luni, 20 septembrie 2010

Cateva sute de kilometri au calatorit, pana la Bucuresti, cele 24 de intrebari pe care le-am primit tocmai din Husi, de la Alina Darie. Gazetar. Si prieten. Ea se autodefineste gazetar indaratnic. Eu...nu stiu cum sa ma prezint. Inca. Dar asta nu ne-a impiedicat sa vorbim la concret, pe virtuala cale a Internetului, despre viata si meserie.




Alina Darie : Cand cineva ma intreaba cine sunt, cu ce ma ocup, pentru o fractiune de secunda am o problema: ce sa-i spun in doar doua cuvinte, ca sa stie exact cu cine dialogheaza. Ti se intampla si tie?




Dan Gheorghe : adevarat, si mie mi se intampla asta. nu-mi gasesc cele mai bune cuvinte ca sa ma definesc. as spune ca sunt ziarist. ca fac meseria asta de vreo 17 ani. ca imi place reportajul. ca imi place presa scrisa. nu si televiziunea, ca acolo sunt prea multe sabloane. imi place sa cunosc oameni. sa vorbesc cu ei, sa invat de la ei. si imi plac mai ales oamenii simpli. nesofisticati. care spun lucrurilor pe nume. care stiu sa te priveasca in ochi. si mai ales imi plac oamenii care nu vorbesc mult.



Alina Darie : Vezi, deja ai spus o multime de cuvinte. Asta ma face sa cred ca sunt oameni (suntem oameni) care nu incap in doar doua cuvinte. Ma uit la raspuns si vad ca te-ai contrazis din capul locului: "imi place sa cunosc oameni. sa vorbesc cu ei"...dupa care spui "si mai ales imi plac oamenii care nu vorbesc mult". Ne explici contradictia asta care mie imi lasa o nunata destul de interesanta asupra interlocutorului?



Dan Gheorghe : pai cred ca e simplu. nu-mi plac laudarosii. nu-mi plac cei care vor sa iasa in fata cu lucruri care sa epateze. mai degraba vreau sa ascult oameni care vorbesc la obiect despre munca lor. despre viata lor. fara artificii de exprimare. vreau sa vad naturaletea. nu sa fiu bombardat cu sabloane.




Alina Darie : Sa zicem. Eu nu sunt foarte convinsa ca toti cei care vorbesc mult, vorbesc numai despre calitatile lor. Dar ca veni vorba, care este calitatea ta pe care ai tine neaparat sa o aiba si copiii tai? Si de ce?



Dan Gheorghe : grea intrebare, sa stii. nu cred ca se poate vorbi aici de o mostenire. fiecare are personalitatea lui. mai degraba as spune ca fiul meu sa nu ma mosteneasca. am destule defecte. as vrea sa fie mai bun ca mine. poate ca un singur lucru l-ar putea avea de la mine - incapatanarea de a-si duce la capat un proiect. si de a face ce-i place. mie imi place sa scriu. si din asta traiesc. asta mi-am propus de cand aveam 16 ani. tin minte ca ieri. stateam la birou, in camera mea, aveam un caiet in fata, ma apucasem sa scriu o povestioara, iar atunci mi-a rasarit in minte gandul de a trai din scris.



Alina Darie : Ce fel de ziarist esti, Dan Gheorghe? Dar raspunde ca si cum ai avea in fata o oglinda mare, iar tu ai fi singur intr-o incapere cu peretii albi.



Dan Gheorghe : imi place, in primul rand, sa simt. atmosfera, oamenii. totul. mai intai sa simt. apoi sa vorbesc. sa pun intrebari. pentru reportaj e foarte important sa simti. nu numai sa relatezi faptele. reportajul mai e si experienta personala. te implici in ceea ce faci. am trecut prin asemenea situatii, am stat in mijlocul oamenilor despre care urma sa scriu. am dormit in cort, in pestera, am mers prin munti, prin sate izolate, am intrat in noroaie pana la genunchi. dar am avut satisfactia de-a afla nu numai informatii, ci de-a cunoaste si destine.




