sâmbătă, 28 februarie 2009


Nimeni nu este acasa



Saptamana trecuta au murit toti : parinti, bunici, nepoti si veri. Cu doua saptamani inainte s-a anuntat cutremur. Era ceata in dimineata zilei de lunea trecuta cand au anuntat, la radio, greva electricienilor. Am ramas in bezna.
– Mama, am spus, las-o balta! Asa e la disperare, incearca sa plangi.
A inceput sa ploua, dupa vreo doua ore. Se auzea trenul oprind in gara. Mancam ardei copt. Mi-era frig. – Io nu ma mai duc la scoala!
In acel moment a aparut dinozaurul. N-avea foc la el. S-a uitat pe geam la noi, cateva minute, dupa care a inceput sa ne manance, doi cate doi, la interval de o jumatate de ora.
- Crezi ca rezolvam ceva daca chemam politia? – Las-o balta, mama, mai bine chemam vecinii.
Noi stam la etajul opt. Eram in chef, de ziua tatei. Atunci vecinul de deasupra noastra a iesit pe geam, pentru a se arunca. A nimerit pe coama dinozaurului, care o manca pe mama. Ramasesem singur, aveam gripa, am fugit la farmacie.
- E un balaur in fata blocului!
A fost prima oara-n viata mea cand m-am balbait. Grasul de patron rade, inghitind vitamina C.
- O sa fie iarna grea, sefule, ca ma mananca fruntea ca la draci, ba nene, se intinde farmacista in scaun.
Am plecat spre politie. Pe drum ma agata un tip. – Hai, ca am dolari de schimbat! – Las-o balta, ca ma grabesc. Se tine dupa mine. Ma-ntorc si-l scuip, de nervi. Primesc doi pumni in fata.



A muri este o datorie



- Io, ba, mi-am platit toate datoriile, ca ma...acuma pe voi! M-am impiedicat de betiv, la etajul doi. – Ce vrei, ba? – Da-te la o parte! – Aici e spital, ba!
Incepe cutremurul. Cad blocuri, ard masini, electricienii ies din greva, medicii isi termina cafelele, apar macaralele. Betivul a gasit o coada de matura si-si da cu ea in cap : "Nu mai vreau sa beau! Nu mai vreau sa beau!"
Intalnesc un politist. Ii spun ca mi-a murit familia in burta unui balaur.
- Va rog sa va adresati biroului de presa. Eu nu sunt cu…
Bat la prima usa, pe dreapta, si gasesc o sora medicala.
- Trebuie sa ma credeti! – Si unde e balaurul? – Acum e sus, pe spital.
Pe sufletul meu ca n-am mintit! M-apuca mila cand o vad pe fata asta cu cata disperare telefoneaza directorului : "Domnule director, la mine e un nebun care vrea sa ma stranga de gat. Salvati-ma!"
Cand sa ies, da peste mine vecinul de la etajul noua : “Un balaur a incercat sa ma manance!” Vine politistul. Sora medicala, care n-are mai mult de treizeci de ani : “Astia doi vor sa ma omoare!” Politistul se scobeste in nas : “Ce-aveti, ba, cu ea?” Incerc sa explic situatia cu balaurul de pe spital. – Domnisoara, nu va speriati. Cred ca domnii n-au gasit inca biroul de presa al Politiei.



Antena de camera



Aseara m-am culcat la zece. Am visat clatite cu varza. Ma trezesc sub dusul fierbinte. Beau o cana cu ceai. In drum spre servici, ma gandesc cum ii spun sefului ca-mi dau demisia. Ajung in biroul meu cu jumatate de ora intarziere si sunt anuntat ca mi-au taiat o zi.
– De ce o zi? – Am auzit ca vrei sa-ti dai demisia. – M-au dat afara. – Si pe mai cine? – Te-au vrut si pe tine. – Erai cea mai buna! – Pana ieri, cand le-am spus ca un balaur mi-a mancat sotul si copiii…
- Ce faci cu ultimul salariu? – Cred ca-mi iau ceva de baut acasa. – Ma iei si pe mine la bautura ta?
E trei dimineata. Ne uitam la televizor, cu antena de camera. – Tine-o, aduc apa.
E un film de groaza. Antena trebuie tinuta in mana, altfel nu mai vedem de “purici”. Stam in pat cu antena intre noi. Mancam floricele. E un film cu un balaur razbunator. Avem pofta de mancare.
Trei zile n-am iesit din casa. Am inregistrat filmul si l-am re-re-re-revazut. – Ti-a placut? – M-am plictisit. Aveam trei copii. Eram in divort. Traiam de cinci ani la etajul sase, liftul defect, televizor defect, barbat defect. – Nu zau?! – Pe bune! Tu ce ce nu te-ai insurat? – Ma-ndragostisem de tine. – Am vazut eu ceva...
– Ce facem daca vine balaurul? – Am un pistol in poseta.
Stirile de pranz : “Astazi la primele ore, pana la rasaritul soarelui, un balaur cu mai multe capete a atacat orasul. Biroul de presa al Politiei n-a fost in masura sa ne dea amanunte”. “Pompierii sunt plecati in concediu”. “Cetateni, balaurul i-a mancat pe primar, pe comandantul Politiei si pe directorul Spitalului Municipal”. “La aceasta ora, mii de cetateni au iesit in strada”. Am scapat antena din mana.



Opozitia



Se pare ca au aparut foarte multi balauri. Au fost mancati, la interval de o jumatate de ora : presedintele, prim-ministrul, toti parlamentarii si o gramada de politisti. Opozitia a facut apel la ajutor umanitar de urgenta. Poporul cere arme. Balaurii au disparut. A inceput sa ninga.
Ma-ntalnesc cu fostul meu sef : “Daca nu-ti dadeai demisia, acum te reangajam. Pe mine m-au dat afara”.
Eu si fosta colega, la brat, pe bulevardul pustiu, cu batista la nas : s-a dat cu lacrimogene. Un elicopter imprastie manifeste : “Fugiti, vin balaurii! Guvernul inca nu si-a dat demisia”.
Grabim pasul. Mi-e foame. Mai am jumatate de salariu. Cumparam floricele. S-au scumpit. Cativa oameni trec pe langa noi, strigand de bucurie : “Vin balaurii!”
Acasa. Dau telefon unui ziarist. – Ce s-aude, ma, cu balaurii? – Nu e, ma, balauri, e altceva. Nu stiu. Mai vorbim noi.
Mai am un prieten ziarist : "N-au mancat decat jumatate din prim-ministru, pentru c-a aparut nevasta-sa. S-au intors pompierii din vacanta. Altceva ce mai vrei?" – Nu-nteleg de ce-au mancat-o pe maica-mea! - Cred c-a fost o greseala. – Chiar sunt balauri? – Nu i-a vazut nimeni de-aproape. Poate e mana Opozitiei...
- Vin balaurii! I-am vazut, striga vecina.
Trei balauri au trecut pe langa blocul meu. Scoteau flacari pe nari, dar nu se grabeau. Au coada rosie, capul e verde, picioarele, scurte, sunt galbene. Le taie calea o pisica neagra. Balaurii se dau trei pasi inapoi, scuipa-n san si merg mai departe. Ultimul balaur aluneca pe gheata si cade cu botu-n gard. Curge sange. Furios, da cu coada de pamant, se ridica greoi si pleaca. Fuge, sa-i prinda din urma pe ceilalti doi, care nu l-au asteptat, indiferenti. Ajung la Guvern. Multimea striga : “Ura! Ura! Pe ei, acum, pe ei!”, dupa care fug toti mancand pamantul. Vreo zece balauri au inconjurat Guvernul. Scot flacari si dau cu cozile de pamant. Vin pompierii...




( text scris in 2 decembrie 1993 si publicat in revista “Raluca", in 1995 )

vineri, 27 februarie 2009


romanii invata sa se apere de borfasi, hoti, derbedei, lichele. invata sa se apere ducandu-se la cursuri de autoaparare. constat ca e un fenomen. nimeni nu-i stie amploarea. oameni de toate varstele, femei si barbati, se duc la asemenea cursuri. vor sa invete sa nu le mai fie frica de gunoaiele care circula nestingherite pe strazi. pe strazile unde nimeni nu-ti sare in ajutor, nici macar politia. asa ca trebuie sa te aperi singur. pregatesc un material amplu pe tema asta. am stat de vorba cu unii dintre cei care se duc la aceste cursuri. dar si cu unii instructori. toti mi-au spus ca fenomenul e in crestere. cel al cursurilor de autoaparare. ca si cresterea violentei pe strazi. unii dintre cei care invata acum sa se apere au avut de-a face cu pungasi. loviti. asa ca au decis sa nu mai stea ca un sac de box. ci sa invete sa se apere. in ce tara traim...

joi, 26 februarie 2009

E la moda in ziua de azi sa te dai mare. Sa te gadili singur, cum s-ar spune. De exemplu, vrei sa te angajezi undeva. Ti se cere o autocaracterizare, CV - mai nou. Ce trebuie sa scrii acolo - cat esti tu de frumos, destept si nemaipomenit. Ceva de genul - fara mine lumea n-ar mai putea rezista. La televizor ii vezi pe altii care vor sa para mai frumosi ca in realitate - se lauda singuri, ce mari realizari au ei. Astea sunt vedetele de carton. Cu cat n-au facut nimic, cu atat se lauda mai mult. Nu mai zic de politicieni, in campania electorala. Se infoaie ca niste curcani - se dau cei mai frumosi si mai sprinteni, gata sa sparga muntii pentru binele poporului. Ce urmeaza dupa campanie, se stie! Nu mai zic de gura lumii. Auzi de multe ori pe strada laudarosi. Mama, ce am facut eu, ce am dres eu. Mai ales daca amicul ia si ceva la bord, mai abitir ii merge gura. Nu degeaba exista la noi vorba aia - lauda-ma gura, ca d-aia iti dau friptura. Dar stau si ma intreb, in afara de vorbe, de laude, ce stim sa facem. Noi, ca popor...

miercuri, 25 februarie 2009

uite asa se pusera romanii pe emigrat la polul nord. acolo unde nu te certi decat cu ursii polari. iata o noua destinatie - nici italia, nici spania, pe nicaieri unde putem sa suparam gazdele. asa, la polul nord, singur si trist, stai si mai musti din cand in cand dintr-o banchiza, sa-ti ostoiesti setea, ca de foame nu mai poate fi vorba. ti-a inghetat si stomacul. de munca, sigur, se poate - mai fugaresti focile, pinguinii, masori temperatura din termometrul spart si dai o tura cu ghetarul care tocmai s-a desprins din lumea cea alba. iti faci un iglu. asa apare satul din zapada. poate un oras, mai tarziu. i se va pune si un nume, romanesc, evident. si se dezvolta comunitatea de romani. e posibil orice, nu? poate chiar sa se supere ursii polari pe noi. mai stii...

marți, 24 februarie 2009


cica a crescut numarul de gainarii. nu de gaini. agricultura e pe butuci, oricum. dar gainariile au in spate criza. criza impinge gainariile. si pe gainari. e criza. e saracie. se fura chiar de saracie? nu-mi dau seama. auzi, biciclete, gaini, se sparg case, masini. ciudate vremuri traim! in fine. ma gandesc ca daca au crescut gainariile, poate o fi si un alt semn - nu mai au baietii ce sa fure. ma refer la furturile mari. la miliarde. s-o fi blocat conducta cu euroi? ma indoiesc. mai vedem noi. in orice caz, maine va fi o noua zi. de criza...

luni, 23 februarie 2009


Ca sa afli mai multe despre Dragobete, fie dai cautare pe Internet, fie te duci la un muzeu etnografic. In rest, nimic. In viata reala, nici macar la sat, daramite in oras, nimeni nu stie de ziua romaneasca a iubirii. Sau cine mai cunoaste cate ceva pastreaza doar asa, cat sa fie o umbra de bucurie in sufletul sau. Mai stiu batranii cum era, in tineretea lor, de Dragobete, cand flacaii si fetele o luau la fuga pe camp. Baietii culegeau primele flori, vestitoare ale primaverii, sa le daruiasca iubitelor. Desi se mai spune ca in ziua aceasta barbatii au dezlegare sa nu mai fie cuminti, adica sa pupe pe cine vor. Doar sa pupe! Dar sunt multe variante, de la o regiune istorica la alta. In fine, e Dragobete. Asta e cel mai important. Si ca suntem romani. Oare chiar am uitat?

vineri, 20 februarie 2009




observam cu totii, zilnic, ca suntem o tara de vedete. nu trebuie sa faci cine stie ce. doar sa ai o idee. sa fii altfel decat ceilalti. stai in cap o ora, de exemplu. faci clabuci la gura. lansezi un zvon. te dai victima teroristilor. te proclami stapanul rotii. cica tu ai inventat-o. si gata. esti vedeta. vin televiziunile. ziarele. sa te intrebe. de sanatate. despre copilaria ta. ai avut o copilarie nefericita? saracutul! ai familie? nu. esti boem. asa da mai bine la public. urmeaza cireasa de pe tort - incepi sa dai sfaturi. politice. te transformi in analist. in inteleptul natiunii. cand te plictiseti, te duci la emisiuni despre ciorbe si sosuri. cam atat. esti vedeta? esti!

joi, 19 februarie 2009


se ofera zbor de placere. numai dus. spre planeta marte. locuri limitate. pret redus. ocazie speciala. plecarea maine. care vrea? ho, ma, nu va imbulziti. a iesit cu bataie. normal. zbor de placere. numai dus. pentru cine vrea sa scape de criza. de toate crizele posibile. economice, politice, sociale. daca nu mai vrei sa-ti vezi soacra. orice. oricine. hai la zbor. pe planeta marte nu e criza. s-a inventat un avion special, avionul care zboara cu benzina de tractor. motorina. in fine. durata zborului - nu se stie. cand ajuneti la destinatie - daca aveti noroc. ce faceti acolo? iar nu se stie. e pustiu. pai cum asa? si unde locuim? nu ne intereseaza. unde vreti. ce mancam? libelule martiene. e bine, zic pasagerii. mai bine decat copite de cai morti. ca pe pamant, pe timp de criza. hopa! apare o problema - e ceva de baut pe marte? sunt carciumi? nu. categoric nu. a, pai de ce nu ziceti asa, frate? pe marte e criza mai mare ca la noi. si lumea dispare. n-are chef de drum. mai bine cu posirca de la noi de acasa…

miercuri, 18 februarie 2009

daca pana si birturile au intrat in criza, atunci situatia e tare naspa, zau. sa nu mai vezi macar asa, sprijinit de-un ciot, un ins cu mutra acra care se ratoieste la trecatori si promite ca el salveaza lumea dupa o dusca de trascau? chiar e prea de tot. am fost zilele trecute prin cateva comune din jurul bucurestiului si vreau sa zic ca e jale. nu se mai vinde, frate, nimic. nici bautura. a, bine, sa nu judecam gresit cand stam drept. si invers. adica aici mai e vorba si de licorile pe care si le face fiecare in propria budana. acasa. tuicomicina cu brand de apartament. e clar. dar chiar si asa, ce sa zic, prea de tot. pana si patroanele de alimentara se plangeau de clienti. ca lipsesc. e clar. vai de noi!

marți, 17 februarie 2009


e criza si in ceruri। nu a mai ramas suficienta zapada. pentru romania. bucurestiul e topit dupa gandul iernilor de altadata, cand omatul ne acoperea cu bucuria cazematelor albe, iar virusii erau distrusi fara drept de apel de geruri adevarate, tapene, zdravene. unde sunt toate astea? zilele trecute, aflat in preajma bucurestiului, la o documentare, am avut parte de un carcalete - ploaie si zapada. mai nene, nici macar de o zapada nu mai avem parte? si pe asta am naclait-o? am naucit natura, nu alta. e clar, e criza si in ceruri...

sigur, carcotasii o sa zica - lasa, mai bine fara zapada, ca se incurca traficul. ce sa spun! de trafic ne arde noua?

duminică, 15 februarie 2009


sa traim ca-n america. uite, frate, ca se poate! pana acum vedeai numai la televizor scene cu banditi care dadeau iama intr-o banca si jefuiau tot ce le iesea in cale. iar zilele trecute ajunsera si romanii la fapte americanizate - un jaf ca la carte intr-o banca din cluj. au avut tupeu baietii! ei n-au dat un jaf in nu stiu ce chichineata, ci in ditamai orasul, intr-un cartier select. asa am intrat si noi in randul lumii, nu? pana la urma si criza asta economica are efecte "pozitive"...

marți, 10 februarie 2009


ce-am fost si ce-am ajuns. ce-am putea fi si nu suntem. sa fim. sa nu fim. grea alegere. mai ales cand orbecaim. si nu stim pe ce lume suntem, cum ne cheama, cum ne striga, cum am putea fi. mai buni. mai curati. pare ca mai degraba ne atrage zodia neagra, decat cea alba. pare ca suntem facuti pentru rau, nu pentru bine. pare ca ne cufundam. in noroi. si nu ne pasa. chiar nu ne pasa? vad pe strada oameni cu fetele lipsite de orice grimasa. impasibili. impenetrabile ganduri, sentimente. nu stii ce gandesc, ce vor, ce sperante au. par a fi de piatra. parca au uitat sa zambeasca, sa se bucure, sa traiasca. au uitat. chiar am uitat?

luni, 9 februarie 2009


nimic nu trebuie sa ne mire. traim in romania, suntem romani. avem multe calitati, dar si mai multe defecte. cel mai mare defect e ca am uitat sa fim oameni. degeaba ne cramponam deseori ca noi suntem buricul pamantului. nu suntem. de multe ori suntem doar niste legume. atat. nu doar cei care comit asemenea tragedii sunt vinovati. suntem vinovati cu totii. pentru ca tacem. pentru ca nu iesim in strada. pentru ca nu ne aratam solidaritatea cu cei napastuiti. stim doar sa plangem pe la colturi. mai nou, pe bloguri. atat. ma uitam la ungurii care au iesit pe strazi in semn de solidaritate cu handbalistul roman ucis. la noi cine a iesit pe strada dupa masacrul recent de la brasov? macar in semn de omagiu pentru acel om care s-a opus ucigasului cu pretul vietii sale, acel om care a dat dovada de spirit civic. nimeni n-a iesit pe strada. toti ne facem ca nu vedem. traim asa cum meritam. o sa fim in continuare victimele prostilor, incompetentilor, hotilor, spagarilor, criminalilor. de ce? simplu - pentru ca nu ne ridicam impotriva leprelor.

joi, 5 februarie 2009


zici asa - asta-i romania. da, asta-i romania. sa ne culcam din nou. n-avem ce face. totul se intampla pentru ca asa vrea destinul. sau vor cei mari. sau nu stiu cine. sa ne culcam. sforaiti! ce mai poti face? romania merge inainte. sau inapoi. sau cum vrea ea. nimic uns. totul scartaie. si-n spitale, si-n scoli. si-n economie, in agricultura, peste tot. te asurzeste scartaitul. nu-i asa ca va asurzeste? de-asta e mai bine sa dormi. ca sa nu mai auzi scrasnetul acela infernal de tara scoaza din uz si mancata de rugina...