalele astea. nu le adopta nimeni. nu-i pasa nimanui de ele. dar pe multi ii auzi plangand de "dorul" lor, daca vin hingherii sa stranga patrupedele de pe strazi. ne plangem apoi ca monumentele noastre istorice se degradeaza. va invit la o plimbare pe la manastirile din bucovina. sa vedeti la sucevita, de exemplu, cum au fost scrijelite pe pereti tot felul de mascari. chiar pe picturile acelea inegalabile. turisti care si-au lasat "amprenta" prostiei acolo - ceva de genul "lulu plus fifi egal love". e sezon estival. ne ducem la mare. si ne plangem - vai, ce murdare sunt plajele - cutii goale de bere, ambalaje de toate felurile aruncate de-a valma. cine le-a aruncat? nu noi? sau martienii, te pomenesti! asa se intampla si pe traseele turistice din munti - tone de gunoaie. cine le arunca? romanii, evident! ne suparam cand strainii ne eticheteaza in toate felurile. ca suntem smecheri, hoti, murdari. da, asa suntem. am cunoscut "oameni" care se faleau ca au fost in germania - "mama, ce i-am mai furat p-aia acolo, ce le-am mai tras-o" - fala mare, nu gluma. irigatiile, alt subiect. dupa 1990, taranii au furat tot - conducte, dale din beton, instalatii. pe unele le-au vandut la fier vechi, pe altele le-au folosit in gospodariile lor. rezultatul? azi ne plangem ca nu are pamantul apa. scad productiile agricole in baragan. si mai sunt atat de multe de spus. despre un popor care nu are curaj sa se priveasca in oglinda...

duminică, 28 iunie 2009


exista la ora actuala o dezbatere legata de presa tabloida versus presa de calitate. ce ar trebui sa fie mai presus? si de ce presa de "scandal" are mai mult succes? mie mi se pare o discutie fara sens. observ tot felul de deontologi care vin la televizor sa intoarca pe toate fetele problema. si da-i, si lupta, vorba lui caragiale. ma gandeam la doza mare de ipocrizie de care au dat dovada o serie de "mari" ziaristi, veniti din "sferele inalte" si de calitate ale presei romanesti. care criticau, cu ani in urma, televiziunea botezata "garsoniera", pentru ca ar promova tot felul de personaje care mai de care mai ciudate si subiecte din subsolul societatii. dar uite ca azi constatam o transformare a unora din "marii" ziaristi, care, aflati in cautare disperata de audienta, au uitat de calitate, de obiectivitate, de orice, pentru a promova in emsiunile la care sunt prezentatori sau producatori aceleasi personaje "ciudate" si aceleasi subiecte "remarcabile". mai ales pe vreme de criza, cand piata de publicitate schioapata, lasi de-o parte calitatea editoriala. scopul scuza mijloacele, nu-i asa? trebuie sa faci audienta cu orice pret. ca sa atragi publicitate. desi ma indoiesc de faptul ca tocmai criza economica a facut ca stacheta calitatii sa fie doborata. va mai amintiti de gaina care face pui vii? ea a fost "inventata" pe vremea cand romania nu era in criza. ce sa mai creada omul simplu, in aceste conditii, ce sa mai creada consumatorul de gazete sau de televiziune? chiar si ziarele asa-numite serioase cauta sa prezinte subiectele intr-un stil de tabloid. ca sa prinda la public. subiecte de trotuar sau cel mult de marginea strazii. si atunci mai e valabila intrebarea asta - presa tabloida versus presa de calitate? care "versus", cand tot mai multi facatori de presa au trecut de partea ideii de tabloid sau cel putin gandesc in stilul tabloidelor?! unii poate gandesc asa de foarte mult timp. cu mult inainte de aparitia "garsonierei"...

vineri, 26 iunie 2009

legenda a murit. traiasca legenda! michael jackson e azi poate mai mult ca oricand pe buzele tuturor. si mie imi place muzica lui. pot spune ca sunt un fan. chiar daca nu unul infocat. cred ca nu e om care sa nu-i asculte melodiile. insa dincolo de luminile scenei probabil ca ar fi bine, cine stie cand, sa se scrie o carte, sa se spuna cumva adevarul despre omul michael jackson. sa i se curete imaginea de orice lest. acum se spune ca el a murit de inima. altii sustin ca inghitea medicamente cu duiumul. sau ca trupul i s-a degradat din cauza deselor operatii estetice. eu as spune altceva - boala cea mai mare de care a suferit michael a fost marketingul. asta e boala civilizatiei moderne. o boala care transforma un om in altceva, intr-un robot. care il dezumanizeaza. care il indeparteaza de oameni. care il impacheteaza in ceva ce el, acel personaj, nu e. as vrea sa stiu cine a fost michael. si cu siguranta ca acum, dupa ce a murit, tot acest ambalaj va fi desfacut. ce-i drept, marketingul nu mai are obiect, in cazul lui michael. pentru ca obiectul nu mai e. asta era pana la urma michael - un obiect in ghearele marketingului. cu siguranta ca imaginea de om a lui michael jackson va fi cel putin la fel de mare ca si cantecele sale. ca si talentul sau urias. sa asteptam...

luni, 22 iunie 2009

bafta multa "tampitilor" care dau zilele astea examenul de bacalaureat! o noua generatie care termina liceul. o noua generatie de "tampiti", ca asa au fost cadorisiti de un anume politician. probabil i-a facut asa ca sa le ridice moralul elevilor. cine stie. poate ca e o tactica a politicienilor. sa ne faca pe toti niste tampiti. pe noi, romanii. ca sa ne faca sa ne depasim statutul. mai stii? sa nu mai vrem sa fim tampiti. sa muncim si sa gandim mai mult. sau numai una din doua. ma gandesc ca poporul asta a mai avut odata "sansa" unei asemenea operatiuni prin care sa li se ridice romanilor moralul. adica pe vremea impuscatului, cand circula legenda aceea despre leana care i-ar fi facut pe romani viermi, dupa ce i-a vazut imbulzindu-se la magazine, dupa un kil' de carne. poate ca si atunci romanii or fi primit aceasta definitie tocmai pentru a incerca sa-si depaseasca statutul. si uite ca atunci a reusit "planul", pentru ca "viermii" s-au rasculat in '89. dar ma intreb ce va fi de acum incolo. cu tampitii. ei cum isi vor depasi statutul? sau cum se va demonstra ca adevaratii tampiti nu sunt pe "talpa" tarii, ci in capul statului?