Alina Darie : Uite, eu am avut intotdeuna o problema in viata cu aparentele. Din sutele de oameni cu care ma inconjor, cred ca mai putin de 2% imi lasa impresia ca imi pricep firea. Iar asta nu ma suparara decat rar. Ba ma amuza sa aud ca sunt periculoasa, cand eu lacrimez la finalul filmului meu preferat "Avionul Condamnatilor". Si, culmea, ma si plictiseste gandul ca trebuie sa le arat cum sunt de fapt. Tu cum te intelegi cu cei care.... nu te inteleg?




Dan Gheorghe : cred ca aici raspunsul e foarte scurt - nu ma dau peste cap sa fac pe cineva sa ma inteleaga. daca ma percepe intr-un fel sau altul, e treaba lui. eu imi vad de treaba mea. e mai simplu asa. oricum, oamenii te percep si in functie de educatia lor, de prejudecatile lor. te trec prin acele filtre ale lor. filtre pe care eu nu le pot schimba.



Alina Darie : Anterior te-am intrebat ce fel de ziarist esti si, in loc de raspunsul direct, ai ales un...subterfugiu: sa te descrii, ca din asta lumea sa inteleaga ce vrea. Pe mine nu ma pacalesti, ca sunt batranica. Repet, tu ce fel de ziarist esti? Da-ti singur o nota, un calificativ. Te feresti sa te lauzi? Ia exemplu de la mine: eu ma cred un ziarist bun. Poate prea lenes pentru cate calitati mi-a dat Cel de Sus. Tu cum te crezi, in comparatie cu... cat ai primit la nastere?



Dan Gheorghe : nota? am auzit profesori care spun ca nota zece e pentru dumnezeu. deci zece sigur nu merit. poate opt, cel mult. uite ca la note nu m-am gandit. uneori n-am inspiratie. alteori e prea multa. scrisul imi da totusi o stare de bine. cand ma apuc de scris uit de tot. si de toate. in rest, cititorii sa ma judece. unii m-au injurat, altii m-au aplaudat. sunt bune si unele, si altele. mai ales cele rele, ca te trezesc la realitate, daca te crezi prea bun.



Alina Darie : Daca ai avea o luna libera, libera, iar telefonul ti s-ar strica in mod iremediabil. N-ai sti numerele nimanui pe de rost si ti-ai da seama ca nu e tocmai rau acest lucru. Ce-ai face cu cele 30 de zile?



Dan Gheorghe : as opri timpul in loc. iar fiecare zi sa fie alte 30. zic si eu acum, asa. sincer? as calatori. ma gandeam sa ma duc in cate un loc si sa stau acolo. cateva zile. apoi sa plec. in alt loc. si tot asa. sa cunosc oameni, sa vorbesc vrute si nevrute. nimic spectaculos n-as face. dar cred ca nici nu trebuie sa-ti programezi ceva spectaculos. pentru ca vine de la sine. te ia prin surprindere spectaculosul. asa e mai frumos. a, si as mai face ceva - castele de nisip. si un baraj din pamant, pe un izvor. cam atat.



Alina Darie : Ce mult ne deosebim! Eu l-as bate pe acela care mi-ar da 30 de zile libere! N-am avut un concediu in ultimii 10 ani si insasi ideea de "zi libera" imi vine ca o povara. N-as sti sa fac altceva decat sa ajung la birou, pe la 8, sa beau cana mea mare cu cafea, cat rasfoiesc netul, sa ma apuc de scris, de vorbit, de urmarit cu ochii lumea, in mersul ei leganat catre nicaieri. A avea zile libere inseamna a ma plictisi. Nu vreau sa vad locuri noi si nu vreau sa caut nimic in alta parte, daca tot ce iubesc eu mai mult si mai mult pe lume e la Husi. Pentru tine, Dan Gheorghe, unde se afla pe pamant, ce iubesti tu acum mai mult si mai mult?



