miercuri, 29 septembrie 2010

Despre aplaudaci


Imi amintesc. Prin anii '80. Cand eram dusi cu totii pe stadioane. Aplaudacii - sa scandam numele conducatorului iubit. Faceam repetitii. In timpul spectacolului, pe stadionul national, umblau securistii printre noi. Cu figuri incruntate. Imbracati in pelerine negre. Si tipau. La noi. "Mai cu viata, mai tare!", ne amenintau cu pumnul. Sa batem mai tare din palme, sa scandam mai cu forta numele "iubitului". Imediat cum conducatorul sfarsea o fraza din discurs, securistii ne faceau semn - sa aplaudam, sa scandam. As fi vrut atunci sa se intample ceva. O forta nevazuta sa dea de pamant cu securistul care se uita la noi cu ochi sadici. Care ne mai si injura, daca nu faceam cum zicea el.

Credeam ca epoca aplaudacilor s-a sfarsit. Ca dupa revolutie n-o sa mai vina nimeni sa ne impuna sa aplaudam. N-o sa ne mai dea nimeni "tonul" la scandari. N-o sa mai existe aplauze prefabricate. Dar m-am inselat. Exista. De data asta, aplaudacul a devenit meserias. Iar in locul fostilor securisti sunt acum altii, nu stiu exact ce menire au - regizori de platou sau altceva. Nu conteaza. Asta se intampla la unele emisiuni televizate. Tot mai multe. Emisiuni - chipurile! - de divertisment. La care participa si publicul. Asa-zis public. In realitate, aplaudaci. Oameni care primesc o suma de bani. Pentru aplauzele lor. Uite ca ceva tot s-a schimbat - inainte de '89 aplaudai pe gratis, acum o faci pe bani.

Ma intreb de unde moda emisiunilor romanesti cu aplaudaci. Sa fie doar un concept occidental? Ca si acolo se fac emisiuni cu public. Televiziunile noastre au importat oricum hectare intregi de formate de emsiuni, de 20 de ani incoace. Sunt curios ce fac pana la urma "profesionistii" de televiziune de la noi, in afara de a da copy/paste dupa formate din strainatate. Unde e conceptia autohtona, unde e originalitatea? Pe de alta parte, imi pun si altfel intrebarea - daca nu cumva aplaudacul roman n-a fost importat, ci este o prelungire a "epocii de aur", a stadioanelor pline cu aplauze si urale, din anii 80. Asa cum aplaudacii de atunci primeau ordin de scandare, asa e si acum. S-au schimbat doar "regizorii" - cei dinainte purtau pelerine negre. Si aveau ochi albastri. Sper ca regizorii de aplauze de azi si-au schimbat macar "parul"...

Niciun comentariu: