duminică, 26 iulie 2009

mai bine cu mapa decat cu sapa. asta e mentalitatea la romani. ne intrebam acum de unde vine toata nebunia asta cu diplomele de facultate. se vorbeste despre invatamantul superior ca si cum ar fi o imensa fabrica de diplome. din pacate, mentalitatea tinerilor din romania, nu toti - dar cei mai multi asa gandesc, ei bine aceasta mentalitate a transformat invatamantul intr-o fabrica de diplome. imi amintesc cum era pe vremea comunismului. in anii '80, de exemplu, un absolvent de liceu isi depunea dosarul de inscriere la mai multe facultati in acelasi timp. unii stabileau adevarate recorduri - se incriau la cate 12 facultati, din domenii diferite, de la medicina pana la matematica, de la agronomie pana la sport. nu se punea problema ca vrei, ca tanar, sa te specializezi intr-o meserie de care te simti legat. ei erau legati de o singura idee - sa puna mana pe o diploma de facultate.

pana la urma invatamantul romanesc s-a adaptat la mentalitatea din tara asta, conform careia diploma il face pe om. daca vrei sa urci pe scara sociala, nu talentul, nu onestitatea, nu harnicia, nu munca te promoveaza. te promoveaza diplomele. cat mai multe. ca sa nu mai spun de manevre si smecherii de tot felul. dar asta e alta poveste. ar fi interesant un sondaj care sa arate cati romani, absolventi de facultate, lucreaza in domeniul pentru care au obtinut o diploma. nu conteaza cand au obtinut-o, inainte sau dupa 1990. sigur, aici ar trebui sa gasesti numai oameni onesti, care sa recunoasca faptul ca au trecut prin facultate precum gasca prin apa, n-au invatat nimic, au dat spaga de rigoare, au avut relatii, iar in final s-au ales cu diploma. cand ai diploma in buzunar, cine te mai intreaba cum ai obtinut-o, nu-i asa? si poti sa te angajezi oriunde, in orice domeniu. nu conteaza ce ai studiat. esti "diplomat". asta conteaza.

avand in vedere mentalitatea asta, este usor de inteles ca dupa 1990 s-a diversificat oferta de invatamant. iar aici ma refer la primele scandaluri care au zguduit romania, imediat dupa revolutie, legate de niste societati comerciale, autointitulate universitati, care faceau inscrieri pe banda rulanta. cum atunci la universitatile de stat se intra greu, cu examen, e de inteles ca multi absolventi de liceu, cei mai multi de nota 5, s-au gandit ca e mai usor sa intre la o "facultate" privata, unde in loc de examen plateai doar o taxa. facultati deschise prin apartamente de bloc sau prin carciumi. patronii acestora au disparut apoi cu banii fraierilor. si atunci tinerii au iesit in strada, s-au deschis anchete. multe ramase in coada de peste...

cu vreo opt ani in urma, pe vremea cand scriam intens, ca ziarist, pe teme de invatamant, o mare universitate de stat din romania a prezentat o statistica legata de studentii de la acea institutie academica. ce faceau ei, cum invatau? peste jumatate din studenti taiau frunza la caini. lipseau de la cursuri, aveau note mici, ramaneau cu restante, abia treceau de la un an universitar la altul. cat priveste studentii de elita, acestia erau in minoritate. era clar ca majoritatea nu se sinchisea de invatatura, pentru ca pe tinerii aceia care frecau menta nu-i interesa cartea, ci numai diploma.

extinderea ofertei pentru invatamantul superior din romania, ajungandu-se pana la invatamantul la distanta, fie la stat, fie la privat, e clar ca a scazut dramatic stacheta calitatii educatiei. aici vorbim de o necesitate sociala. sunt multi oameni care se apuca de facultate la 40 sau 50 de ani, pentru ca toata viata nu le-a placut cartea. dar acum se grabesc sa obtina o diploma, pentru a-si pastra locul de munca. si asta nu e valabil doar pentru invatamantul superior. au aparut si in scolile generale situatii de-a dreptul penibile, cand oameni trecuti de 50 de ani se inscriu in clasa a V-a, pentru ca ei nu aveau mai mult de patru clase primare. ei au nevoie de o diploma care sa ateste ca acesti oameni au absolvit opt clase, pentru ca fara certificatul acela nu-si pot pastra locul de munca. unii presteaza munci necalificate, cara saci, dau cu matura, dar si pentru asa ceva iti trebuie diploma in ziua de azi. suntem tara diplomelor, nu?

