marți, 30 martie 2010


sa incercam sa fim noi insine. oare putem? ce ne-ar spune oglinda in care am avea curajul sa privim?...



sarbatori fericite tuturor!



si la timpul cuvenit sa spunem Hristos a inviat! pentru ca a inviat!

luni, 29 martie 2010

Am mers in duminica floriilor la o biserica din apropierea Bucurestiului. Toate bune si frumoase. Slujba. Tot. Mai putin la final. Imbulzeala de rigoare, la usa bisericii, cand lumea a fost la un pas sa se ia la bataie. Pe crengutele de salcie. Imagine veche, nu-i asa? - imbulzeala, de pe timpul incaierarilor de la alimentara pentru un copan de pui. Din anii '80. Va mai amintiti?


Dar acum ma intreb altceva - unde e credinta? Intrebare retorica, normal. Unde sa fie credinta? Ma uitam cu ceva timp in urma la filmul lui Mel Gibson despre rastignirea lui Iisus. Cine au fost cei care l-au dat mortii pe Fiul lui Dumnezeu? Oamenii. Si nu oamenii simpli. Preotii. Nu stiu daca e chiar asa. Posibil. Foarte posibil. Nu intru in detalii despre Biblie sau diverse legende. Dar ceea ce s-a petrecut cu 2.000 de ani in urma are cu siguranta legatura cu ziua de azi. Si ma refer strict la Romania.


La noi s-a pus de multe ori intrebarea in sondaje - in cine au romanii mai multa incredere, in ce institutii? Si raspunsul constant e in biserica. Da, clar, biserica e pe primul loc. Dar ma gandesc daca intrebarea e bine pusa. Pentru ca omul cand aude de biserica nu se gandeste la preoti. Se gandeste la Dumnezeu. Mai mult ca sigur! Dar daca s-ar pune altfel intrebarea - aveti incredere in preoti? Oare care ar fi raspunsul romanilor?


Se spune ca daca vrei sa te rogi o poti face si in fata unui ciot din padure, pentru ca si acolo e biserica lui Dumnezeu. Altfel spus, credinta ar trebui sa fie mai ales in sufletele noastre. Insa credinta a devenit pentru multi doar un simplu ritual pe care il fac de voie-de nevoie in preajma sarbatorilor. Dar cu gandul multora la hartanele de acasa. Si la bautura. Oare cata responsabilitate are biserica in faptul ca oamenii nu mai cred in cele sfinte? Ca oamenii si-au pierdut sufletul! Si cum am putea cu adevarat sa ne regasim pe noi insine? Sa fim mai curati. Mai cinsititi. Indiferent de ceea ce facem in viata de zi cu zi. Si indiferent de hainele pe care le purtam - costume, salopete. Sutane...



Au romanii o vorba - sa faci ce zice popa, nu ce face popa. Oare vorba asta are vreo legatura si cu cele petrecute cu 2.000 de ani in urma?...

luni, 22 martie 2010

v-am plictisit cu subiectul "educatie"? ma risc si revin asupra lui. zilele astea se vorbeste mult despre reforma. dupa sistem finlandez, bengalez etc. cica zic autoritatile - important e sa formezi elevilor competente. sa stie adica nu numai sa scrie si sa citeasca. in scoala finlandeza elevii invata si lucruri concrete, din viata - alpinism, inot, orientare in teren, acordarea primului ajutor. si multe alte lucruri concrete. care inseamna tot competente. sau capacitatea de a te descurca in viata. in orice situatii.

bun, si acum sa punem intrebarea de baza - cine si cum va forma aceste competente elevilor romani? asta, in cazul in care vom aplica in scoala romaneasca modelul finlandez. nu aud pe nimeni de la ministerul roman al educatiei sa vorbeasca despre reformarea din temelii a programei de invatamant. o programa axata si acum pe teoretizare excesiva. cum sa formezi competente pe baza acestei programe? nu zic ca trebuie sa inveti doar sa escaladezi muntii, dar ma refer aici si la o cultura generala solida pe care s-o aiba elevii, de pilda, dupa primii opt ani de scoala - geografie, istorie, chimie, matematica, astronomie etc. pai cati elevi din romania au o cultura generala solida, dupa absolvirea gimnaziului? nu zic sa fie savanti. macar sa stie niste lucruri elementare. uitati-va la emisiunile unde se ia pulsul strazii pe diverse probleme de cultura generala - multi tineri sau mai putin tineri, "roade" ale scolii romanesti din diverse epoci, mai mult sau mai putin "de aur", nu stiu unde e clujul pe harta romaniei. sau n-au aflat ca intr-un pahar cu apa uleiul sta deasupra. si vorbim de competente...

sa zicem ca rezolvam cu programa scolara. vom avea o programa axata numai pe latura practica, care sa contina doar lucrurile esentiale, iar elevul sa inteleaga lectia la clasa de la profesor. ei, aici ajungem la al doilea mare hop - calitatea personalului didactic din romania. ca elev, pentru a intelege lectia la clasa, trebuie sa ai in fata ta, la catedra, un profesor in adevaratul sens al cuvantului - sa aiba metoda didactica, sa stie sa vorbeasca pe intelesul elevilor, sa le explice, sa fie capabil sa raspunda la orice intrebare a prichindeilor. pai va intreb eu - cati profesori de asemenea factura avem noi acum? cati au vocatie pentru meseria asta? cati sunt in stare sa faca liniste in clasa, de sa nu se auda nici musca, atunci cand ei, dascalii, incep sa explice lectia? iar elevii sa ramana cu gura cascata, ca in fata celei mai frumoase povesti din viata lor. pentru ca asta inseamna un profesor - sa stie cum sa-l atraga pe elev spre carte, sa-l faca sa iubeasca scoala. cati profesori de acest fel avem noi acum?

sa rezolvam noi aceste doua probleme - cadre didactice de calitate si o programa scolara adaptata la cerintele elevilor, la timpurile moderne. si apoi vom putea vorbi despre competente. pana atunci, doar gargara...

miercuri, 10 martie 2010

Se vorbeste azi. Despre casele vechi din Bucuresti. Demolate. Pentru ca in locul lor sa apara cladiri noi. De birouri. Sau viloaie de barosani. Sau alte obiective. S-au daramat case vechi, in ultimii 20 de ani. Cladiri de patrimoniu. Sau pur si simplu cladiri care aveau istoria lor, mai mult sau mai putin incarcata de parfumul vremurilor trecute. Doar au trait oameni acolo. Cu destinul lor, cu povestile lor. S-a ras totul. Fara mila. Doar banii sunt mai importanti acum. Darami casa, vinzi terenul, iei milioane de dolari sau de euro. Si gata o istorie de sute de ani. Dintr-un condei - gata. Adio!

Dar as vrea sa intreb altceva. Intrebare retorica, in mod cert. Care-i diferenta intre ceea ce se intampla inainte de 1989 si ce se intampla azi? Nu-i asa ca niciuna?! Atunci, se demolau cartiere intregi pentru a se construi in locul lor blocurile comuniste. Acum se darama sute si sute de cladiri, cum s-a intamplat din 1990 incoace, pentru a se construi alte blocuri - de data asta capitaliste. Ce-i drept, e o diferenta - de oranduire sociala. Ha-ha!

Dar nu sunt toti la fel - niste nenorociti? Si cei care demolau, pe timpul comunismului, biserici si case vechi, ca si cei care continua sa darame azi ce-a mai ramas din istoria Bucurestiului?! La fel sunt si unii, si altii. Cei de azi continua "opera" inceputa cu peste 40 de ani in urma. Demni urmasi ai "dictatorului"...

miercuri, 3 martie 2010


nimic mai mult de spus. decat un sentiment. pe care nici tu, barbatul, nu-l poti intelege pe deplin. sufletul - pereche e greu de deslusit. si-atunci nu-ti ramane decat sa spui : la multi ani, FEMEIE !