joi, 4 februarie 2010


sa incepem prin a nu mai spune nimic. ce te faci daca? sau daca nu? ma uit la cer. cad pe ganduri. ar trebui sa fac asta? nici nu ma gandesc sa intreb cu adevarat. e prea sobra chestiunea. sa cazi asa, in neant. ar trebui totusi sa ne pastram calmul, nu? gheata. nu in pahar, ci pe trotuar. ar fi bine? sa te dai pe derdelus, sigur. hm, strambi din nas. nu mai ai timp. da, timpul. problema serioasa. iar la cer ti-e gandul. dar la ce nu? sa fie, sa nu fie? sa ne pastram cumpatul. si sa nu mai spunem nimic. eventual sa murmuram. ceva de genul - uite niste buze care se crapa de frig si de prea multe injuraturi inghitite, in loc sa fie scuipate. si ce urmeaza? week-end-ul. da, trebuie. ceva picanterii si somn. la televizor sa te uiti. neaparat. si din cand in cand pe geam. la cer. sa ne fie de bine!

6 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Sa ne pastram cumpatul si sa privim la cer....mai des daca se poate.
Salutari din Vrancea!

Dan Gheorghe spunea...

salutari din bucuresti! ar fi bine sa ne pastram cumpatul. daca putem!

LOLITA spunea...

Daca timpul ne permite sa ne uitam si in interiorul nostru, pentru ca uitam... Goana nebuna dupa himere ne depersonalizeaza si ne face sa uitam sa traim...

Dan Gheorghe spunea...

ar fi bine sa nu uitam de noi. macar atat sa facem.

Ioana Gînju spunea...

..uite, eu ma gindesc la japonezi. la cultul muncii. la modul lor de a fi...si ma gindesc din ce in ce mai serios, ca un maaaare exemplu.

Dan Gheorghe spunea...

cred ca putem gasi astfel de exemple si in propria noastra traditie. si in suflet. exemple bune. de orice fel. totul e sa le vedem.