duminică, 28 iunie 2009


exista la ora actuala o dezbatere legata de presa tabloida versus presa de calitate. ce ar trebui sa fie mai presus? si de ce presa de "scandal" are mai mult succes? mie mi se pare o discutie fara sens. observ tot felul de deontologi care vin la televizor sa intoarca pe toate fetele problema. si da-i, si lupta, vorba lui caragiale. ma gandeam la doza mare de ipocrizie de care au dat dovada o serie de "mari" ziaristi, veniti din "sferele inalte" si de calitate ale presei romanesti. care criticau, cu ani in urma, televiziunea botezata "garsoniera", pentru ca ar promova tot felul de personaje care mai de care mai ciudate si subiecte din subsolul societatii. dar uite ca azi constatam o transformare a unora din "marii" ziaristi, care, aflati in cautare disperata de audienta, au uitat de calitate, de obiectivitate, de orice, pentru a promova in emsiunile la care sunt prezentatori sau producatori aceleasi personaje "ciudate" si aceleasi subiecte "remarcabile". mai ales pe vreme de criza, cand piata de publicitate schioapata, lasi de-o parte calitatea editoriala. scopul scuza mijloacele, nu-i asa? trebuie sa faci audienta cu orice pret. ca sa atragi publicitate. desi ma indoiesc de faptul ca tocmai criza economica a facut ca stacheta calitatii sa fie doborata. va mai amintiti de gaina care face pui vii? ea a fost "inventata" pe vremea cand romania nu era in criza. ce sa mai creada omul simplu, in aceste conditii, ce sa mai creada consumatorul de gazete sau de televiziune? chiar si ziarele asa-numite serioase cauta sa prezinte subiectele intr-un stil de tabloid. ca sa prinda la public. subiecte de trotuar sau cel mult de marginea strazii. si atunci mai e valabila intrebarea asta - presa tabloida versus presa de calitate? care "versus", cand tot mai multi facatori de presa au trecut de partea ideii de tabloid sau cel putin gandesc in stilul tabloidelor?! unii poate gandesc asa de foarte mult timp. cu mult inainte de aparitia "garsonierei"...

vineri, 26 iunie 2009

legenda a murit. traiasca legenda! michael jackson e azi poate mai mult ca oricand pe buzele tuturor. si mie imi place muzica lui. pot spune ca sunt un fan. chiar daca nu unul infocat. cred ca nu e om care sa nu-i asculte melodiile. insa dincolo de luminile scenei probabil ca ar fi bine, cine stie cand, sa se scrie o carte, sa se spuna cumva adevarul despre omul michael jackson. sa i se curete imaginea de orice lest. acum se spune ca el a murit de inima. altii sustin ca inghitea medicamente cu duiumul. sau ca trupul i s-a degradat din cauza deselor operatii estetice. eu as spune altceva - boala cea mai mare de care a suferit michael a fost marketingul. asta e boala civilizatiei moderne. o boala care transforma un om in altceva, intr-un robot. care il dezumanizeaza. care il indeparteaza de oameni. care il impacheteaza in ceva ce el, acel personaj, nu e. as vrea sa stiu cine a fost michael. si cu siguranta ca acum, dupa ce a murit, tot acest ambalaj va fi desfacut. ce-i drept, marketingul nu mai are obiect, in cazul lui michael. pentru ca obiectul nu mai e. asta era pana la urma michael - un obiect in ghearele marketingului. cu siguranta ca imaginea de om a lui michael jackson va fi cel putin la fel de mare ca si cantecele sale. ca si talentul sau urias. sa asteptam...

