miercuri, 8 decembrie 2010

Unde mai sunt cei sapte ani de-acasa? Mai exista cu adevarat? Sau a ramas doar o vorba-n vant? Pentru ca de prea multe ori ne miram - de ce tinerii sunt tot mai lipsiti de educatie, de bun-simt? Da, dar cine sa le dea educatie? In primii sapte ani de viata. Cei mai importanti in formarea caracterului unui om. N-o spun eu. Am auzit de la specialisti. Am vazut de curand un documentar occidental in care se arata ca perioada optima pentru alaptat n-ar fi de cateva luni sau un an, ci mult mai lunga, mergand pana la trei-patru ani. Asa arata studiile unor cercetatori care incearca sa demonstreze cat de importanta e legatura mama-copil, in primii ani de viata ai copilului. Si ca alaptatul nu se rezuma doar la ideea de baza, cea de hrana, ci mai e si o modalitate de apropiere sufleteasca. Ceva ce s-a pierdut, cu timpul, din cauza civilizatiei. Alte studii critica tendinta societatii moderne de a crea copiilor responsabilitati de la o varsta tot mai frageda - au program la cresa, la gradinita. Iar la gradinita studiaza tot felul de materii, pana si limbi straine sau calculator. Apropo de calculator, pedagogii recomanda parintilor sa le ofere copiilor un computer abia dupa clasa a IV-a, pentru ca pana atunci pustanii sa se "lipeasca" de carti, de citit, de scris. Dar iata ca insusi sistemul de invatamat din Romania, cel putin, isi incalca propriul principiu, introducand lectiile de calculator de la grupa mijlocie a gradinitei. Ajungem, in sfarsit, la cea mai noua problema la noi - mamele sa stea cu copiii lor doar un an, apoi sa se intoarca la munca. Oare un an e suficient pentru cresterea si educatia copilului? De ce nu sase luni, trei luni? Sau de ce n-ar fi copiii transferati din maternitate direct la cresa, fara sa mai treaca pe acasa, pentru ca parintii sa-si indeplineasca la capacitate maxima sarcinile de serviciu, fara ca niste "amanunte", precum copiii lor, sa le distraga atentia?! Iata ce se intampla cand oamenii nu mai sunt tratati decat ca niste cifre, ca statistici. De niste functionari guvernamentali pe care i-as intreba - voi aveti copii? Sau voi ati fost crescuti doar intre zidurile reci ale creselor? Fara suflet suntem tratati cu totii. Doar prin prisma banilor. Nu avem fonduri pentru alocatia de crestere a copilului. Nu putem plati mamele doi ani, sa stea cu copiii lor. Se taie tot, tot - salarii, pensii. Ni se va taia si viata. Mai putine guri de hranit, nu?...

6 comentarii:

Diana spunea...

Decizie ce va duce in mod cert la scaderea natalitatii; chiar si asa (cu doi ani platiti) suntem un popor imbatranit, acum ca va fi doar un an...
Nu ma mai mira nimic in tara asta, chiar nimic. Decizii peste decizii, toate in detrimentul poporului; oare cand vor lua o decizie care sa vina in sprijinul nostru? Sau pentru el este un termen necunoscut "sprijin"?

Dan Gheorghe spunea...

romanii au avut parte mai degraba de suferinta, in toata istoria lor. au lipsit, in schimb, conducatorii care sa se gandeasca la binele tarii.

iri spunea...

dar asta e putin cu dus intors, cu mamele...pentru ca sunt deja destule care oricum nu stateau acasa 2 ani: fie ca primeau mai putini bani decat salariul, fie ca pur si simplu doreau sa se intoarca la munca...deci poate nu e CHIAR asa de rau

Dan Gheorghe spunea...

cred ca fiecare femeie ar trebui sa aleaga cat sa cu copilul ei. nu sa i se bage pumnul in gura. e adevarat ca multe nu stau doi ani acasa. majoritatea se intorceau la munca inainte de un an. ce-i drept, in ziua de azi te intrebi daca mai ai unde sa te intorci, daca firma la care lucrai n-a dat intre timp faliment.

elena marin-alexe spunea...

Parerea mea sincera este ca NU MAI EXISTA cei 7 ani de acasa, la propriu vorbind. Si nici nu cred ca mai intereseaza pe cineva generatia viitoare.
Ne scufundam treptat dar sigur..

Dan Gheorghe spunea...

din pacate, asa e. si nici nu vad o solutie sigura de redresare.