Dan Gheorghe : am fost plecat opt zile in munti, cu cortul, pentru un material, in busteni, pe valea cerbului. in ultima noapte petrecuta acolo am visat ca dormeam acasa, in patul meu. e clar ca acasa mi-e cel mai bine. langa familia mea. langa rares al meu. si langa nevasta-mea. am un baiat de milioane!



Alina Darie : Frumos si adevarat! Eu, dincolo de universul familiei mele, ma simt cel mai prost si mai inutil personaj de pe pamant. Acasa, seara, in jurul mesei, cand mancam si radem de toate nimicurile de peste zi, noi patru suntem stapanii lumii. iar pe mine ma loveste desteptaciunea suprema pe loc . Ce reprezinta familia pentru tine, in sensul unitar al cuvantului?



Dan Gheorghe : iarasi o intrebare grea. si usoara, in acelasi timp. familia. e acolo unde te simti cel mai bine. unii ar spune ca e locul in care iti dai masca jos. masca pe care o porti pe strada. si esti tu insuti. macar eu m-am scutit de o munca inutila - nu port masca. niciunde. asa ca n-am ce sa dau jos. familia iti da de toate - bucurii, fericire, nervi, de toate. nu asa e viata?



Alina Darie : Iti da, dar iti si cere, nu? Tie ce iti cere familia ta, iar tu crezi ca nu poti oferi, pe cat ai vrea? Ca asa e viata, vorba ta, nu te lasa sa faci totul dupa cum ti-ai notat pe coltul biroului...



Dan Gheorghe : cred ca de multe ori nu ma pot oferi pe mine insumi. sunt plin de ganduri. uneori nu ma inteleg nici eu pe mine. cred ca sunt greu de suportat, asta e clar.



Alina Darie : Stii, daca eu ma uit acum pe geam, vad afara, printre frunzele acestei toamne, un strop din iubirea pe care eu o simt cuibarita la mine-n piept, ca o ciudata. Despre iubire eu am o parere foarte frumoasa, intotdeuna cu ochi albastri. Nu cred ca iubirea e un joc, ci un fel de umbra, care te ajunge sau nu, in cele mai bizare momente. Ai vrea s-o alungi, dar ea nu asculta de tine. Ai vrea s-o chemi, dar ea e hat, departe. Rasare de nicaieri si tot acolo se intoarce, daca nu-i mai place de tine. Tu cum te intelegi cu... umbra asta?



Dan Gheorghe : umbra aceea este asa cum o facem noi. daca esti fericit sau nefericit, la fel ti-e si umbra. ca si cum trupul ti-ar sta drept sau cocarjat. umbra descrie cu fidelitate linia trupului. probabil ca umbra aceea de care vorbesti tu, ca o iubire, descrie alte linii, cele sufletesti. nefericit fiind, e mai palida umbra. fericit - e mai consistenta, mai luminoasa. eu am trecut prin toate starile posibile. dar umbra nu s-a topit niciodata. ar fi insemnat sa am numai gheata in suflet. si n-am avut doar gheata, din fericire!




Alina Darie : Se spune ca barbatii nu plang niciodata. Dar cum eu, in mare parte din timp, cred ca oamenii sunt pur si simplu oameni, in afara criteriilor legate de gen, te intreb: omul Dan plange?



Dan Gheorghe : trebuie sa ai curaj sa plangi de fata cu altii. si eu n-am acest curaj. insa am plans. dar numai cand eram singur.



Alina Darie : Spune-mi ce inseamna pentru tine o femeie anume? Cea care te completeaza, cea care te incalzeste si care stie sa taca atunci cand gandurile tale vorbesc. Cea la care te-ai intoarce oricand, oricum, cea pe care o visezi si care nu seamana cu alte femei. Nu o numi, doar vorbeste despre ea.




Dan Gheorghe : acea femeie este ileana cosanzeana din gandurile oricarui barbat, nu? asa cum orice femeie viseaza la fat-frumosul ei. in realitate, lucrurile sunt mai complicate. sau par complicate. ma gandeam daca exista casnicia perfecta. evident ca nu. ar fi un non-sens. oamenii nu sunt perfecti, deci nici ce fac ei nu e perfect. asa ca nici ileana cosanzeana nu exista. si nici fat-frumos. un lucru este insa clar - partenerul iti raspunde dupa cum si tu te comporti cu el. sa am pretentii la cosanzeana? sa existe pentru mine? ma indoiesc, atata timp cat eu nu sunt in stare sa fiu fat-frumos!



Alina Darie : Ce chestie! Mie, daca mi-ar fi cerut cineva sa vorbesc despre Fat Frumosul din inima mea, nici prin gand nu mi-ar fi trecut sa aduc vorba despre perfectiune sau sa invoc cel mai sterp cuvant posibil, care sa foloseste atunci cand vine vorba de o relatie: partener. Eu as fi cazut pe ganduri, as fi zambit si, cu ochii impaienjeniti, ti-as fi spus ca EL-ul meu inseamna pentru mine locul cel sigur de pe lume si pieptul cel mai cald si bratele cele mai invaluitoare, mai stranse, mai dorite. Dar, vezi, de aceea e frumos sa dialoghezi, ca inveti idei noi, despre aceleasi lucruri. Imi pari un om prea sensibil pentru lumea asta, e o aparenta sau o realitate?




Dan Gheorghe : incerc chiar si la varsta asta, la 42 de ani, sa ma definesc. nu sunt sigur ca reusesc. e o lume care de multe ori ma sperie. alteori ma surprinde. dar la fel de mult e si frumoasa. depinde de oamenii pe care ii cunosc. pentru ca sunt fel si fel de indivizi - buni si rai. cred ca fiecare din noi ne purtam si in functie de mediul in care traim. ne pliem cumva pe acel mediu. au fost si momente in care nu aveam incredere in mine. si momente de cumpana. dar si zile cand stiam exact cine sunt si ce vreau. una peste alta, fac parte dintr-un tablou cu multa culoare.



Alina Darie : Ce teluri mai ai ca ziarist? Si intreb asta, gandind ca ai 42 de ani si o multime de ani in presa...




Dan Gheorghe : sa scriu in continuare, asta e clar. si mai sunt atat de multe locuri in care sa merg. dar asta tine si de destin. el ma va duce acolo unde nici nu ma gandesc azi. insa e clar - vreau sa scriu!



Alina Darie : Ce ai vrea sa stie oamenii despre tine si nu stiu?



Dan Gheorghe : singurele care vorbesc despre mine sunt articolele pe care le-am scris. asta pe line profesionala. personal? mi-am dorit foarte mult copilul pe care il am. il iubesc enorm. si ma rog pentru el in fiecare zi, sa-i fie bine, si de acolo, de sus, sa fie mereu aparat.



Alina Darie : Ce crezi despre politica? Dar despre politicieni?




Dan Gheorghe : cred ca de la fanarioti incoace, cel putin, nu s-a schimbat nimic. avem aceleasi personaje. s-au schimbat doar hainele pe care le poarta, dupa moda fiecarei vremi. nu si caracterele. la noi se merge pe urmatoarea premiza - da-te tu la o parte, sa ma asez eu in loc tau. care pe care. l-au dat jos pe ceausescu, sa se aseze ei in palatele si-n jilturile lui, in masinile si-n avioanele lui. sa aiba ei puterea lui. si de atunci tot asa, de 20 de ani incoace. altii si altii. toti sunt o apa si-un pamant.



Alina Darie : Eu cred ca politica e utila oamenilor si, fara ea, lumea n-ar fi evoluat. Numai ca, dupa 1989, ce se petrece la nivel inalt, pe Dambovita, e un fel de sotron, nu e politica. Un fel de "Ali Baba si cei foarte multi hoti". Separat de asta, ce mai crezi despre tara noastra, Romania? Simti ceva cand canta Desteapta-te romane?



Dan Gheorghe : tara inseamna altceva decat politicienii. da, simt ceva cand se canta imnul. e ceva ce nu poate fi descris in cuvinte. simt ca sunt roman. pur si simplu.



Alina Darie : Am auzit la unii ca le e rusine sa spuna ca sunt romani. In fata unei asemenea declaratii, mi-am dat seama ca tipul care vorbeste asa ar fi in stare ca, maine, sa se jeneze si cu ma-sa. De aceea te intreb: sunt sau nu motive sa te simti rusinat ca esti roman, fie si uneori?




Dan Gheorghe : ar trebui sa avem, ca popor, curajul sa ne privim in oglinda, sa ne recunoastem defectele. si daca am face asa ceva, si mai ales daca ne-am indrepta, ar trebui sa fim mandri. nu sa ne fie rusine de noi insine.




Alina Darie : Mie imi plac oamenii buni si sinceri, imi plac oamenii care spun, cu aceeasi naturalete, vorbe ca "ma, ce prost sunt", "te iubesc", "cred in Dumnezeu", "ceapa ma'sii de treaba". Nu conteaza culoarea pielii, a hainelor, nu conteaza limba vorbita sau etnia. Am prieteni evrei, makidoni, unguri (cei mai multi) si o rusoaica. Despre tigani am o parere deloc acida. Ma fac sa rad. Sunt amzuanti, in galagia lor, in muzica lor, in cearta lor plina de...Flacarica si de State. Daca fura sau dau in cap, atunci sunt toti infractori, dar nu in functie de etnie, ci de codul penal. Tu ce crezi despre tigani? Si despre expulzarile recente?




Dan Gheorghe : ar trebui sa se vorbeasca despre expulzarile infractorilor, nu despre expluzarile tiganilor. infractiunea nu are piele, deci nici culoare. daca vorbim de expulzari in sine, da, sunt de acord. dar nu sa fie pusa o intreaga etnie la colt.




Alina Darie : Despre tarani, despre oamenii satelor, crezi ca mai au azi intelepciunea si sfiala despre care vorbesc legendele stramosesti?



Dan Gheorghe : cu siguranta ca da. au suficienta intelepciune. am cunoscut destui tarani si pot afirma asta. oamenii acestia par mai degraba, in vremurile astea, ca niste ursi. hiberneaza. si asteapta timpuri mai bune. e o hibernare menita parca sa conserve tocmai calitatile satului romanesc. supus azi unei distrugeri mai mari decat pe vremea comunismului. am cunoscut tarani care locuiesc pe varfuri de munti. si care s-au adaptat la viata lor. fara sa ceara nimic in schimb. ei cu viata lor, asteptand vremuri mai bune...




Alina Darie : Da, eu cred altfel... Nici taranii nu mai sunt ce-au fost. Traiesc sentimentul trist ca, odata cu moartea bunicilor mei, a luat sfarsit o epoca. In fine... Sa ma intorc la subiecte mai relaxante. De ce iubesti femeile, Dan Gheorghe?




Dan Gheorghe : e ca si cum ar intreba cineva - de ce mananc? sigur, dincolo de latura hormonala, naturala sau cum vrei sa-i spui, dragostea e ceva ce nu tine de vointa noastra. nici cand incepe, nici cand se termina. de ce iubesc? nu stiu sa spun. asa cum nu stiu sa spun nici altceva - daca ce am simtit pana acum, toata viata mea, se poate incadra in standardele unei iubiri adevarate.




Alina Darie : Ce te plictiseste cel mai mult la o femeie?




Dan Gheorghe : asta deja nu mai tine de faptul ca e femeie sau barbat. ma plictisesc oamenii care n-au nimic de spus. desi se spune si altceva - ca sunt momente in care barbatul nu mai gandeste cu capul, iar creierul i-a cazut in pantaloni. asa ca de plictiseala nu mai poate fi vorba.





Alina Darie : E toamna, stau de vorba cu tine de o ora. Am baut o cana cu cafea fierbinte si pe sub geamurile inalte misuna o persoana draga mie, dar care se simte neglijata. Eu am insa de terminat o discutie si intreb: ai vreun vis care speri sa se intample neaparat in urmatorii 2 ani?




Dan Gheorghe : nimic precis nu-mi propun. astept ziua de maine...

Niciun comentariu: