luni, 21 iunie 2010

Votul uninominal a murit inainte de-a se naste. La recenta "strigare" din parlament s-a vazut, poate mai bine ca niciodata, cum e cu disciplina de partid, cand e vorba de votarea unei motiuni cu aspect de sange si razboi. Esti cu noi sau impotriva noastra - restul nu conteaza cand trebuie sa stai drepti in fata partidului care te-a adus in parlament. Ce, vrei sa zici ca electoratul te-a votat? Pardon, partidul te-a sustinut. Asa ai ajuns onorabil parlamentar. Onorabil? Mai vedem noi!

In fine, ideea e clara - dincolo de zambete frumoase in campanie, afise, discursuri de politician pe propriile-i picioare, care se face vizibil prin fortele sale intelectuale si cu muschi, nimic nu conteaza mai mult, pana la urma, decat partidul. Ca el dicteaza cine intra si cine nu intra pe scena politicii mari. Nu-i asa? Exact ca pe vremea listelor. Ma intreb ce mai zic acum cei care, ani la rand, au cantat varianta uninominalului. Ca, vezi Doamne, va schimba fata politicii romanesti. Da, s-au schimbat anumite mutre "istorice". Dar cu cine? Cu altele mai sclipitoare la suprafata, dar la fel de putrede in spatele "gardului". Si cam atat.

Si ne mai intrebam de ce nu apar oamenii providentiali, de care se tot vorbeste atata in ultimul timp, care sa salveze tara de mizerie, coruptie, prostie si altele. Pai cum sa apara asemenea oameni, ca doar mai intai trebuie sa treci pe la partid, sa ti se puna pe frunte stampila de "baiat de nadejde", supus partidului, ca mai apoi sa iesi in strada, ca sa urli in piata mare, la alegatori, ca la luna, ca tu vrei binele tarii. E clar, fara carnet de partid si stampila de baiat bun, nu poti fi salvatorul neamului...

Niciun comentariu: