miercuri, 25 februarie 2009

uite asa se pusera romanii pe emigrat la polul nord. acolo unde nu te certi decat cu ursii polari. iata o noua destinatie - nici italia, nici spania, pe nicaieri unde putem sa suparam gazdele. asa, la polul nord, singur si trist, stai si mai musti din cand in cand dintr-o banchiza, sa-ti ostoiesti setea, ca de foame nu mai poate fi vorba. ti-a inghetat si stomacul. de munca, sigur, se poate - mai fugaresti focile, pinguinii, masori temperatura din termometrul spart si dai o tura cu ghetarul care tocmai s-a desprins din lumea cea alba. iti faci un iglu. asa apare satul din zapada. poate un oras, mai tarziu. i se va pune si un nume, romanesc, evident. si se dezvolta comunitatea de romani. e posibil orice, nu? poate chiar sa se supere ursii polari pe noi. mai stii...

4 comentarii:

lavinia stefan spunea...

Anunta ursii ca venim, Dane! Eu am bagajelul facut, inca nu l-am pus la usa, dar daca o fi cazul, mai bine sa merg pe banchiza (cit o mai tine si-aia), decit pe gheatza subtire din Romania si nu numai. Peste tot cred ca s-a cam subtiat...

Dan Gheorghe spunea...

grabiti-va, pana nu se razgandesc. ursii...

pescarusul argintiu spunea...

Si cand te gandesti ca prin anii '40 ai secolului trecut lumea fugea de spectrul deportarilor din Siberia!
Uite ca ajungem sa tanjim dupa ceea ce inaintasii nostri goneau mancand Pamantul...
Dar n-ar fi singurul paradox, nu?
Sa ne fi intrat in oase autoflagerarea sau poate o unda de masochism?
Sigur am trai mai mult, nu se spunea "criogenia salveaza Romania"? :)
Sa-l reinviem pe "Fram, ursul polar"!

Dan Gheorghe spunea...

sa vedem ce ne rezerva viitorul...