luni, 22 iunie 2009

bafta multa "tampitilor" care dau zilele astea examenul de bacalaureat! o noua generatie care termina liceul. o noua generatie de "tampiti", ca asa au fost cadorisiti de un anume politician. probabil i-a facut asa ca sa le ridice moralul elevilor. cine stie. poate ca e o tactica a politicienilor. sa ne faca pe toti niste tampiti. pe noi, romanii. ca sa ne faca sa ne depasim statutul. mai stii? sa nu mai vrem sa fim tampiti. sa muncim si sa gandim mai mult. sau numai una din doua. ma gandesc ca poporul asta a mai avut odata "sansa" unei asemenea operatiuni prin care sa li se ridice romanilor moralul. adica pe vremea impuscatului, cand circula legenda aceea despre leana care i-ar fi facut pe romani viermi, dupa ce i-a vazut imbulzindu-se la magazine, dupa un kil' de carne. poate ca si atunci romanii or fi primit aceasta definitie tocmai pentru a incerca sa-si depaseasca statutul. si uite ca atunci a reusit "planul", pentru ca "viermii" s-au rasculat in '89. dar ma intreb ce va fi de acum incolo. cu tampitii. ei cum isi vor depasi statutul? sau cum se va demonstra ca adevaratii tampiti nu sunt pe "talpa" tarii, ci in capul statului?

joi, 18 iunie 2009


reforma in invatamant. cum ar zice caragiale, sublima, dar lipseste cu desavarsire. de 20 de ani se tot incearca. si nimic. primul lucru care trebuia schimbat in invatamant, dupa 1990, era mentalitatea. dar nu s-a schimbat. si in consecinta nu s-a facut nimic bun in viata scolii. ce inseamna mentalitatea schimbata? un alt mod de a face educatie - incepand de la calitatea programei scolare, pana la calitatea dascalilor. am vorbit cu profesori care imi spuneau ca programa scolara e atat de incarcata, incat in ea se regasesc informatii absolut inutile, dar in schimb alte lucruri, esentiale pentru elevi, lipsesc. ce-i drept, in ultimii ani cica s-a facut o reducere a programei. s-au taiat niste halci informationale. dar in ansamblu programa a ramas la fel de fada, de lipsita de interes pentru elevi. nu mai zic de manuale - contin acelasi limbaj de lemn, ca pe vremea comunismului.


un alt lucru esential care trebuia facut era investitia in oameni. sa se dea salarii mari profesorilor. asta ar fi insemnat atragerea oamenilor de valoare spre catedra. dar in realitate s-a intamplat altceva - salariile mici au facut, pe de-o parte, ca profesorii buni sa iasa din sistem, iar pe de alta parte sa asistam la un fenomen extrem de periculos - spre invatamant au venit cu precadere absolventii de slaba calitate ai facultatilor, oameni care au vazut in scoala un colac de salvare in cautarea unei slujbe. despre fenomenul acesta s-a vorbit de-a lungul anilor si dascali renumiti din romania au tras un semnal de alarma.


sa ne mai miram, in conditiile astea, ca in scoala romaneasca nu se face carte? cu o programa scolara haotica si cu un numar tot mai mic de dascali de calitate, nu putem avea pretentia la absolventi de elita. culmea e ca toate problemele s-ar putea rezolva cu solutii simple, de bun simt. dar mai important e sa se vrea acest lucru...

miercuri, 17 iunie 2009


despre scoala se pot spune multe. dar putem pleca de la un adevar - ca nu se mai face carte. de ani de zile. dar ce se face in scoala? se vorbeste despre necesitatea uniformelor. zic unii - asa nu vor mai fi diferente intre elevi. fals! diferenta e in buzunar. sunt elevi carora li se face rau in clasa, fac criza de hipocalcemie, din cauza ca le e foame si n-au mancat nimic o zi intreaga. dar sunt si colegi de-ai lor care vin la scoala cu buzunarele doldora de bani. ce sa mai zic despre elevii care au conturi bancare, deschise de parinti. carduri alimentate lunar cu sute sau chiar mii de euro. si atunci ce mai rezolva uniforma? nimic! iata un exemplu in legatura cu ceea ce se intampla in scolile din romania. dar mai sunt si altele. despre ele vorbim altadata...

marți, 16 iunie 2009


vine tatal unei fete de clasa a XI-a la scoala unde stia el ca invata fiica sa. vorbim aici de un tata foarte ocupat. ca si sotia lui. doi parinti ocupati. prea putin stiau despre fiica lor. cum invata. ce face la scoala, in general. in fine, apare tatal intr-o zi la scoala. intreaba la ce clasa e fiica lui. i se spune. ajunge omul la diriginta clasei respective. diriginta e mai mult decat surprinsa de aceasta vizita. "vreau sa stiu ce face fiica mea", zice musafirul. la care profesoara ii raspunde cu o alta intrebare - nu stiti ca fiica dumneavostra a fost exmatriculata cu un an in urma? de data asta, e randul tatalui sa faca o criza de...surprindere. apoi lucrurile prind repede contur. fata cu pricina fusese exmatriculata cu un an in urma, pentru felurite probleme pe care le crease scolii. dar ea, fata, n-a spus nimic parintilor despre acest fapt. dimpotriva, a decis sa plece in fiecare zi de acasa, cu sacul in spate, la aceeasi ora, zicand ca se duce la scoala. si parintii au crezut-o. intamplarea e reala. din pacate, cam asa arata in ziua de azi relatia intre copii si parinti. sunt doua lumi paralele. dar nici relatia dintre parinti si scoala nu merge mai bine. in privinta ultimei categorii de probleme, un fapt e clar - ambele parti vor sa scape de raspundere, atunci cand ceva rau se intampla copiilor - de la comportamentul antisocial pana la scarba fata de carte. scoala da vina pe parinti, parintii pe scoala. a venit vacanta. iata o perioada buna de reflectie. pentru toti...

marți, 9 iunie 2009


mi-a zis cineva odata un lucru care mi-a dat de gandit. zice personajul : dom-ne, daca ma ducea si pe mine capul, furam si eu cum au furat aia care sunt azi miliardari. dar nu m-a dus capul, din pacate. vorbeam la momentul respectiv despre tunurile date in romania si despre baietii destepti care s-au imbogatit peste noapte. cel cu care vorbeam, un om de pozitie sociala medie, ofta dupa miliardele alora si tupeul lor de-a face bani cu nemiluita. mi-am pus atunci problema legata de cei care erau la inceput oameni simpli. poate ca ii injurau pe cei sus-pusi. si pe urma ce-au facut baietii simpli? au devenit mai tarziu baieti destepti. daca asa se gandeste in romania, atunci de ce sa-i mai injuram pe smecheri? dimpotriva, smecherii sunt azi vazuti foarte bine, adulati. doar in romania exista sintagma aceea - "ma descurc eu". ma intreb pana la urma daca noi, cei de jos, suntem mai buni decat cei de sus...
statistici. peste un milion de romani traiesc sub pragul saraciei. muritori de foame. cifre seci. dar care ascund neputinta unei clase politice de-a administra tara asta, de 20 de ani incoace. ati observat un lucru? in toate discursurile lor, politicienii vorbesc mereu la timpul viitor - vom face, vom drege, vom rezolva, vom incepe, vom directiona. niciodata nu spun baietii astia - am rezolvat, am incheiat, am realizat ceva. de ce? simplu - pentru ca n-au facut nimic. noi suntem un popor care traim din generatie in generatie cu speranta zilei de maine. asa era si in socialism. ni se spunea ca va veni o zi cand vom ajunge pe cele mai inalte culmi ale comunismului. abia atunci vom trai bine. nu intamplator la noi s-a vehiculat atat de mult ideea generatiilor de sacrificiu. un popor care din timpuri stravechi a tot sperat. si mai spera si azi ca va fi bine. ultimii 20 de ani sunt tot o perioada de sacrificiu. pentru noi, cei multi. in timp ce altii, putini, care s-au imbogatit, ne privesc ca pe niste viermi. isi aduc aminte de noi doar cand ne cer votul. macar le-am dat si noi, poporul, ceva acum. dar nu votul. ceva legat de ...UE!

luni, 8 iunie 2009

specia alegatorilor, pe cale de disparitie in romania. dupa ultimul scrutin, cand peste 70% din persoanele cu drept de vot din tara asta nu s-au prezentat la urne, te poti intreba, pe buna dreptate, cine are intereseul ca romanii sa nu mai voteze. am auzit chiar deontologi la televizor vorbind despre anumite partide care ar vrea sa nu vina prea multa lume la vot. ce-i drept, explicatia n-a fost dusa pana la capat. de ce adica sa spuna cineva ca e mai bine sa nu?...

in fine, realitatea e cea care e. si care a fost preconizata. ne asteptam cu totii la o participare slaba la marea "hora" nationala cu buletine de vot si stampile. daca o tinem in ritmul asta, e posibil ca la iarna, la prezidentiale, sa vina la vot doar oamenii de zapada. da doamne sa ninga...

joi, 4 iunie 2009


asta mi-ar placea sa vad - o greva a electoratului romanesc. sa nu mai vina nimeni la vot. sa vedem ce vor face politicienii. ce vor face partidele. ma astept ca duminica asta, la alegerile europene, sa fie un absenteism record. din pacate! pentru ca nu e normal sa tratam astfel europa. dar daca se va intampla asa, nu romanii trebuie trasi la raspundere, ci politicienii. dupa 20 de ani de minciuni, dupa 20 de ani de umilinte, dupa 20 de ani in care clasa politica si-a batut joc de tara asta, la ce te poti astepta din partea poporului roman? politicienii vor trebui sa isi asume acest esec. cel al absenteismului masiv. probabil ca romania va inregistra cea mai mica participare la vot dintre toate tarile europene. neprezentarea electoratului la urne va fi o palma data de popor clasei politice. dar ma intreb daca politicienii vor simti palma asta. putin probabil - ei au obrazul mult prea gros...

miercuri, 3 iunie 2009


pana si furtunile au devenit subiect de stire in romania. dar nu fenomenele meteorologice in sine sunt tratate de ziare si televiziuni, ci mai ales urmarile rafalelor de vant. si ploii. am ajuns sa ne speriem de orice. chiar si de o bruma de zapada. cativa centimetri sunt suficienti pentru a bloca bucurestiul sau sosele intregi din tara. ma intorc la recenta furtuna din capitala - o nebunie intr-un oras in care unele cartiere au ramas fara curent electric, fara semnal pe cablu, la televizor, ca sa nu mai zic de telefoanele mobile, ramase fara retea. e normal sa se intample asa ceva intr-o tara care se doreste a fi civilizata? e normal sa-ti intre apa in casa, daca stai la curte, pentru ca reteaua de canalizare a fost construita la un nivel mai inalt fata de curtile oamenilor? e normal ca transformatoarele de curent electric sa arate ca un pom de craciun, cu scantei, din cauza unui fulger? e normal sa cada zeci de pomi, majoritatea batrani si uscati, pentru ca primariile nu s-au sinchisit sa-i taie si sa planteze in locul lor arbori tineri? amintiti-va ca, in alti ani, din cauza unor asemenea pomi cazuti, au murit oameni. nu mai zic de semafoarele care nu mai functioneaza, tot din cauza ploii. sunt normale toate astea in romania? cat timp nimeni nu rezolva toate aceste probleme, care ar fi solutia? eventual sa cerem naturii sa se abtina - sa nu mai arunce ploaie si zapada peste tara noastra. sa nu mai trimita nici crivatul. nimic. poate asa nu mai cad pomi. si nu se mai blocheaza sosele. si nu mai mor oameni!

luni, 1 iunie 2009

auzi civilizatia tarandu-se undeva, in vale. tu esti sus, pe o coama de munte. din hau parca o chemare se aude. ceata e zidul care desparte cele doua lumi. tu sus, restul jos. si ploaia. si fulgerele. focul ne mentine undeva intre somn si vibratia vietii. pe un pat din frunze si crengi iti intinzi trupul care te doare pe fiecare centimetru, dupa cat ai urcat pana aici, sus, la pestera. asculti natura care te inconjuara. si-ti dai seama ca cerul e cu adevarat un acoperis.