marți, 10 februarie 2009


ce-am fost si ce-am ajuns. ce-am putea fi si nu suntem. sa fim. sa nu fim. grea alegere. mai ales cand orbecaim. si nu stim pe ce lume suntem, cum ne cheama, cum ne striga, cum am putea fi. mai buni. mai curati. pare ca mai degraba ne atrage zodia neagra, decat cea alba. pare ca suntem facuti pentru rau, nu pentru bine. pare ca ne cufundam. in noroi. si nu ne pasa. chiar nu ne pasa? vad pe strada oameni cu fetele lipsite de orice grimasa. impasibili. impenetrabile ganduri, sentimente. nu stii ce gandesc, ce vor, ce sperante au. par a fi de piatra. parca au uitat sa zambeasca, sa se bucure, sa traiasca. au uitat. chiar am uitat?

14 comentarii:

lavinia stefan spunea...

Nu, n-am uitat! Nu toti si nu de tot. Cred insa ca ni se face, din tote partile, un fel de anestezie -si de-aia avem momente de vizibila amorteala (locala sau totala).

Dan Gheorghe spunea...

pai ce sa mai zic? sa cautam antidotul la anestezie. daca o fi asa ceva.

Becca spunea...

Nu stiu ce-am fost dar bine ca unii mai ajung cu zâmbetul pe faţă la semaforul care arată verde şi când colo... trec maşini... :)
Nu cred că a uitat cineva, doar că oamenii încă mai aşteaptă un motiv să zâmbească şi cam greu să îl găseşti cu gândul la problemele cotidiene.

Dan Gheorghe spunea...

asa e, cam greu, prea greu.

Mariana spunea...

Hadeţi să îi venim de hac tristeţii cu un zâmbet! :)

Dan Gheorghe spunea...

ai dreptate. sa mai si radem. doar vine primavara!

pescarusul argintiu spunea...

Acelasi lucru il observ si eu, in fiecare dimineata, plecand spre serviciu, lipsa oricarei tentative de zambet, de parca s-au naruit motivatiile si motivele pozitive.
Si inca un aspect, reliefat si de sociologi: lipsa apetitului spre culoare si diversificare in vestimentatie, vedem in jur doar valuri de cenusiu si negru.
Dar sa fie cum spuneti voi, miroase timid a primavara, la gunoi cu tristetile si gustul de ranced al nemultumirilor!
Zambet senin!

Dan Gheorghe spunea...

noroc ca vine primavara. da, e bine. dar parca stiu ca asta e si perioada depresiilor, nu-i asa?

pescarusul argintiu spunea...

Dan, cand depresia se cronicizeaza, ea nu mai are anotimp, decat poate ca doar ca reper statistic...
Si despre noptile cu luna plina, parca se spune la fel, ca ar predispune la asemenea manifestari...

Dan Gheorghe spunea...

poate ca doar noi insine am uitat sa mai fim fericiti.

AngelWings spunea...

nu cred ca am uitat. Cred doar ca am invatat sa ne ascundem sentimentele, pentru a nu deveni vulnerabili in fata altora.
"Nu poti rani ceea ce nu cunosti"

Lucian spunea...

eu nu sunt convins de partea cu ce-am fost. pentru ca nu cred sa fi fost vreodata ceva

anktzik spunea...

Nu stiu daca am uitat, sau daca ne este frica. De fiecare data cand incercam sa ne exteriorizam, sa fim altfel decat niste tinichele automatizate, viata ne dezamageste si ne arata ca nu merita.

Pentru a ne schimba e nevoie de putere si de perseverenta, iar multi dintre noi nu mai au nici rabdarea nici increderea. Cu toate astea, "rasul e ca stergatoarele de parbriz, nu opreste ploaia, dar iti permite sa-ti vezi de drum".

Dan Gheorghe spunea...

macar sa zambim. asa nu facem riduri. nu stiu daca ne simtim mai bine. poate.