multi se intreaba acum ce se poate face, pentru ca invatamantul sa fie din nou un sistem de elita. pai, fara schimbarea mentalitatilor, la nivelul intregii societati, nu se va putea face nimic. prioritatea absoluta - pe piata muncii sa nu se mai caute oameni cu buzunarele pline cu diplome, ci oameni care demonstreaza ca stiu meserie, ca au calitati umane si profesionale de exceptie. asta ii va face pe elevi si studenti sa invete cu adevarat o meserie in scoala, pentru ca altfel vor fi muritori de foame. sa nu mai alerge doar dupa diplome, batandu-si joc de anii de scoala si fiind interesati numai de promovarea, sub orice forma, a examenelor. degeaba ai diploma, daca nu stii meserie. si mai ales daca nu ai talent. asta ar trebui sa fie prioritatea la angajare - sa fii un bun meserias. dar sa demonstrezi si vocatie.

sigur, pe langa schimbarea mentalitatilor la romani, invatamantul are nevoie si de o reforma adevarata, institutionala. o reforma care sa duca la buna functionare a sistemului. un sistem capabil sa scoata absolventi de calitate. dar asta e o cu totul alta discutie.

24 de comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

Aveţi perfectă dreptate în tot ce scrieţi. În această ţară există un "complex" al diplomelor şi al studiilor înalte. Am cunoscut mulţi oameni destoinici, fără cultură, care îi urăsc din tot sufletul, fără un motiv raţional, pe Andrei Pleşu, Liiceanu, Patapievice, Cărtărescu, etc. Important e să ai şcoala vieţii, spun ei. Totuşi titlurile ştiinţifice ale unora nu îi lasă noaptea să doarmă. Ajunşi în funcţii de răspundere şi dispunând de bani, neprietenii intelectualilor şi-au rezolvat problemele într-un mod convenabil : au creat o industrie a hârtiilor ce probează calitatea ştiinţifică a oricărui ipochimen şi au demonstrat că-şi pot cumpăra atâtea diplome câte nu va obţine Patapievici în mai multe vieţi... Iată că i-au întrecut pe elitişti şi la acest capitol ! Sigur că acest lucru se putea întâmpla numai în România...

Dan Gheorghe spunea...

sper ca intr-o zi invatamantul sa produca din nou elite, cum o facea in timpurile bune ale scolii romanesti.

Şerban Tomşa spunea...

La debandada care domneşte acum în şcolile româneşti, nici nu îndrăznesc să mă gândesc la viitoarele vremuri fericite / normale la care vă referiţi. Nu mai am, din păcate, puterea de a spera. Poate că vor veni acele timpuri, dar numai cu sprijinul unor ziarişti curajoşi, cum sunt convins că sunteţi şi Dumneavoastră.

Şerban Tomşa spunea...

Şi ar mai fi ceva. În România zilelor noastre, unii oameni au cultul şefiei şi boala şedinţelor. Sunt obsedaţi de ideea de a comanda şi de a-şi bate joc de subordonaţi în şedinţe interminabile, care le dau impresia că sunt ascultaţi şi respectaţi. Că sunt, adică, persoane importante. Ce afacere mai bună ar putea fi, decât să stai şi să trăncăneşti ? La noi rareori demisionează un şef. Uneori sunt scoşi cu forţa din birouri, dar se reîntorc cu hotărâri judecătoreşti prin care sunt repuşi în drepturi. Era să scriu "în privilegii "... Iar diplomele, onorabile sau navalorând nici cât hârtia pe care au fost tipărite, sunt instrumente eficiente pentru atingerea visului românesc de a deveni şef...

Crăciun Florin spunea...

S-a gresit si nu s-a gresit, este rau dar este si bine. Eu incerc sa vad o parte a paharului care sa imi convina ca perceptie si simt ca problema invatamantului se va rezolva sub presiunea, naturala, a cererii si ofertei.

Poate ca sustin o blasfemie insa am convingerea ca invatamantul este suprasolicitat de dorinta noastra de performanta. Vrem performanta la modul general, vrem ca elevii si studentii nostri sa fie permanent comparati cu altii, vrem sa fie cei mai buni, vrem... Cred ca gresim. Gresim si atunci cand incurajam statul sa reglementeze pana in cele mai mici amanunte invatamantul. Gresim si atunci cand "vedem" performanta invatamantului prin prisma evaluarii unui functionar public - dupa parerea mea, singurul caruia trebuie sa ii cerem o conformitate si o calitate intre si a studiilor absolvite cu necesitatile functiei publice. Iar numarul functionarilor publici trebuie sa fie din ce in ce mai mic pana acolo incat acestia sa nu depaseasca necesitatea locala sau guvernamentala de a da solutii cererilor cetatenesti.

In rest, ei bine, in rest trebuie sa existe niste cerinte, in general, legate de priceperea de a rezolva problemele locului de munca.

Buba, daca ii pot spune asa, este reglementata prin lege. Codul muncii si contractul colectiv de munca la nivel national, acte normative care sunt luate de model si de firmele private si sunt obligatorii pentru toti, in anumite situatii, au reglementari ce stimuleaza "diplomatii". Salariul este mai mare. Iar firmele mici nu urmaresc calitatea invatamanului urmat de angajat ci doar existenta diplomei. Am intalnit cazuri cu absolventi ai unor universitati de stat, cu note mari, incapabili sa puna alaturi, spre analiza, doua pagini de text.

Eu cred ca invatamantul nostru parcurge o perioada de tranzitie. Poate nu avem noi rabdarea sa il asteptam sa se puna pe un fagas care sa ne aduca "satisfactia nationala". Suntem prea aprigi. El se va autoreglementa. Iar de castigat vor avea cei care au curajul sa apuce pe alte cai si sa aplice alte metode, adaptate cerintelor vietii. In afara universitatilor de stat care au amortit in "gloria" trecuta, cele private se misca pentru a castiga bani si, uneori, notorietate.

Eu am convingerea ca scandalul Spiru Haret este doar un balon de sapun. Totul se invarte in jurul acreditarii unor specializari. Adica nu s-au dat niste bani, se pare ca suficienti de multi, pentru ca o institutie capusa sa dea, la randul ei, periodic, o hartie prin care statul recunoaste rezultatul unui proces de invatamant de 4-5 ani. Si daca recunoaste statul, invatamantul are mai multa calitate ? Din cate ne arata viata, nu. Daca iau universitati din afara, observ ca acestea nu au treaba cu statul. Sunt "liber producatori" iar calitatea studentilor lor de pana acum i-a creditat in fata celor care doresc sa studieze si sa aiba o diploma de studii la acea unversitate. Pana si statul, inclusiv al nostru, prefera absolventii acelor universitati in dauna celor din Romania.

Situatia noastra de acum are radacinile in trecutul nostru indepartat - ai carte ai parte - si apropiat - avem mai putini absolventi de studii superioare ca altii. Iar presa, ei bine presa are rolul ei nociv. Un om este considerat de calitate daca are nu stiu cate diplome. Fara insa sa se vada ce anume a facut posesorul de diplome in materiile in care le are. Ca sa dau un exemplu, proapsat, Ridzi. Plina de diplome insa saraca in calitate. Si a ajuns ministru.

Dan Gheorghe spunea...

nu cred ca e o mare problema sa fie reformat invatamantul romanesc. cred ca masurile care trebuie luate tin de bun-simt. nu ar fi ceva greu. problema e sa existe vointa pentru un invatamant performant, bine organizat. principiul ar fi simplu - toti elevii sa invete in ciclul obligatoriu, iar apoi la liceu si la facultate sa ajunga doar cei care au cu adevarat dragoste de carte. dar la noi sunt mult interese si lucrurile simple devin astfel complicate.

Diana Alzner spunea...

