luni, 19 ianuarie 2009

Oare a murit Eminescu pentru a doua oara? Oare Grigore Vieru s-a dus alaturi de Eminescu? Sa stea mai bine acolo, departe, decat aici, intre noi? Intre cei care nu l-au bagat in seama, cum nici idealurile poetului basarabean n-au fost luate in seama pe cele doua maluri ale Prutului. Despre Unire nu se mai zice nimic azi. Grigore Vieru ce mai rostea cuvantul pe care cei mai multi il considera depasit. Cum depasite, in mintea unora, a multora, din pacate, sunt patroitismul, istoria, cultura, limba romana. Dar ce mai e de simtit azi? Oare ne mai simtim macar pe noi insine?

18 comentarii:

Razvan spunea...

oare...?

intotdeauna valorile sunt recunescute prea tarziu...in momentul in care ar trebui doar planse...asa se intampla mereu

pacat!

Dan Gheorghe spunea...

ramanem doar cu regretele. pentru ce? cui folosesc?

Vasile Andreica spunea...

:) mi s-a pus un nod in gat. comparatia nu-i deplasata.
zicea cineva pe alt blog: intrebarea nu e daca il iarta Dumnezeu pe Vieru, ci daca-l iarta Vieru pe Dumnezeu.

Dan Gheorghe spunea...

sau daca vieru ne va ierta pe noi, romanii...

Sorina Bârsan spunea...

Cred ca viata asta nu are doar nuante de alb si negru. Da intr-adevar tragic accident, tragica plecarea lui din aceasta lume, Dumnezeu sa-l odihneasca. Cu siguranta mai exista sentimente frumoase in noi altfel nu am mai putea sa ne bucuram de nimic. Sunt oameni si oameni ca peste tot, sunt foarte multi romani care traiesc pentru arta si cultura, sunt romani inteligenti, sunt romani capabili de a reflecta frumosul din ei prin ceea ce fac... avem in schimb o adunatura de " oameni importanti" care ne conduc, din pacate oameni de cea mai joasa speta, dar DIN PACATE (din nou)ei detin puterea, iar noi suntem restul, niste pioni pe tabla lor de sah. Nimic nu e perfect... eu ma consider un om fericit, ma bucur de fiecare moment din viata mea, de sanatatea mea, de faptul ca ma mai bucur asemenea unui copil de un rasarit sau un apus de soare, de o plimabare prin parc, de o atingere de maini si de faptul ca pot sa iubesc liber si sincer. O da, de iubit pot sa iubesc liber, asta nu poate sa mi-o ia nimeni.
Numai bine si multa inspiratie pentru viitoarele postari.

Dan Gheorghe spunea...

sper sa gasim sentimentele acelea frumoase din noi!

TeardrOp spunea...

nu ajuta la nimic un regret..s-a stins.

Dan Gheorghe spunea...

adevarat, regretele nu ajuta. sunt tardive.

pescarusul argintiu spunea...

Un fragment de discurs al marelui poet Grigore Vieru, rostit in ziua de 30 August 2007, la Academia de Stiinte a Moldovei, in ajunul Sarbatorii "Limba noastra cea Romana" cu ocazia incununarii sale cu titlul Doctor Honoris Causa de catre aceeasi Academie, ar putea sa ne mai cutremure din inertii si sa ne impinga la actiune constienta spre ocrotirea romanismului fiintei nationale: limba, istoria si credinta.
"Iata ca azi nu mai suntem deportati in Siberii de gheata - suntem aruncati in tari bogate de unde multi nu se vor maiintoarce acasa. Ma puteti intreba ce legatura are Limba Romana cu moldovenii pierduti in furnicarul global. Are, si inca una foarte stransa! Daca vom fi nevoiti sa parasim pamantul natal cu acelasi ritm, peste vreo 50 de ani s-ar putea sa nu se mai vorbeasca romaneste pe la noi. Or, tocmai Limba si religia au tinut vie fiinta noastra nationala de-a lungul veacurilor. Gandindu-ma la asta, am uneori clipe de prabusire sufleteasca. Ma ridic insa. Altfel, n-as mai putea scrie. Stiu ca Limba Romana la noi nu este altceva decat o candela plapanda. Dar marele Shakespeare zicea: Nu este destul intuneric in tot universul ca sa stinga lumina unei plapande candele. Am spus-o de nenumarate ori: sarma ghimpata din fundul gradinii noastre mi-a zgariat si imi zgarie inima. O suport, insa, cu ingaduinta stiind ca, aidoma Zidului Berlinului, va cadea si ea atunci cand vor dori organismele internationale, marile puteri si, bineinteles, atunci cand va vroi poporul sa o darame. Zidul, insa, dintre noi si Limba Romana trebuie sa cada azi. Nu am nicio indoiala ca va cadea in curand. Lacrimi asteapta la rand, asteapta la coada sa straluceasca de bucurie in ochii nostri in acea mareata zi, cand vom fi si noi in rand cu lumea, cu alte cuvinte, in Europa. Nu poti intra in Europa cu granita in spate.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!"

Cu siguranta, ingerii de vers si de lumina ale celor doua genii infratite, EMINESCU si VIERU s-au regasit si stau strans imbratisati, veghindu-ne de pe steaua lor.
Multumesc pentru evocarea ta sensibila si implicata a memoriei marelui poet!

Dan Gheorghe spunea...

valorile acestui popor se duc, rand pe rand. dar ma intreb ce ramane in urma lor...

juliana spunea...

eu o sa-mi amintesc mereu un seminar la facultate la care a fost invitat grigore vieru...
cu vocea tremuranda ne-a recitat o poezie de-a sa...
am incremenit toti
si mie, recunosc, mi-au dat lacrimile...
un moment unic... si ma consider norocoasa ca am avut ocazia sa il traiesc...

Dan Gheorghe spunea...

din pacate, asemenea valori au fost si raman marginalizate in romania. in centrul atentiei, ca formatori de opinie si de caractere, raman aceleasi figuri de care ne-am plictisit si scarbit, aceiasi politicieni de mucava...

Deea spunea...

Intotdeauna regretele vin...daca vin...mult prea tarziu.Adevaratele valori ale tarii noastre fie nu sunt apreciate deloc ... fie sunt apreciate atunci cand nu mai aduc nici o bucurie.

Dan Gheorghe spunea...

uitand asemenea valori, e ca si cum ne uitam pe noi insine.

Bogdan Niculae spunea...

Eu iubesc romanii indiferent de ce parte a prutului, eu iubesc moldovenii, ardelenii, oltenii, muntenii. Eu iubesc romanii, iar acest ideal as dori sa il vad si eu realitate.
Salutare DAN,
daca doresti sa ma adaugi si pe mine in lista ta de bloguri.....ti-as fi recunoscator. eu am facut=o deja

Dan Gheorghe spunea...

cred ca daca am fi cu adevarat uniti, am realiza mult mai multe!

Teodora Rusu spunea...

Prima data l-am citit pe Grigore Vieru cand eram destul de mica; ma doare ca trebuie sa recunosc asta, insa tristul eveniment a fost cel care m-a determinat sa recitesc unele dintre operele sale. O lectie pentru ca de alta data sa nu mai fac la fel...

Dan Gheorghe spunea...

cred ca responsabilitatea nepasarii ar trebui sa apese mai ales pe umerii autoritatilor romane, care nu fac nimic pentru sustinerea oamenilor de valoare din aceasta tara.