miercuri, 24 februarie 2010

hai da de! hai da do! da-i asa, ca nu-i asa! maneleeeeeee. popor de manelisti. sa ne miscam in ritmul impus de stapani. parca-l si vad pe intaiul om al tarii cu o salba de arginti in mana si o coroana poleita pe scafarlia-i fada. urcat pe tronu-i aurit, cum da tonul poporului. la manele. de la viermii din anii '80, am ajuns manelisti. stiti vorba primei doamne a tarii, prin anii '80 - uite-i si pe viermii astia care nu se mai satura! ar fi zis ea. toasa! tovarasa. acum nu mai suntem viermi. suntem manelisti. conducatorii nostri, de orice culoare ar fi ei, se pricep de minune la caracterizari asupra poporului roman. mai putin se pricep sa ne conduca. dar asta-i alta poveste! ma intreb totusi un lucru - nu le-o fi scarba conducatorilor sa ne conduca? daca au asa pareri proaste despre noi, poporul. gloata. hoarda. amaratii. de ce adica nu-si fac conducatorii astia ai nostri bagajele si sa plece. unde or vedea cu ochii. sa scape de viermi si de manelisti. sa se duca. eventual pe alta planeta. sa ne lase in durerea noastra!

duminică, 21 februarie 2010

se intampla in finlanda. mi-a povestit un roman stabilit de cativa ani la helsinki.




vrei sa iei un credit pentru casa. exista si la ei un program gen "prima casa", ca la noi. desi, daca te uiti la detalii, nu-i ca la noi! la 75.000 de euro, de pilda, dobanda este de 2%. toata suma imprumutata e garantata de stat. cat timp platesti creditul - zece ani, de exemplu - esti scutit de la plata impozitului pe casa. dar o casa in finlanda, cu etaj, costa mai putin - in jur de 50.000 de euro. cu tot cu terenul din jurul constructiei.


sistemul social din finlanda? n-o sa va vina sa credeti. asistenta sanitara e gratuita. invatamantul e gratuit. chiar si la facultate e totul gratuit. plus ca studentii primesc lunar cateva sute bune de euro, pentru intretinere, iar cazarea pentru ei e la preturi modice.


o ciudatenie, poate pentru unii - in finlanda cumperi alcool numai cu buletinul. fie de la restaurant, fie de la magazin. asa e regula acolo.


ca sa-ti faci o firma, completezi trei formulare, iar dupa doua zile iti vine acasa, prin posta, actul de inregistare al firmei. ca sa-ti deschizi cont pentru firma, nu te duci nicaieri. o faci prin e-mail.


functionarii din institutiile publice finlandeze te trateaza cu o mina rece, dar sunt foarte corecti. si eficienti.


soselele din finlanda. iarna. aici e aici! finlanda e tara care are cea mai nordica autostrada din lume. cunostinta mea imi povesteste ca, pe timpul iernii, pe soselele din tara asta se da cu o solutie speciala. cand ninge - si la ei ninge, nu gluma - zapada nu se pune pe sosea. se formeaza, de la acea substanta depusa in prealabil pe asfalt, un abur, un fel de condens, probabil, iar fulgii de nea nu se depun pe carosabil. soselele raman astfel impecabile pentru trafic. chiar daca pe marginea drumului nametii sunt cat casa.



asa e in finlanda. sunt doar cateva exemple despre un popor care stie sa traiasca bine. noi, romanii, cand vom invata asta? ca de trait bine ni se promite doar in campaniile electorale...

miercuri, 17 februarie 2010

am vorbit cu ani in urma cu profesori adevarati. pedagogi in adevaratul sens al cuvantului. si care mi-au spus asa : dom-ne, lectia se invata la clasa, de la profesor. asta inseamna ca elevul sa inteleaga lectia. procentual, cel putin 80% dintr-o lectie trebuie invatata la clasa. elevul trebuie sa plece de la scoala cu lectia inteleasa. atentie, inteleasa, nu memorata! asta inseamna educatie in adevaratul sens al cuvantului. iar o lectie ar trebui sa aiba doar datele esentiale despre domeniul respectiv, despre segmentul acela care este predat la un moment dat. nu sa umpli capul elevului cu tot felul de teorii abstracte, din care nimeni nu intelege nimic. si din care, pana la urma, elevul nu ramane cu nimic...


ar trebui sa existe o programa scolara axata pe latura practica. fara volumul de informatii imens care exista acum. si exista de ani de zile. mostenit din perioada comunista, cand elevii erau doar simpli papagali pusi sa memoreze fara sa inteleaga nimic. ar trebui sa avem, dupa aceea, oameni cu vocatie la catedra, profesori adevarati, care sa stie sa explice elevilor o lectie. pai cu cine sa faci asa ceva acum, cand de 20 de ani incoace, spre invatamant vin, in majoritatea cazurilor, indivizi care vor sa se faca profesori doar pentru ca n-au gasit de munca in alta parte, oameni care au terminat o facultate taras-grabis!


dar adevarata problema e ca nu se vrea reforma in invatamant. nu ca nu se poate face. s-ar fi putut face 20 de valuri de reforma, in cei 20 de ani de la revolutie. problema e alta - daca faci o programa scolara eficienta, bazata pe latura practica, si daca ai la catedra oameni care sa stie sa predea o lectie, sa-i faca pe elevi sa inteleaga materia, atunci s-ar intampla ceva ce ar periclita niste interese majore. ar periclita ceea ce se poate numi industria tipariturilor didactice din romania! o industrie care, de 20 de ani incoace, a scos mii si mii de titluri de manuale, culegeri, caiete speciale si alte materiale auxiliare tiparite. volumul mare de informatii din programa scolara stufoasa este regasit asadar in volumul imens de tiparituri didactice.


pai va intreb eu acum - cine ar avea interesul ca aceasta industrie sa dispara? profesorii care sunt autori de manuale? sau profesorii care baga pe gatul elevilor tot felul de astfel de tiparituri? ca de, profii din a doua categorie isi iau si ei comisionul, in functie de vanzarea realizata. sau editurile sau tipografiile care scot pe piata aceste tiparituri? cine are interes ca aceasta industrie sa dispara? nimeni! va dati seama ca se obtin bani grei din afacerea asta. sume colosale, la nivel national! asta este adevaratul raspuns la intrebarea - de ce nu se face reforma in invatamant? programa scolara este esenta sistemului educational. pana acum, in educatia de la noi s-au facut doar schimbari de fatada. dar nu s-a umblat deloc la esenta...


rezultatul acestei situatii? elevii nu se aleg cu nimic, dupa ani si ani de scoala. plus de asta, multi tineri isi nenorocesc spinarea, carand ani la rand ghiozdanele acelea pline cu manuale si alte prostii. asa-zis didactice. nu mai zic de limbajul de lemn in care sunt redactate aceste manuale! ca trebuie sa citesti de trei ori o propozitie, sa intelegi ce a vrut sa spuna "distinsul" autor al acelui manual. ei bine, pe cine credeti ca intereseaza ca elevii isi rup spinarea, carand ghiozdanele alea pline cu "caramizi"? pe cine intereseaza ca scoala scoate pe banda rulanta semianalfabeti, din cauza ca elevii nu inteleg nimic din ceea ce li se preda din manuale? ii intereseaza pe profii autori de manuale? sau pe cei care isi iau comision din vanzarea cartilor? sau pe patronii de edituri si tipografii? sa fim seriosi!


ma gandesc acum ca e a nu stiu cata oara cand scriu sau vorbesc despre acest subiect. asa cum o fac si altii. multi altii. si care e rezultatul? ne batem gura de pomana...

marți, 16 februarie 2010

am trait s-o vad si p-asta. nota zero e nota de trecere. la bacalaureatul care tocmai a inceput. cu niste probe care ar trebui sa masoare gradul de inteligenta al elevilor. si cum se zice ca prin comunicare iti poti da seama cat de destept e un om, ce spune, cum spune, atunci da, e posibil sa stabilesti asa ceva. toate bune pana aici. n-am inteles insa treaba cu nota zero. se zicea la televizor cam asa, o explicatie de la organizatori, adica onor ministerul de resort - doar daca te prezinti si esti ca si trecut, promovat. primesti un certificat de competenta. adica le ce se refera competenta, daca respectivul candidat vine bou si pleaca vaca? adica nu e-n stare sa scoata o propozitie din putul gandirii? ca asa ceva vezi peste tot. oameni de toate varstele care nu stiu sa se exprime. nu stiu sa lege doua cuvinte. foarte ciudat. dar cred ca nota zero nu e intamplatoare. nu degeaba a devenit nota de trecere. e mai degraba ceva care poate fi emblematic pentru scoala romaneasca. pentru calitatea absolventilor. nu-i asa?

joi, 4 februarie 2010


sa incepem prin a nu mai spune nimic. ce te faci daca? sau daca nu? ma uit la cer. cad pe ganduri. ar trebui sa fac asta? nici nu ma gandesc sa intreb cu adevarat. e prea sobra chestiunea. sa cazi asa, in neant. ar trebui totusi sa ne pastram calmul, nu? gheata. nu in pahar, ci pe trotuar. ar fi bine? sa te dai pe derdelus, sigur. hm, strambi din nas. nu mai ai timp. da, timpul. problema serioasa. iar la cer ti-e gandul. dar la ce nu? sa fie, sa nu fie? sa ne pastram cumpatul. si sa nu mai spunem nimic. eventual sa murmuram. ceva de genul - uite niste buze care se crapa de frig si de prea multe injuraturi inghitite, in loc sa fie scuipate. si ce urmeaza? week-end-ul. da, trebuie. ceva picanterii si somn. la televizor sa te uiti. neaparat. si din cand in cand pe geam. la cer. sa ne fie de bine!