Domnule Dan Gheorghe, articolul de faţă îmi dă satisfacţia de a găsi o opinie similară cu a mea în noianul de vorbe care au fost spuse în legătură cu acest subiect. Cele mai multe voci din mass-media luau partea studenţilor; sunt de acord că au plătit pentru ceva ce nu au mai primit, ceea ce nu este corect, însă trebuie făcut ceva, altfel în ţara asta nu va avea cine să mai dea cu mătura sau să sape un şanţ. Nu putem fi toţi licenţiaţi, ca în Coreea de Nord! Nu suntem toţi dotaţi la fel din punct de vedere intelectual, iar faptul că tata are bani, n-ar trebui să fie singura condiţie ca să obţin o diplomă... Dar răul porneşte din profunzimea sistemului de învăţământ. Chiar de la clasele primare. Eu sunt profesoară şi ştiu foarte bine una din legile nescrise ale sistemului:"nu dă bine să laşi repetenţi". Dacă te încăpăţânezi, vine inspecţia. Dacă persişti, te reclamă părinţii. Până la urmă eşti luat la ochi şi se ajunge la concluzia că hiba nu e la bieţii elevi, ci la tine, cadru didactic, ce nu te poţi face înţeles. Ţi se vor pune întrebări incomode de genul:"Câte ore de pregătire suplimentară ai făcut cu elevul cutare? Unde este graficul orelor de meditaţie după program? Aţi stabilit o strategie didactică pentru abordarea elevilor cu nevoi speciale?". Bineînţeles, totul pe bază de voluntariat, adică fără bani. Că noi profesorii suntem apostolii neamului, care trebuie să fim gata să sacrificăm chiar şi bunăstarea propriilor copii pentru învăţământul românesc! Şi atunci îmi spun că sunt o fraieră şi dau drumul tuturor analfabeţilor, doar să mă văd scăpată de problemă. Dar sunt mulţi.Iar am spus ceva nepermis! "Noi nu avem handicapaţi mintal". Ba da, sunt tot mai mulţi. Tot mai mulţi copii care nu sunt capabili să înveţe să scrie şi să citească termină cu succes opt clase, mai târziu liceul, ba chiar am trăit şi şocul de a-i vedea pe mulţi dintre ei cu facultate.
Acesta este un aspect al problemei pe care aţi ridicat-o, v-am răspuns conform punctului meu de vedere, desigur că există şi alte lucruri care fac din şcoala românească o uzină.
În concluzie: n-o agreez pe doamna ministru, a dat de multe ori cu bâta în baltă, dar acum chiar face bine ceea ce face! ( Dacă, bineînţeles, nu există şi ceva dedesubturi oculte ale scandalului, pe care noi plebeienii nici nu le întrezărim...)

Dan Gheorghe spunea...

cred ca scoala romaneasca are sansa reala de-a se pune pe baze solide. avem profesori buni. avem si multi copii buni, care invata bine. totul e sa facem sistemul sa functioneze in mod natural, fara sincope, fara politicianism, fara gargara.

April spunea...

Eu nu stiu ca in anii '80 sa se fi putut depune dosare la mai multe facultati deodata...atunci se dadea examen pentru intrare in aceeasi perioada la toate facultatile.

Dan Gheorghe spunea...

se facea si "manevra" asta. nu stiu cat de legala era. dar se facea. mai rau era daca se dadea examen in aceeasi zi la toate facultatile. atunci nu puteai fi in mai multe locuri in acelasi timp.

compadvice spunea...

Ai lipsit cam mult Dane!:)Dar ai revenit in forta ca de fiecare data.La un subiect ca acesta nu poti comenta doar cu cateva vorbe:)Sunt de acord in parte cu toti,dar pana la reforma si altemasuri guvernamentale, traim cu ce avem.Eu nu ma laud cu scoala multa, nu pentru ca nu mi-a placut,dar pentru ca nu am avut posibilitaea.Si sunt sigur ca ati intalnit multi tineri ca si mine.Dar nu imi pare rau ca nu am o facultate.Mai rau mi-ar fi parut sa am o diploma luata pe nedrept.In scoala generala (cred eu)am fost destul de istet tinand cont ca eram al-2-lea din 42.Nu stiu unde as fi ajuns cu scrisul si diplome,dar pun pariu ca la proba practica,in domeniul meu sunt de 10.Asa ca nu dau 2 bani pe oamenii care se uita sa-si asume niste titluri de savanti docttori-ingineri ca Elena Ceausescu!

April spunea...

@compadice, sa nu generalizam...nu toti dr. ing. sunt de duzina.
E adevarat ca in ultimii au iesit ca pe banda si trebuie oprit neaparat acest fenomen ce dauneaza si ii afecteaza si pe cei care au muncit din greu pentru acest titlu. De asta sunt responsabili cei ce ne conduc...spre dezastru.

Mihaela Petrescu spunea...

De acord cu opinia ta. Dar vreau sa adaug faptul ca "nebunia dupa diplome" a pornit de la venirea comunismului imbecil .Parintii nu mai aveau ce sa "lase" copiilor lor, cum sa-i asigure cumva,sa stie ca "nu vor ajunge pe drumuri", salahori sau bataia de joc a tuturor derbedeilor si hotomanilor de atunci-specia s-a pastrat si astazi- cei care sint parinti inteleg ce vreau sa spun. Singurul lucru pe care puteau sa-l faca era sa munceasca din greu, sa faca sacrificii sa-si trimita si sa-si tina copiii la scoli. De multe ori am auzit:" E tot ce pot sa fac pentru tine: sa fiu sigur(a) ca ai o educatie . Asta nimeni nu ti-o poate lua!"
De aici, totul a degenerat si sistemul de educatie, invatamintul in Romania a degenerat in ceea ce este astazi. Cu multa durere in suflet trebuie sa recunosc asta.
Cred cu tarie ca "educatia" este averea cea mai de pret pe care o poti lasa copilului tau. Din pacate, vreme trece, vreme vine si ...

Dan Gheorghe spunea...

inca nu s-a inteles la noi ca educatia este motorul economiei. un invatamant eficient va insemna absolventi de calitate si implicit plus valoare in calitatea economiei romanesti.

Sasha spunea...

ai un premiu la mine pe blog - BLOGUL DE AUR
Felicitari!!

April spunea...

Sasha a fost mai rapida decat mine...:) dar cred ca si cu doua premii te descurci, nu? il gasesti la mine pe blog

Luana Aldor spunea...

Salut, Dane! Se vede că ai știricirea în sânge, după cum scoți la suprafață subiecte care nu se perimează, oricât de vechi ar fi și oricât timp ar fi trecut peste fierbințeala unor discuții animate de mai anțărț. Zici de schimbarea mentalității, ca să ajungem la fondul/rădăcinile problemei calității învățământului... Cum să nu! Când oamenii nu mai pot lupta împotriva structurilor osificate din afară, atunci e musai să se îndrepte spre scârțăiala și rugina din cap. Pe mine m-ar interesa, Dane, concret, cum vezi posibilă această schimbare de mentalitate (un clișeu foarte vânturat este că e lucrul cel mai greu de schimbat, că durează nu'ș'câți ani, luștri, decade etc - deci să nu aud stereotipia asta) a oamenilor. Să facem ateliere de dezbateri? Conferințe cu mese rotunde (ca la ex-activiștii de tristă notorietate) în care oamenii să fie lămuriți băbește că e mai nobil să învețe din fragedă pruncie, când (actuala și arhistăpânitoarea) societate de consum a făcut din Bani noul idol al vremurilor contemporane și viitoare (probabil), iar copiii noștri văd peste tot opulența nesimțită și nesimțirea mitocănesc de agramată a unor Vanghelie și Gigi Becali ?! Cum să-i lămurim pe copii că-i mai bine să fie educați, decât să aibă bani? Cum să-i motivăm, când corupția stă la baza structurilor, iar din punct de vedere moral, se lăfăie fără nici o grijă în posturi de conducere (minister, universități, școli) impostori în competențe și cunoștințe?
Deci cum vezi, concret, schimbarea de mentalitate? E...fezabilă? Sau e doar o discuție de amorul artei?
Domnule Serban, îmi pare bine că plângeți empatic pe umărul imaginii de filosof al 'Vicelui Patapie', dar mergeți la sursă, nu vă opriți la o biată hologramă. S-a demonstrat,cu cărțile pe masă, prin metode comparative și stilistice, că Patapie, deși om citit, nu numai că n-a asimilat îndestul 'laptele filosofic' supt de pe la marii filosofi de dinaintea lui, dar vorbește din vagi amintiri, ba chiar în necunoștință de cauză, ceea ce e grav pentru un intelectual - ce se dorește de rasă! Oamenii destoinci, știu ei ce știu. Cărtărescu s-a făcut indezirabil multora prin faptul că a pus în discuție...schimbarea axiologiei culturale la care ne închinăm de mult, zice el, ca la niște statui de gips, sparte. Pe scurt, zice tot el, că 'ajungă-ne de atâta Eminescu, e timpul să punem pe altcineva în locul lui, de preeminență'. Si cam pe cine ar veni întrebarea? Păi, pe cine credeți? Bate șaua să priceapă iapa.
Cât despre Pleșu și Liiceanu, ca foști discipoli ai lui Noica în treburile filozofiei, au și ei 'vinile' lor. Primul a făcut destule gafe în calitate de ministru al culturii: a demonstrat a nu știu câta oară, că oamenii de cultură nu se pricep la...'res-publicae' și mai mult încurcă, așa că mai bine s-ar ocupa de ceea ce le este în fire și în vocație să facă și să nu alerge după o poziție publică în treburile statului, așa ca oareșcare, gen Vanghelie.
Al doilea, ca director al editurii Humanitas, și-a dat și el în petec, deh, puterea întunecă 'vederea' inteligenței și a cam dat permisiuni la publicare doar confraților care 'rezonau' cu gândirea sa și nu îl supărau prin contraziceri. Ceea ce iarăși nu e permis, ca să nu te socotească lumea un tiran de editură, cu fluturași și gărgărițe prin cap, la un ditamai filosoful cu pretenții de înțelegere omenească profundă.
S-apoi, domnule Serban, cine a zis că intelectualii n-au voie să aibă umori și dispoziții negre, n-au permisiunea să se certe între ei și să aibă propriile lor idiosincrazii? Că doar nu-s din stei făcuți/ ca să nu scoată scântei/ din subiecte câte vrei???

Luana Aldor spunea...

Florine,în toată această degradată și acidă imagine a învățământului românesc, se uită prea adesea că au ieșit elevi și studenți eminenți (apreciați mai mult în străinătate: olimpiade, burse de studiu, burse doctorale) care s-au întors în țară, părărsind opțiuni financiare și perspective de viitor mult mai bune, ca să lucreze spre...bunăstarea 'țărișoarei lor'. Si ce credeți că au pățit mai departe? Li s-a răspuns că sunt prea calificați pentru crăcuța pe care stă postul solicitat de multimedaliatul nostru și că nu au posibilitatea să-l primească în sânul lor, cald și hrănitor. De ce? Un supercalificat ar fi desființat cel puțin un loc sau două de muncă. E ca și munca robotului industrial. Cu cât știe face mai multe lucruri, cu atât se reduce numărul de posturi ale căror listă de cerințe și profil pretindeau execuția acelor sarcini. Supercalificarea ne sperie, mai bine rămânem la lecția de mecanică circulară a roții.

Luana Aldor spunea...

Da, Diana, ai pus câteva puncte pe 'i'. Teama de-a nu avea posesori de diplome fără acoperire, este o teamă de existență a formelor fără fond, nu-i așa? Dacă ar auzi Maiorescu, s-ar răsuci în mormânt întocmai ca și Cănuță al lui nenea Iancu!
Este cât se poate de adevărat că 'robespierrii' profesoratului n-au nici o șansă să impună ceva din rectitudinea evaluării, dacă nu au susținerea oficială a autorității școlare pentru care lucrează...Iar pentru susținerea oficială (director de școală, șef de catedră) contează mai mult banii care intră sau sunt aduși de prezența unui elev/ student în clasă/ sala de seminar.
De fapt, scandalul cu Spiru Haret nu este chiar un fum fără foc. In universitățile private, se naște și persistă cel mai neplăcut mod de a înțelege relația dintre finanțarea studiilor, însușirea serioasă a cunoștințelor și evaluarea profesorală.In căpușoarele încă adolescentine ale studenților privați s-a încuibat ciudata idee că 'dacă mandea plătește, atunci mandea hotărăște ce notă primește!' Pe de altă parte, gândiți-vă și la cum ar rămâne clasa de seminar goală, dacă ar fi picați aproape toți prin evaluări corecte! Cei mai mulți n-ar persista în pregătire, ci doar ar schimba o facultate privată cu alta mai permisivă...din acest punct de vedere.
Din păcate, Serbane și Florine, știu niște 'cai breji' de la Universitatea Spiru Haret (din nefericire, aflați în posturi de conducere), care nu fac deloc cinste numelui glorios al înaintașului lor, S. Haret, primul român care și-a dat doctoratul la Sorbona și l-a obținut în mod strălucit! Ei, vedeți, că învățământul românesc era chiar foarte bun chiar și la începuturile lui, când încă nici măcar nu era atât de organizat ca azi...pot spune batâr că, vorba lui săracu' nenea Iancu, aproape lipsea cu desăvârșire. E interesant de amintit că Spiru Haret a fost și primul ministrul al Cultelor și învățământului și, prin eforturile lui, s-a modernizat educația la toate nivelurile (primar, secundar, universitar). Ei, și acum să-mi spuneți mie: de unde și cum a putut învăța Spiru Haret atâta carte cât să-i impresioneze profund pe ...sorboniști? Vă pot da și alte exemple, dar nu vă mai rețin.

Nicole spunea...

Invatamantul in Romania este din pacate in continua scadere, asa este, sunt de aceeasi parere cu voi si ma intreb oare unde vom ajunge?

Luana Aldor spunea...

Ei, vă invit și eu pe http://tagore6699.wordpress.com

Diana spunea...

Suntem o tara fabricanta de diplome pe banda...

Pansydra spunea...

Ehhh complicata treaba ...
cred ca si daca esti doctor ...
cu Diploma ...
si inviti pacienta la tine acasa ...
pentru a o "iubi"...
si daca nu vrea o arunci pe geam ...
ai diploma da' n-ai ...
inima ...
n-ai pic de umanitate...
putin iti pasa de semntimentele cuiva ...
Eu am 40 de ani si viata m-a purtat in alta directie ...
Acum cu "pisicologia"...
am crezut ca
in primul rind ma ajut ...
Pe mine ...
si apoi cine stie daca da Domnu '
ii pot ajuta si pe altii ...
e nevoie in tara asta de multe ...
In primul rind educatie ...
dar cind spun asta ma refer la lucruri simple ...
Nu bate femeia ...
nu bate copilul ...
Nu Bea ...
pina nu mai stii de tine ...

schimbare de mentalitati invechite ...
care nu mai au nimic de vazut cu timpul prezent ...

Si cu id -ul ...
eu vad o parte din cursuri pe Tv Romania de Miine ...
Nu zic ca e perfect ...
e loc de mai bine ...
dar nu imi pot permite sa merg zi de zi ...
stau la 40 de km de capitala ...
5 ore de calatorit dus - intors le pot utiliza mult mai bine citind un curs sau o carte de specialitate ...
Nu vreau sa iau eu partea nimanui ...
doar ca mie imi e utila o astfel de scoala ...
te ghideaza ...spre ce trebuie sa citesti...
chiar daca nu voi profesa ...poate...
am inteles ca e extrem de greu sa devii ...psihoterapeut
Cred ca ...
toata viata invatam ...

Geocer spunea...

Eu ma indoiesc ca ai dreptate atunci cand zici ca in anii '80 absolventul de liceu isi depunea dosarul la nu stiu cate facultati. Stiu prea bine cum se prezentau lucrurile pe vremea aia deoarece am absolvit liceul in 1982. Cred ca nici nu aveai voie sa dai la mai multe facultati, in acelasi an.