joi, 18 iunie 2009


reforma in invatamant. cum ar zice caragiale, sublima, dar lipseste cu desavarsire. de 20 de ani se tot incearca. si nimic. primul lucru care trebuia schimbat in invatamant, dupa 1990, era mentalitatea. dar nu s-a schimbat. si in consecinta nu s-a facut nimic bun in viata scolii. ce inseamna mentalitatea schimbata? un alt mod de a face educatie - incepand de la calitatea programei scolare, pana la calitatea dascalilor. am vorbit cu profesori care imi spuneau ca programa scolara e atat de incarcata, incat in ea se regasesc informatii absolut inutile, dar in schimb alte lucruri, esentiale pentru elevi, lipsesc. ce-i drept, in ultimii ani cica s-a facut o reducere a programei. s-au taiat niste halci informationale. dar in ansamblu programa a ramas la fel de fada, de lipsita de interes pentru elevi. nu mai zic de manuale - contin acelasi limbaj de lemn, ca pe vremea comunismului.


un alt lucru esential care trebuia facut era investitia in oameni. sa se dea salarii mari profesorilor. asta ar fi insemnat atragerea oamenilor de valoare spre catedra. dar in realitate s-a intamplat altceva - salariile mici au facut, pe de-o parte, ca profesorii buni sa iasa din sistem, iar pe de alta parte sa asistam la un fenomen extrem de periculos - spre invatamant au venit cu precadere absolventii de slaba calitate ai facultatilor, oameni care au vazut in scoala un colac de salvare in cautarea unei slujbe. despre fenomenul acesta s-a vorbit de-a lungul anilor si dascali renumiti din romania au tras un semnal de alarma.


sa ne mai miram, in conditiile astea, ca in scoala romaneasca nu se face carte? cu o programa scolara haotica si cu un numar tot mai mic de dascali de calitate, nu putem avea pretentia la absolventi de elita. culmea e ca toate problemele s-ar putea rezolva cu solutii simple, de bun simt. dar mai important e sa se vrea acest lucru...

miercuri, 17 iunie 2009


despre scoala se pot spune multe. dar putem pleca de la un adevar - ca nu se mai face carte. de ani de zile. dar ce se face in scoala? se vorbeste despre necesitatea uniformelor. zic unii - asa nu vor mai fi diferente intre elevi. fals! diferenta e in buzunar. sunt elevi carora li se face rau in clasa, fac criza de hipocalcemie, din cauza ca le e foame si n-au mancat nimic o zi intreaga. dar sunt si colegi de-ai lor care vin la scoala cu buzunarele doldora de bani. ce sa mai zic despre elevii care au conturi bancare, deschise de parinti. carduri alimentate lunar cu sute sau chiar mii de euro. si atunci ce mai rezolva uniforma? nimic! iata un exemplu in legatura cu ceea ce se intampla in scolile din romania. dar mai sunt si altele. despre ele vorbim altadata...

marți, 16 iunie 2009


vine tatal unei fete de clasa a XI-a la scoala unde stia el ca invata fiica sa. vorbim aici de un tata foarte ocupat. ca si sotia lui. doi parinti ocupati. prea putin stiau despre fiica lor. cum invata. ce face la scoala, in general. in fine, apare tatal intr-o zi la scoala. intreaba la ce clasa e fiica lui. i se spune. ajunge omul la diriginta clasei respective. diriginta e mai mult decat surprinsa de aceasta vizita. "vreau sa stiu ce face fiica mea", zice musafirul. la care profesoara ii raspunde cu o alta intrebare - nu stiti ca fiica dumneavostra a fost exmatriculata cu un an in urma? de data asta, e randul tatalui sa faca o criza de...surprindere. apoi lucrurile prind repede contur. fata cu pricina fusese exmatriculata cu un an in urma, pentru felurite probleme pe care le crease scolii. dar ea, fata, n-a spus nimic parintilor despre acest fapt. dimpotriva, a decis sa plece in fiecare zi de acasa, cu sacul in spate, la aceeasi ora, zicand ca se duce la scoala. si parintii au crezut-o. intamplarea e reala. din pacate, cam asa arata in ziua de azi relatia intre copii si parinti. sunt doua lumi paralele. dar nici relatia dintre parinti si scoala nu merge mai bine. in privinta ultimei categorii de probleme, un fapt e clar - ambele parti vor sa scape de raspundere, atunci cand ceva rau se intampla copiilor - de la comportamentul antisocial pana la scarba fata de carte. scoala da vina pe parinti, parintii pe scoala. a venit vacanta. iata o perioada buna de reflectie. pentru toti...

marți, 9 iunie 2009


mi-a zis cineva odata un lucru care mi-a dat de gandit. zice personajul : dom-ne, daca ma ducea si pe mine capul, furam si eu cum au furat aia care sunt azi miliardari. dar nu m-a dus capul, din pacate. vorbeam la momentul respectiv despre tunurile date in romania si despre baietii destepti care s-au imbogatit peste noapte. cel cu care vorbeam, un om de pozitie sociala medie, ofta dupa miliardele alora si tupeul lor de-a face bani cu nemiluita. mi-am pus atunci problema legata de cei care erau la inceput oameni simpli. poate ca ii injurau pe cei sus-pusi. si pe urma ce-au facut baietii simpli? au devenit mai tarziu baieti destepti. daca asa se gandeste in romania, atunci de ce sa-i mai injuram pe smecheri? dimpotriva, smecherii sunt azi vazuti foarte bine, adulati. doar in romania exista sintagma aceea - "ma descurc eu". ma intreb pana la urma daca noi, cei de jos, suntem mai buni decat cei de sus...
statistici. peste un milion de romani traiesc sub pragul saraciei. muritori de foame. cifre seci. dar care ascund neputinta unei clase politice de-a administra tara asta, de 20 de ani incoace. ati observat un lucru? in toate discursurile lor, politicienii vorbesc mereu la timpul viitor - vom face, vom drege, vom rezolva, vom incepe, vom directiona. niciodata nu spun baietii astia - am rezolvat, am incheiat, am realizat ceva. de ce? simplu - pentru ca n-au facut nimic. noi suntem un popor care traim din generatie in generatie cu speranta zilei de maine. asa era si in socialism. ni se spunea ca va veni o zi cand vom ajunge pe cele mai inalte culmi ale comunismului. abia atunci vom trai bine. nu intamplator la noi s-a vehiculat atat de mult ideea generatiilor de sacrificiu. un popor care din timpuri stravechi a tot sperat. si mai spera si azi ca va fi bine. ultimii 20 de ani sunt tot o perioada de sacrificiu. pentru noi, cei multi. in timp ce altii, putini, care s-au imbogatit, ne privesc ca pe niste viermi. isi aduc aminte de noi doar cand ne cer votul. macar le-am dat si noi, poporul, ceva acum. dar nu votul. ceva legat de ...UE!

luni, 8 iunie 2009

specia alegatorilor, pe cale de disparitie in romania. dupa ultimul scrutin, cand peste 70% din persoanele cu drept de vot din tara asta nu s-au prezentat la urne, te poti intreba, pe buna dreptate, cine are intereseul ca romanii sa nu mai voteze. am auzit chiar deontologi la televizor vorbind despre anumite partide care ar vrea sa nu vina prea multa lume la vot. ce-i drept, explicatia n-a fost dusa pana la capat. de ce adica sa spuna cineva ca e mai bine sa nu?...

in fine, realitatea e cea care e. si care a fost preconizata. ne asteptam cu totii la o participare slaba la marea "hora" nationala cu buletine de vot si stampile. daca o tinem in ritmul asta, e posibil ca la iarna, la prezidentiale, sa vina la vot doar oamenii de zapada. da doamne sa ninga...

joi, 4 iunie 2009


asta mi-ar placea sa vad - o greva a electoratului romanesc. sa nu mai vina nimeni la vot. sa vedem ce vor face politicienii. ce vor face partidele. ma astept ca duminica asta, la alegerile europene, sa fie un absenteism record. din pacate! pentru ca nu e normal sa tratam astfel europa. dar daca se va intampla asa, nu romanii trebuie trasi la raspundere, ci politicienii. dupa 20 de ani de minciuni, dupa 20 de ani de umilinte, dupa 20 de ani in care clasa politica si-a batut joc de tara asta, la ce te poti astepta din partea poporului roman? politicienii vor trebui sa isi asume acest esec. cel al absenteismului masiv. probabil ca romania va inregistra cea mai mica participare la vot dintre toate tarile europene. neprezentarea electoratului la urne va fi o palma data de popor clasei politice. dar ma intreb daca politicienii vor simti palma asta. putin probabil - ei au obrazul mult prea gros...

miercuri, 3 iunie 2009


pana si furtunile au devenit subiect de stire in romania. dar nu fenomenele meteorologice in sine sunt tratate de ziare si televiziuni, ci mai ales urmarile rafalelor de vant. si ploii. am ajuns sa ne speriem de orice. chiar si de o bruma de zapada. cativa centimetri sunt suficienti pentru a bloca bucurestiul sau sosele intregi din tara. ma intorc la recenta furtuna din capitala - o nebunie intr-un oras in care unele cartiere au ramas fara curent electric, fara semnal pe cablu, la televizor, ca sa nu mai zic de telefoanele mobile, ramase fara retea. e normal sa se intample asa ceva intr-o tara care se doreste a fi civilizata? e normal sa-ti intre apa in casa, daca stai la curte, pentru ca reteaua de canalizare a fost construita la un nivel mai inalt fata de curtile oamenilor? e normal ca transformatoarele de curent electric sa arate ca un pom de craciun, cu scantei, din cauza unui fulger? e normal sa cada zeci de pomi, majoritatea batrani si uscati, pentru ca primariile nu s-au sinchisit sa-i taie si sa planteze in locul lor arbori tineri? amintiti-va ca, in alti ani, din cauza unor asemenea pomi cazuti, au murit oameni. nu mai zic de semafoarele care nu mai functioneaza, tot din cauza ploii. sunt normale toate astea in romania? cat timp nimeni nu rezolva toate aceste probleme, care ar fi solutia? eventual sa cerem naturii sa se abtina - sa nu mai arunce ploaie si zapada peste tara noastra. sa nu mai trimita nici crivatul. nimic. poate asa nu mai cad pomi. si nu se mai blocheaza sosele. si nu mai mor oameni!

luni, 1 iunie 2009

auzi civilizatia tarandu-se undeva, in vale. tu esti sus, pe o coama de munte. din hau parca o chemare se aude. ceata e zidul care desparte cele doua lumi. tu sus, restul jos. si ploaia. si fulgerele. focul ne mentine undeva intre somn si vibratia vietii. pe un pat din frunze si crengi iti intinzi trupul care te doare pe fiecare centimetru, dupa cat ai urcat pana aici, sus, la pestera. asculti natura care te inconjuara. si-ti dai seama ca cerul e cu adevarat un acoperis.

marți, 19 mai 2009


sal'tare si la gara, taica! bine ai venit, cumetre! urmeaza strangeri de mana si sughituri de simpatie. in rest, liniste. la "cabinetul medical de transformari politice radicale". cam lung titlul, neica! nu-i nimic, frate, nu asta conteaza, raspunde gazda cu glas mieros la critica suava a musafirului. in fine, care-i treaba? ce se face aici? e un cabinet special, nenica. numai pentru politicieni.


hopa! ce-are medicina cu politica? si ce transformari se pot face, neicusorule? stimate, sa-ti zic - vin politicieni vechi sau noi si ne cer - vreau schimbare de limba. vreau schimbare de mana, de picior, de fata. adica cum? pai, sa zicem ca un politician are un tic nervos. da din mana cand tine un discurs. schimbam mana. sau are o grimasa pe care i-o stie toata lumea. ii schimbam fata. limba - daca are limba de lemn, schimbam. punem una moderna. schimbam si culoarea ochilor. daca e lider de partid de 15 ani? s-a saturat lumea de el. hai sa facem un alt om. ca sa zica lumea - poftim, e un alt om, s-a schimbat radical. merita sa-l votam. din nou.


si cum e an electoral acum, muncim pe rupte, neicusorule. de dimineata pana seara. fac coada la usa noastra politicienii. si aia mai mici, dar si aia mai mari. toti vor o schimbare. dupa buget. pai, sa te schimbi total, din cap pana-n picioare, te costa o avere. daca ai bani mai putini, schimbi doar limba. sau doar fata.


in schimb, nu mai facem operatie pe creier. am facut asa ceva de cateva ori si a iesit prost. adica cum? uite asa. a venit un mare om la noi si ne-a zis intr-o zi - eu vreau alte idei politice. zis si facut. ne-am apucat sa-i umblam la creier. era destul de ruginit, ce-i drept. a trebuit sa curatam doua zile. nu mai stiam ce sa facem. in fine, am terminat. si ce sa vezi - se duce nenicul la un miting. lume multa, simpatizanti, partidul lui il aclama, ceva de vis. se urca omul nostru pe scena, se face liniste si incepe sa vorbeasca. si da-i, si urla, si bate cu pumnu-n masa, tranteste, huiduie, face ca toate alea. ramane lumea cu gura cascata. ne-am speriat si noi, doctorii, care i-am facut operatia. mai, ce-i cu asta? vorbea politicianul contra partidului pe care il conducea. era ca o fiara.


ne-am dus repede la cabinetul medical, sa vedem ce s-a intamplat. cand colo, ce sa vezi - incurcasem borcanele. cand ii scosesem creierul sa-l spalam. pusesem altul in loc. alt creier. de la alt politician. am avut doua operatii in acelasi timp - un politician de la putere si unul din opozitie. amandoi au vrut alte idei, mai bune, mai frumoase. dom-ne, ceva de speriat. iti dai seama? ala care era in opozitie lauda puterea. si ala de la putere pupa in fund opozitia. a iesit un tambalau de toata jalea. pe urma toti au dat vina pe noi, doctorii de la cabinetul politico-medical. ca din cauza noastra puterea si opozitia s-au unit. si conduc impreuna tara. ca nu mai stii cine critica si cine conduce. poftim de vezi!

duminică, 17 mai 2009

despre eurovizionul de aseara ce se poate spune? daca e vorba de prestatia romaniei. un lucru e clar - e mai usor sa fii snob, decat original. plus ca originalitatea inseamna sa-ti pui mintea la contributie. sa gandesti. sa faci ceva care sa reprezinte cu adevarat tara. cam greu asa ceva pentru multi dintre "marii" nostri realizatori de televiziune, cantareti sau compozitori. dar cred ca mai e ceva de spus legat de eurovizion. poate ca unii se intreaba acum de ce moldova a luat mai multe puncte decat romania. unele tari au votat moldova, crezand probabil ca e romania. sa fie doar o simpla confuzie? nu cred. sa nu uitam un aspect important - singura data cand aseara, la moscova, s-a cantat in limba romana a fost din gura interpretei nelly ciobanu. basarabeanca. reprezentanta republicii moldova. pe cand romanca noastra, prezentata ca fiind pe jumatate machedoanca, a cantat in engleza. ce sa mai inteleaga publicul din europa? cine a reprezentat pana la urma, cu adevarat, spiritul romanesc la eurovision? ca sa nu mai spun si de titlul melodiei noastre - fetele din balcani. fratilor, romania NU e in balcani!

vineri, 15 mai 2009


zice presa de azi - un europarlamentar va avea 7.000 de euro salariu. pe luna. frumos. pentru ei. fata de salariul din romania, de vreo cateva sute de euro, in cel mai bun caz. pentru palmasi. daca nu si mai putin de atat. pentru cei cu noroc mai putin in viata. ei da, e bine. pentru ei. pentru europarlamentari. cine va ajunge in postura aceea. dupa alegerile din 7 iunie. valeu, ce frumos va fi. pentru ei, politicienii care vor ajunge pe scaunele cele luxoase ale parlamentului de la bruxelles. stau si ma intreb cati dintre ei se gandesc acum la binele tarii. vor apara interesele romaniei la uniunea europeana. si cati isi freaca de pe acum palmele, de bucurie, la gandul ca vor avea ce n-a avut neam de neamul lor - 7.000 de euro salariu. galeti de bani, nenica. asta inseamna 84.000 de euro intr-un an. si nu mai putin de 336.000 de euro in patru ani de mandat. va dati seama? bani gramada.

dar ma intreb daca parlamentarii nostri vor dormi la fel de bine si in parlamentul european, asa cum o fac in cel romanesc. sau se vor ocupa cu alte treburi, decat cu cele pentru care au ajuns in cel mai important for al uniunii europene. dar pana la urma ce conteaza? chiar conteaza pentru noi, palmasii? noi, cei care ramanem aici, in romanica noastra. si traim din firimituri. si speram. tot timpul ni se spune asta - sa fim optimisti. pentru ca europarlamentarii nostri lucreaza. pentru noi. acolo, departe. noi sa dormim. linistiti...


post scriptum : stimati concetateni, dati dovada de spirit civic si mergeti la vot. pe 7 iunie. ca sa-i trimiteti pe politicienii nostri la cascaval. la cel european. neaparat!

luni, 11 mai 2009


alo, da, cautati-ne la mare. vreti sa votam? veniti cu urnele mobile pe plaja. la mamaia, la mangalia. alo, si pe la bulgari sa treceti. pe 7 iunie ati pus alegerile europarlamentare? sa va fie de bine, dragi politicieni. cautati electoratul in vacanta. a, si nu numai la mamaia sau la bulgari. mai sunt destui romani prin turcia, prin grecia, in cine stie ce alte locuri de pe planeta asta. sa se infiinteze sectii speciale de votare in avioane. sa plece avioanele in urmarirea turistilor. alo, domnu', scoateti capul din nisip, sa votati. alo, doamna, scoateti inghetata din gura, sa va ganditi unde puneti stampila. sa traiti, va rugam sa renuntati la bere si mititei pentru cateva minute, sa va faceti datoria cetateneasca. lasati de-o parte plimbarea cu barca, masina, bicicleta, motoreta, ce mai aveti, ca sa votati. va rugam! asa zic politicienii cu umbrelutele deasupra capului. de, sa nu faca insolatie, saracii, de cat umbla in cautarea electoratului...

vineri, 8 mai 2009


de ce ar trebui sa faca porcii miting de protest? la care gainile sar si ele - vrem si noi! elefantii, maimutele, serpii, broastele, caii si alte rase vor si ele. neaparat sa vina in piata publica. trebuie sa protestam - zic cele despre care credeam ca nu au glas. porcii si gainile sunt pe primul plan - au fost deja victimele manipularii. cum adica - ni s-au pus noua in carca niste virusi care au ucis oameni. auzi, gripa aviara mai intai, acum gripa porcina. de-asta si alte animale protesteaza azi. pai daca maine-poimaine apare gripa elefanteasca, gripa serpeasca sau cea maimutareasca? dragi compatrioti, sa nu ne maimutarim - este mesajul animalelor catre oameni. adica voi faceti tot felul de prostii cu virusii pe care ii inventati in laboratoarele voastre de asa-zise cercetari, scapati de sub control care mai de care virusi de nici nu mai stii de unde sa-i apuci, de ai dracului ce sunt, iar apoi cautati tapi ispasitori. gainile sunt de vina. sau porcii. asa nu se mai poate! protestam vehement. si marsul pasarilor si animalelor se porneste agale spre cotetul cel mai mare al tarii - sediul guvernului...

miercuri, 6 mai 2009

ramane de vazut cat de providentiali vor fi candidatii de azi la presedintie, daca unul dintre aspiranti va castiga acest post. si asta in cazul in care actualul locatar al cotrocenilor nu-si va prelungi contractul de “inchiriere” al palatului de pe malul dambovitei. despre oamenii providentiali se pot spune multe. si putine in acelasi timp. sa nu uitam de butada aceea cu oamenii destepti. cu cat esti mai destept, cu atat constati ca nu stii nimic. la fel si cu providentialii. cu cat un individ e considerat mai providential, cu atat s-ar putea sa constatam mai tarziu ca n-are nimic in comun cu ideea de salvare a natiunii. doar sa-si “salveze” propriul buzunar, in cel mai “bun” caz. in concluzie, nu cred ca romania are nevoie nici de providentiali, nici de vrajitori sau savanti. are nevoie de un om normal in fruntea ei. cred ca de asa ceva duce lipsa tara asta de atata timp - de oameni normali.



era o vreme cand toate ni se spalau. si gandurile. si temerile. si tot. acum nu se mai spala nimic. nici macar dorintele neimplinite. am ramas asa cum suntem. si mai buni, si mai rai. si mai tepeni in idealurile noastre desarte. in ce mai credem? poate in multe. poate in nimic. dar ce conteaza? cati dintre noi ne mai ridicam privirea din pamant si vrem sa ajungem soarele cu mana?

duminică, 3 mai 2009


si a fost sambra oilor. soarta sau poate cine stie cine a facut ca momentul in care ciobanii pornesc cu oile spre munte sa coincida cu o alta sarbatoare - ziua presei. o fi vreo deosebire? ma refer la deosebirea dintre oi si jurnalisti. nu se poate sa fie. ziaristii au doua picioare. oile - patru. dar la mentalitate? cine e mai oaie? cine are mai dezvoltat spiritul de turma? stau si ma intreb daca cineva a deschis ieri vreo sticla de sampanie. in cinstea ziaristilor. cati au mai ramas...

joi, 30 aprilie 2009

orice mititel are dreptul la clipa sa de glorie. iar asta nu se poate face oricum. e un moment special, chiar de 1 mai. da, acum. cand lumea intreaga priveste triumful carnii de porc, tocate, sfaraind pe gratarele incinse. mitingul sfaraioaselor, sa zicem asa. fumul inunda padurile patriei. doar se iese la picnic. c-asa e traditia. udati cu bere din belsug, precum ostasii de odinioara bombardati cu flori, mititeii vor defila acum de-a lungul si de-a latul satelor si oraselor. pe unicul lor drum. de la carmangerie pana in burtile infometate. manele si fum. mititei si bere. ce poate fi mai frumos?



va mai aduceti aminte de secera si ciocan? cum era pe vremuri de 1 mai. atunci mancai micul si te gandeai totusi la ceva. te omora gandul ca maine o sa gasesti magazinele goale, curentul electric ti se va opri in casa cand ti-e lumea mai draga, iar cele doua ore de program tv sunt pline cu maretul conducator. dar vremurile s-au schimbat. azi bagam mititelul in gura si ne gandim la altele. la criza, la somaj, la politicieni. si la politicieni? da, va imaginati ca au fost tocati marunt si s-au facut mititei din promisiunile lor electorale...

luni, 27 aprilie 2009


un cutremur in plus, neamule. da, a fost. zgaltaiala. deja unii intreaba - cum ai petrecut de cutremur. a, nimic special, cu bere si mititei. era frumos si cald afara. altii fac haz de necaz - totul a fost prea scurt. tinerii s-or fi gandit sa ia o piatra in gura, ca de, au simtit pentru prima oara cum danseaza pamantul. a fost, gata, s-a terminat. de acum incolo discutii, deontologii vin la televizor sa-si dea cu parerea. nu va panicati, ne indeamna autoritatile. telefoanele mobile n-au functionat. e si normal. companiile de telefonie mobila din romania stiu sa faca un singur lucru cu adevarat perfect - sa incaseze bani din abonamente de la clienti. in rest, ura si la gara. cui nu-i place, asta e. cei mai calmi traiesc chiar in vrancea, deasupra epicentrului cutremurelor. in comuna vrancioaia. s-au invatat oamenii cu ele. stiu cum sa le trateze. fara frica. doar cainii ce te mai baga in sperieti cand incep sa urle a paguba, inaintea unui seism de trei sau patru grade. sunt destule. vorba unui "clasic" in viata : e, si care-i problema?!...

marți, 21 aprilie 2009


HRISTOS A INVIAT!

luni, 13 aprilie 2009


fie ca in saptamana asta mare sa ne regasim. sufleteste. sarbatori fericite!

miercuri, 8 aprilie 2009

nici macar nu stiu cum sa incep. am fost ales, din peste sase miliarde de oameni, sa adresez o scrisoare catre dumnezeu. oare ce poate sa scrie un om, in numele omenirii, lui dumnezeu? stau sa ma gandesc bine. s-a facut un fel de tragere mondiala la sorti. si taman eu am fost trezit in miezul noptii. calculatorul m-a ales. ai fost ales. tu esti alesul - asa aud vocea suava de la celalalt capat al firului. suava, normal, de femeie, ca sa nu ma sperie vestea. sa nu ma apuce tremuratul. am la dispozitie trei zile pentru conceperea scrisorii. nici mai mult, nici mai putin. scrisoarea o voi depune apoi la posta. ca orice scrisoare. care va ajunge apoi la destinatar. nu stiu cum. nu stiu daca stie cineva. cert e ca toata povestea asta a inceput cu un an in urma. tot de la posta. unde s-a primit o scrisoare. de la dumnezeu. in care scria ca divinitatea s-a decis sa dea cuvantul oamenilor. sa spuna oamenii ce vor. ce nu vor. ce-i supara pe lumea asta in care traiesc ei. ce ar vrea sa li se intample. ce nu ar vrea. dar regula a fost clara - un singur om trebuie sa scrie o scrisoare catre dumnezeu. zis si facut. tumult de nedescris, va dati seama. prima oara s-a spus ca cei mai tari oameni ai lumii trebuie sa redacteze scrisoarea. conducatorii celor mai puternice state. cu experti in spate. psihologi. sociologi, documentaristi, diplomati. au fost sedinte peste sedinte. sedinte internationale. niciun rezultat. proteste. de ce un popor si nu altul sa fie cel care sa scrie scrisoarea, de acolo, din sanul acelui popor sa fie ales omul cu scrisoarea. se ajunsese chiar in pragul unui razboi. mondial. apoi i-a venit unuia ideea - calculatorul. sa se extraga alesul din computer. clar. si simplu. din mai bine de sase miliarde de nume trebuia ales unul singur. si asa am fost ales eu. acum stau si ma gandesc. ce sa scriu. dar daca nu scriu nimic? nu poate spune mai multe tacerea? o sa trag o linie. in loc de orice cuvant. ce-o vrea dumnezeu, o intelege el...

vineri, 3 aprilie 2009


tobele bat - pam, pam. garda de oroare, in fata palatului. executia. cinci lovituri de bici. condamnatul in lacrimi. calaul maraie. multimea behaie. apare inaltul comisar. citeste ordinea de zi - condamnare. eveniment public. noi, autoritatile, decretam - in conformitate cu legile in vigoare, avand in vedere ca s-a demonstrat vinovatia acuzatului. e clar ca lumina zilei. vinovat de prostie. a crezut ca va fi bine. cu prietenii sai. le-a cedat o suma mare de bani. sa faca o afacere. prietenii l-au fraierit. vinovat de prostie! la bici cu el! huooooo! si multimea raspunde la fel, insotindu-si ragetele cu rosii, castraveti si cartofi in capul condamnatului.


partea a doua a ceremoniei. alt acuzat. alt calau. alt bici. zece lovituri. vinovatul plange. cere iertare. nimic! jos hainele de pe el! fara mila! ce-a facut, frate? mitocan! e clar, mitocan. iata faptele - a injurat pe strada o femeie batrana, a scuipat seminte in tramvai, a ragait in metrou, a scos felurite zgomote prin mai multe parti ale corpului. numai zece locituri de bici? - se mira lumea. in fine. legea-i blanda...


urmeaza smecherul. bengosul. se dadea in barci. care barci? in masina bengoasa. fite pe sosea. viteza mare. era sa omoare oameni. cat se poate de clar - 25 de lovituri. de bici. urale. in sfarsit, sange! poporul e in extaz.


ultimul pe lista de azi - politicianul. hopa! asta ce (n-a) facut? promisiuni. minciuna. santaj. lipsa de profesionalism. si-a cumparat pana si titlurile universitare. se dadea savant. a zis ca scoate tara din criza. huoooooo! gadele se pregateste de executie. lumea exulta. pana si soarele s-a oprit in loc, iar luna, neatenta, se da cap in cap cu el. conform sentintei, politicianul e urcat pe soclu. i se face mulajul. si ramane in el. impietrit. pe vecie. statuia politicianului. sa vada lumea. si copiii. si copiii copiilor.

miercuri, 1 aprilie 2009

ziua alegerilor. mare tam-tam. partidele asteapta. ia sa vedem, care castiga. s-au batut intre ele. tamja mare, frate! imbranceli. injuraturi. gata. campania s-a terminat. e ziua alegerilor. s-au deschis sectiile de votare. cu steaguri si fanfare. muzica si dans. hai la vot! e cald si soare. taman bine. gandesti profund pe o vreme ca asta. stii cu cine sa votezi. trec orele. una, doua, zece. statistici din tara - zero. cum zero? zero participare la vot. unde sunt romanii? la mititei, la iarba verde. acasa, tolaniti in pat. in fata televizorului. nu se poate! unde e spiritul civic? - se ratoiesc politicienii. analistii decreteaza - e greva. cum e greva? greva electoratului. n-a venit nimeni la vot. pardon, cineva e prezent - un tambalagiu canta de inima albastra, acompaniat de o vioara. la intrarea in sectia de votare. "da mama cu biciu-n mine", iar functionarii care pazesc urna de vot motaie pe trilul de afara. ce facem? se intreaba politicienii. cineva da ideea salvatoare. repetam scrutinul. dar data viitoare importam electorat. de unde? de unde s-o putea. din tarile bananiere. e clar, viitoarea campanie electorala va fi in mijlocul desertului. intre camile. bun, dar alora ce le promitem? sare un politician dezumflat din cauza situatiei. cum ce? e la mintea cocosului - apa de ploaie...

vineri, 27 martie 2009


Dupa ce am cunoscut-o pe doamna Mariane Caspari, de la Medias, pot spune ca exista deja un efect benefic al blogului pe care l-am creat cu aproape un an si jumatate in urma. Si asta pentru ca unul dintre cititorii blogului, doamna Sorana Cindrea, mi-a scris, spunandu-mi despre existenta omului deosebit pe care l-am intalnit apoi in inima Transilvaniei - puteti citi materialul pe pagina principala a blogului - "Povestile de viata ale lui Dan Gheorghe". Pe aceasta cale vreau sa multumesc doamnei Cindrea, dar mai ales sa spun ca intalnirea cu Mariane Caspari a fost unul din acele momente speciale pentru care a meritat sa devin ziarist, cu 16 ani in urma!

luni, 23 martie 2009

avand in vedere ca romania-i cu susu-n jos de atata timp, n-ar trebui sa ne mire ca pana si natura respecta acelasi calapod. de aici trebuie sa constatam ca iarna si vara si-au dat mana peste capul nostru, al romanilor, si au decis sa schimbe rolurile intre ele. asa ca n-ar fi deloc intamplator sa vedem de acum incolo cum ninge vara si cum ne dogoreste soarele in miezul iernii. mai ramane de vazut ce va fi cand o sa vrem sa mergem inainte si vom constata ca dam inapoi, ca ni s-a rasucit si creierul. iar pomii isi vor infige radacinile in nori, iar frunzele vor matura pamantul. soarele va strapunge intunericul noptii, in timp ce luna se va cazni sa intinda ziua cat va putea de mult. e-hei, dar cea mai mare realizare a situatiei de pomina in care se gaseste poporul roman e sa vedem animalele zburand si pasarile tarandu-se in tarana noastra cea mioritica. e clar ca intr-o atare situatie nimic nu ne va mai parea imposibil, vazand cu cata gratie si avant zboara porcul!

noutati? nimic. toate bune? nu cred. te uiti in jur. ce vezi? nimic nou. toate rele. si bune. si rele. cum le stii. de ani. ce-a ramas? in urma noastra nimic. totul se duce. totul se limiteaza la un bot de carne care se topeste. nimic nu ramane. raman gandurile celor care te petrec. pe ultimul drum. si speranta lor. in vremuri mai bune. daca vor veni. cine stie cand. prea pesimist? ploua. prea optimist? iti intra soarele-n ochi. atunci nimic, nici bine, nici rau. ramai asa cum esti. fara sa gandesti. ce mai poti gandi? te doare capul. normal. gandurile strica. uneori. mai bine uiti...

sâmbătă, 28 februarie 2009


Nimeni nu este acasa



Saptamana trecuta au murit toti : parinti, bunici, nepoti si veri. Cu doua saptamani inainte s-a anuntat cutremur. Era ceata in dimineata zilei de lunea trecuta cand au anuntat, la radio, greva electricienilor. Am ramas in bezna.
– Mama, am spus, las-o balta! Asa e la disperare, incearca sa plangi.
A inceput sa ploua, dupa vreo doua ore. Se auzea trenul oprind in gara. Mancam ardei copt. Mi-era frig. – Io nu ma mai duc la scoala!
In acel moment a aparut dinozaurul. N-avea foc la el. S-a uitat pe geam la noi, cateva minute, dupa care a inceput sa ne manance, doi cate doi, la interval de o jumatate de ora.
- Crezi ca rezolvam ceva daca chemam politia? – Las-o balta, mama, mai bine chemam vecinii.
Noi stam la etajul opt. Eram in chef, de ziua tatei. Atunci vecinul de deasupra noastra a iesit pe geam, pentru a se arunca. A nimerit pe coama dinozaurului, care o manca pe mama. Ramasesem singur, aveam gripa, am fugit la farmacie.
- E un balaur in fata blocului!
A fost prima oara-n viata mea cand m-am balbait. Grasul de patron rade, inghitind vitamina C.
- O sa fie iarna grea, sefule, ca ma mananca fruntea ca la draci, ba nene, se intinde farmacista in scaun.
Am plecat spre politie. Pe drum ma agata un tip. – Hai, ca am dolari de schimbat! – Las-o balta, ca ma grabesc. Se tine dupa mine. Ma-ntorc si-l scuip, de nervi. Primesc doi pumni in fata.



A muri este o datorie



- Io, ba, mi-am platit toate datoriile, ca ma...acuma pe voi! M-am impiedicat de betiv, la etajul doi. – Ce vrei, ba? – Da-te la o parte! – Aici e spital, ba!
Incepe cutremurul. Cad blocuri, ard masini, electricienii ies din greva, medicii isi termina cafelele, apar macaralele. Betivul a gasit o coada de matura si-si da cu ea in cap : "Nu mai vreau sa beau! Nu mai vreau sa beau!"
Intalnesc un politist. Ii spun ca mi-a murit familia in burta unui balaur.
- Va rog sa va adresati biroului de presa. Eu nu sunt cu…
Bat la prima usa, pe dreapta, si gasesc o sora medicala.
- Trebuie sa ma credeti! – Si unde e balaurul? – Acum e sus, pe spital.
Pe sufletul meu ca n-am mintit! M-apuca mila cand o vad pe fata asta cu cata disperare telefoneaza directorului : "Domnule director, la mine e un nebun care vrea sa ma stranga de gat. Salvati-ma!"
Cand sa ies, da peste mine vecinul de la etajul noua : “Un balaur a incercat sa ma manance!” Vine politistul. Sora medicala, care n-are mai mult de treizeci de ani : “Astia doi vor sa ma omoare!” Politistul se scobeste in nas : “Ce-aveti, ba, cu ea?” Incerc sa explic situatia cu balaurul de pe spital. – Domnisoara, nu va speriati. Cred ca domnii n-au gasit inca biroul de presa al Politiei.



Antena de camera



Aseara m-am culcat la zece. Am visat clatite cu varza. Ma trezesc sub dusul fierbinte. Beau o cana cu ceai. In drum spre servici, ma gandesc cum ii spun sefului ca-mi dau demisia. Ajung in biroul meu cu jumatate de ora intarziere si sunt anuntat ca mi-au taiat o zi.
– De ce o zi? – Am auzit ca vrei sa-ti dai demisia. – M-au dat afara. – Si pe mai cine? – Te-au vrut si pe tine. – Erai cea mai buna! – Pana ieri, cand le-am spus ca un balaur mi-a mancat sotul si copiii…
- Ce faci cu ultimul salariu? – Cred ca-mi iau ceva de baut acasa. – Ma iei si pe mine la bautura ta?
E trei dimineata. Ne uitam la televizor, cu antena de camera. – Tine-o, aduc apa.
E un film de groaza. Antena trebuie tinuta in mana, altfel nu mai vedem de “purici”. Stam in pat cu antena intre noi. Mancam floricele. E un film cu un balaur razbunator. Avem pofta de mancare.
Trei zile n-am iesit din casa. Am inregistrat filmul si l-am re-re-re-revazut. – Ti-a placut? – M-am plictisit. Aveam trei copii. Eram in divort. Traiam de cinci ani la etajul sase, liftul defect, televizor defect, barbat defect. – Nu zau?! – Pe bune! Tu ce ce nu te-ai insurat? – Ma-ndragostisem de tine. – Am vazut eu ceva...
– Ce facem daca vine balaurul? – Am un pistol in poseta.
Stirile de pranz : “Astazi la primele ore, pana la rasaritul soarelui, un balaur cu mai multe capete a atacat orasul. Biroul de presa al Politiei n-a fost in masura sa ne dea amanunte”. “Pompierii sunt plecati in concediu”. “Cetateni, balaurul i-a mancat pe primar, pe comandantul Politiei si pe directorul Spitalului Municipal”. “La aceasta ora, mii de cetateni au iesit in strada”. Am scapat antena din mana.



Opozitia



Se pare ca au aparut foarte multi balauri. Au fost mancati, la interval de o jumatate de ora : presedintele, prim-ministrul, toti parlamentarii si o gramada de politisti. Opozitia a facut apel la ajutor umanitar de urgenta. Poporul cere arme. Balaurii au disparut. A inceput sa ninga.
Ma-ntalnesc cu fostul meu sef : “Daca nu-ti dadeai demisia, acum te reangajam. Pe mine m-au dat afara”.
Eu si fosta colega, la brat, pe bulevardul pustiu, cu batista la nas : s-a dat cu lacrimogene. Un elicopter imprastie manifeste : “Fugiti, vin balaurii! Guvernul inca nu si-a dat demisia”.
Grabim pasul. Mi-e foame. Mai am jumatate de salariu. Cumparam floricele. S-au scumpit. Cativa oameni trec pe langa noi, strigand de bucurie : “Vin balaurii!”
Acasa. Dau telefon unui ziarist. – Ce s-aude, ma, cu balaurii? – Nu e, ma, balauri, e altceva. Nu stiu. Mai vorbim noi.
Mai am un prieten ziarist : "N-au mancat decat jumatate din prim-ministru, pentru c-a aparut nevasta-sa. S-au intors pompierii din vacanta. Altceva ce mai vrei?" – Nu-nteleg de ce-au mancat-o pe maica-mea! - Cred c-a fost o greseala. – Chiar sunt balauri? – Nu i-a vazut nimeni de-aproape. Poate e mana Opozitiei...
- Vin balaurii! I-am vazut, striga vecina.
Trei balauri au trecut pe langa blocul meu. Scoteau flacari pe nari, dar nu se grabeau. Au coada rosie, capul e verde, picioarele, scurte, sunt galbene. Le taie calea o pisica neagra. Balaurii se dau trei pasi inapoi, scuipa-n san si merg mai departe. Ultimul balaur aluneca pe gheata si cade cu botu-n gard. Curge sange. Furios, da cu coada de pamant, se ridica greoi si pleaca. Fuge, sa-i prinda din urma pe ceilalti doi, care nu l-au asteptat, indiferenti. Ajung la Guvern. Multimea striga : “Ura! Ura! Pe ei, acum, pe ei!”, dupa care fug toti mancand pamantul. Vreo zece balauri au inconjurat Guvernul. Scot flacari si dau cu cozile de pamant. Vin pompierii...




( text scris in 2 decembrie 1993 si publicat in revista “Raluca", in 1995 )

vineri, 27 februarie 2009


romanii invata sa se apere de borfasi, hoti, derbedei, lichele. invata sa se apere ducandu-se la cursuri de autoaparare. constat ca e un fenomen. nimeni nu-i stie amploarea. oameni de toate varstele, femei si barbati, se duc la asemenea cursuri. vor sa invete sa nu le mai fie frica de gunoaiele care circula nestingherite pe strazi. pe strazile unde nimeni nu-ti sare in ajutor, nici macar politia. asa ca trebuie sa te aperi singur. pregatesc un material amplu pe tema asta. am stat de vorba cu unii dintre cei care se duc la aceste cursuri. dar si cu unii instructori. toti mi-au spus ca fenomenul e in crestere. cel al cursurilor de autoaparare. ca si cresterea violentei pe strazi. unii dintre cei care invata acum sa se apere au avut de-a face cu pungasi. loviti. asa ca au decis sa nu mai stea ca un sac de box. ci sa invete sa se apere. in ce tara traim...

joi, 26 februarie 2009

E la moda in ziua de azi sa te dai mare. Sa te gadili singur, cum s-ar spune. De exemplu, vrei sa te angajezi undeva. Ti se cere o autocaracterizare, CV - mai nou. Ce trebuie sa scrii acolo - cat esti tu de frumos, destept si nemaipomenit. Ceva de genul - fara mine lumea n-ar mai putea rezista. La televizor ii vezi pe altii care vor sa para mai frumosi ca in realitate - se lauda singuri, ce mari realizari au ei. Astea sunt vedetele de carton. Cu cat n-au facut nimic, cu atat se lauda mai mult. Nu mai zic de politicieni, in campania electorala. Se infoaie ca niste curcani - se dau cei mai frumosi si mai sprinteni, gata sa sparga muntii pentru binele poporului. Ce urmeaza dupa campanie, se stie! Nu mai zic de gura lumii. Auzi de multe ori pe strada laudarosi. Mama, ce am facut eu, ce am dres eu. Mai ales daca amicul ia si ceva la bord, mai abitir ii merge gura. Nu degeaba exista la noi vorba aia - lauda-ma gura, ca d-aia iti dau friptura. Dar stau si ma intreb, in afara de vorbe, de laude, ce stim sa facem. Noi, ca popor...

miercuri, 25 februarie 2009

uite asa se pusera romanii pe emigrat la polul nord. acolo unde nu te certi decat cu ursii polari. iata o noua destinatie - nici italia, nici spania, pe nicaieri unde putem sa suparam gazdele. asa, la polul nord, singur si trist, stai si mai musti din cand in cand dintr-o banchiza, sa-ti ostoiesti setea, ca de foame nu mai poate fi vorba. ti-a inghetat si stomacul. de munca, sigur, se poate - mai fugaresti focile, pinguinii, masori temperatura din termometrul spart si dai o tura cu ghetarul care tocmai s-a desprins din lumea cea alba. iti faci un iglu. asa apare satul din zapada. poate un oras, mai tarziu. i se va pune si un nume, romanesc, evident. si se dezvolta comunitatea de romani. e posibil orice, nu? poate chiar sa se supere ursii polari pe noi. mai stii...