joi, 27 mai 2010

Tara lupilor


Lupii si oile. Lupii au furat de-au stins, de 20 de ani incoace. S-au ghiftuit. Au strans averi nemasurate. Si cei de la putere si prietenii puterii. Cum sa simta ei criza acum? Oile, in schimb, au trait de azi pe maine. Cu capetele plecate si cu speranta unor zile mai bune. Care n-au mai venit. Si acum li se taie salariile, pensiile, indemnizatiile. Oilor. Doar lor. Tot de la ele se taie. Dar de la lupi? De la ei ce se taie? De la ei nu se poate. Ei sunt la putere. Ei si fratii lor. Cumnatii, verii, partenerii de afaceri. De la ei nu. Nimic! Ei stau linistiti. In palatele lor, in limuzinelor lor. Mai coboara, ce-i drept, din cand in cand, in mijlocul poporului de oi. Ei, sefii, smecherii. Sa ne spuna ca trebuie sa ne sacrificam. Noi, oile. Sa acceptam. Sa ne fie taiate salariile, pensiile, indemnizatiile. Sa ne fie taiata chiar si viata, la o adica. De ce nu? Noi trebuie sa ne sacrificam. Nu asa a fost mereu? In tara asta. Doar talpa tarii s-a sacrificat. In razboaie, in alte nenorociri. Oile. Si asa sunt multe, nu? Dintre ele pot sa piara o mie, un milion. Nu conteaza. Nu se poate, in schimb, sa piara vreun lup. Lupii sunt putini. Bogati, dar putini. Ei sunt un "bun" national, nu? Ei nu se pot sacrifica. Ei nu pot pieri. Doar oile sunt chemate pe esafodul restructurarilor. Si vor pieri. Toate? Posibil. Vor ramane doar lupii. In final. Tara lupilor. Romania...

joi, 20 mai 2010

Sa lustram stafiile

Asa ar trebui scris in subsolul legii lustratiei. Abia votata in parlament. Mai e ceva de votat, totusi, la una din camere. Pana cand legea va fi gata, frumos aranjata, coafata, buna de promulgat si aruncat pe piata. Desi unii ar spune ca mai degraba ar trebui aruncata la cos. Au trecut mai mult de 20 de ani de cand, la timisoara, in toiul revolutiei anticomuniste de acolo, s-a scris cu sange proclamatia in care, la punctul opt, se vorbea tocmai despre lustratie - cei care au slujit regimul comunist sa nu mai faca parte din institutiile statului roman democratic, cel de dupa 1990. Ei bine, si ce s-a intamplat cand a venit democratia? Lustratia a devenit limba straina pentru noii puternici ai romaniei, ca erau in capul statului sau pe la esaloanele inferioare. Ca doar multi dintre ei, foarte multi, slujisera regimul comunist - fie in comitetul central, fie in securitate, fie activisti, informatori, tortionari si asa mai departe. Dupa revolutie, baietii au fost destepti si si-au schimbat blana, s-au facut oameni democratici. Au intrat in noile structuri. Au facut afaceri. Nu ma lungesc pe subiect, e deja cunoscut totul. Un lucru e clar - nu aveau baietii astia niciun interes sa dea atunci, dupa 1990, legea lustratiei. Ar fi insemnat sa se autolustreze, nu?

Bun, si acum, in anul de gratie 2010, auzim de legea lustratiei. Cica s-a votat. Si cica va intra in vigoare. Nu se stie cand. E foarte posibil sa intre in vigoare. Si actualii guvernanti sa vina apoi sa spuna la televizor - ia uite ce maretie am realizat noi, dupa 20 de ani! Ia uite ce victorie istorica impotriva fostilor securisti, nomenclaturisti si asa mai departe! Ce zice legea - ca daca ai slujit regimul comunist, atunci nu ai voie sa mai faci parte din institutiile statului roman democratic, timp de cinci ani. Sa nu mai ocupi functii de demnitate publica. Sa nu mai fii sef - ca pe vremurile cand erai tartor cu secera si ciocanu-n frunte.

Dar intrebarea de baza care se pune acum este urmatoarea - pe cine mai lustram, fratilor? Ca majoritatea fostilor sefi comunisti aveau si ei o varsta, in 1989, nu erau copii. Au trecut 20 de ani, din 1990. Ba chiar se fac 21 de ani in decembrie 2010, de la revolutia din 1989. Timpul n-a stat in loc nici pentru nomenclaturistii lui nea nicu, nu? Au imbatranit oamenii. Multi au murit. Altii au iesit la pensie. Si atunci cui mai spui azi ca n-are voie sa ocupe functii de demnitate publica in stat, pentru ca a fost tartor comunist? Cui? Poate stafiilor.

Aha, stati asa, ca mi-a venit o idee - ba nene, n-ar fi bine sa luam legatura cu lumea ailalta? Cu raiul si cu iadul. De ce? Uite asa - sa le spunem celor de acolo sa aiba grija la fostii nomencalturisti comunisti, care tocmai s-au mutat in rai sau in iad. Sa nu cumva sa-i puna in functii. Dac-or fi d-astea si prin zonele alea. Adica sa se faca o lege a lustratiei. Cum s-ar spune - lustratia iadului si a raiului. Cred ca ar fi mai eficienta...

marți, 11 mai 2010

de ce sa nu recunoastem ca am ajuns in situatia de azi din cauza noastra, a tuturor?! de 20 de ani incoace ne facem ca…facem. reforme, schimbari, strategii. “chestii, socoteli” – vorba unui personaj de film. si? la ce ne-au folosit? nimeni n-a vrut cu adevarat reforma. sa ramana totul nemiscat. era mai bine pentru toti. si pentru politicieni, si pentru popor. cati aveau curajul unor schimbari profunde? care ar fi zdruncinat niste interese. nu numai macro, ci si micro. sa nu uitam frica de schimbare de dupa ’90. facusem o revolutie, cica, dar nimeni nu dorea schimbari majore. doar ceva carne prin macelarii. si ciunga la discretie. dar reforme? invatamantul, de pilda. cine ar fi vrut o reforma adevarata? cei care se autointituleaza profesori, desi mare parte din ei n-au nici talent, nici pregatire profesionala? pai reforma i-ar fi eliminat din sistem! sa schimbam din temelii programa scolara? vai de mine, pai ar fi dat faliment industria tipariturilor didactice, din care se scot bani grei de 20 de ani incoace. in sanatate reforma? aoleo! nici sa nu spui asa ceva in fata doctorilor si asistentelor care iau la greu spaga! pai reforma ar da de pamant cu acest “obicei”. iar exemplele pot continua la infinit, in toate domeniile. cand se va face ceva in tara asta? cand poporul nu va mai fi ipocrit. vorba aia, cu fundul in doua luntri…

am avut o discutie, de curand, cu un tip. este peste medie ca nivel social. mi-a spus asa - imi pare rau ca nu m-a dus capul sa fur si eu, cum au furat aia care acum sunt miliardari si au dat tunuri peste noapte. m-a consternat atitudinea asta. pana la urma nu-i punem la zid pe smecheri, ci mai degraba ii aplaudam. pe ceausescu l-am impuscat ca traia in huzur. cine i-a luat locul? niste parliti, ca noi toti, care mureau de foame in anii ’80. dar cand au ajuns la ciolan, fostii parliti au ajuns sa faca la fel ca nea nicu – traiesc in huzur. si au uitat de unde au plecat. ce s-ar intampla azi daca smecherii ar disparea? ar veni altii in locul lor. si ar fura la fel. stiu ca pare dur ceea ce spun acum. dar nu trebuie sa evitam sa ne uitam in oglinda si sa vedem cine suntem cu adevarat. sa ne dam seama ca ne este rau din cauza noastra. am vazut destule exemple, de ani si ani incoace. si mi-am dat seama ca ne meritam soarta. din pacate!

Inca un exemplu de "romanism". cu ani in urma, iarna, in centrul bucurestiului. la o intersectie. era gheata pe marginea trotuarului. nu aveai cum sa ocolesti. calcai si daca nu erai atent cadeai in fund. ce faceau romanii, trecatorii? unii se oprisera sa “admire” cum femei sau batrani aluneca si cad. unii poate riscau sa-si rupa o mana, un picior. NIMENI nu s-a gandit sa faca ceva, orice, sa termine cu problema. sa vina cineva de la un magazin din apropiere si sa puna sare, sa se topeasca gheata. nu! romanii stateau pe margine si radeau. flegmos. cum unii cad si se lovesc. durerea unora era motiv de haz pentru altii. atunci mi-am zis ca asta este una dintre imaginile emblematice ale romaniei – PROSTIA!

am tinut cu dintii de optimism. am vrut sa cred ca poporul acesta mai are o sansa. ca raul nu e atat de extins. dar cu fiecare zi am constatat ca realitatea e cu totul alta, iar ipocrizia atinge cote greu de imaginat. oameni de la care te astepti sa fie deosebiti prin gandire si comportament se dovedesc a fi niste lichele ordinare. asa mi-am dat seama ca sunt un fraier daca mai sper in redefinirea acestei tari, in capacitatea romanilor de-a se reinventa, in privinta mentalitatilor si a felului de-a se purta. avem “domni” si “doamne” cu duiumul. avem o “lume buna” extraodrinara. folosim cuvinte frumoase. vedem la televizor specialisti, intelectuali “fini”, auzim pareri care se vor “destepte”. fals! numai falsuri. strainii ne privesc rau. si pe buna dreptate. suntem duplicitari. nu ne tinem de cuvant. nu cautam calea simpla, cinstita. preferam sa muscam, decat sa mangaiem. mai bine sarim la bataie unii impotriva altora, decat sa ne unim.

s-a spus ca turnatorii erau specifici erei comunismului. fals! turnatoria, urmarirea mailurilor, a messurilor, a telefoanelor reprezinta azi un sistem al delatiunii nu numai aplicat la noi, dar chiar perfectionat in vremurile moderne. ce ii face pe turnatori sa fie turnatori? nici pomeneala “patriotismul” sau banii. ci placerea de a face rau altora. cu precadere celor mai destepti, care au sanse de reusita in cariera. pentru ca da, asta e romania – tara in care daca esti prea destept devii periculos pentru cei din jur. tara in care oamenii destepti risca mai degraba un pumn in cap, decat sa primeasca incurajari. cine sunt la noi “valorile” neamului? cine sunt cei care ar trebui sa fie varful de lance al inteligentei? elitele. sunt asemenea oameni in neamul romanesc, ce-i drept. dar ei se afla peste hotare.

las' ca-i "bine" si-asa. dupa ce ne-am "exportat" valorile, am ramas, din '90 incoace, cu conducatorii pe care-i meritam...
"Boc propune ca semn de recunostinta sa se tipareasca un timbru cu Basescu. Se duce Basescu, deghizat, la un oficiu postal, sa vada cum se vinde timbrul. - Nu se vinde, spune functionarul. - De ce? - Nu se lipeste. Cere Basescu un timbru, scuipa pe lipici, il pune pe un plic si-i arata functionarului: - De ce spui ca nu se lipeste? Uite, se lipeste! - Da, spune functionarul, dar toata lumea scuipa pe partea cealalta..."


Tocmai ce-am primit acest banc pe messenger. L-am citit si am ras. Pe moment. Pe urma m-am gandit asa - oare chiar e de ras? Nu, e de plans, fratilor! Bancul asta e vechi, de pe timpul lui Ceasusescu. Atunci toata lumea il scuipa pe dictator, pentru viata mizerabila din anii '80. Ce dovedeste pana la urma acest banc? Ca am pierdut 20 de ani din viata. Pe vremea lu' Ceasca traiam ca naiba. Bancu-i vechi, doar personajul s-a schimbat. In loc de Ceausescu, Basescu. Azi traim tot asa de rau, poate si mai rau ca in urma cu 20 de ani. Va dati seama ca daca vremurile s-ar fi schimbat radical si am fi trait acum bine, bancul asta ar fi disparut complet? Dar asa, traind rau, bancul a fost reactivat. S-a schimbat doar personajul pricipal. Mai e de ras?...

duminică, 9 mai 2010

Ceea ce se poate constata zilele astea - pentru a cata oara?! - este ca romanilor le plac la nebunie lozincile. S-a decis, iata, ca pensiile si salariile bugetarilor sa fie taiate. Cica in felul asta va fi sustinut mediul de afaceri, pentru ca nu se majoreaza taxele. Ca mediul de afaceri trebuie protejat. Chiar si in dauna cetatenilor. Oare asa sa fie?

Daca renuntam la clisee, ar trebui totusi sa ne punem urmatoarea intrebare - care mediu de afaceri trebuie sustinut, trebuie protejat? Pentru ca in lumea reala se stie ca exista doua feluri de patroni in Romania - cei care au facut afaceri curate, care produc ceva concret, care aduc plus-valoare chiar si statului, nu numai pentru ei.

Dar la fel de bine exista si o alta categorie, de data asta de asa-zisi afaceristi, cei care de 20 de ani s-au imbogatit peste noapte prin "tunuri" speculative, de genul samsarilor : cumpar de aici cu un pret si vand dincolo dublu sau triplu - ca a fost vorba de mancare, imobiliare sau alte lucruri.

Ca sa nu mai vorbim de firmele care au facut afaceri cu statul, sugand de la bugetul public gramezi de bani din 1990 pana azi. Si continua sa suga in continuare. Se stie foarte bine cum se fac afacerile cu statul - baieti smecheri, apropiati de partidul aflat la un moment dat la putere, castiga fara probleme licitatiile, umfla facturile, fac lucrari proaste, dar incaseaza banii. Ca doar statul e vaca de muls ideala!

Acum se pune problema, vezi-Doamne, sa aparam mediul de afaceri, pentru ca acesta ar fi motorul economiei. Care motor? Inteleg sa fie sustinute firmele care produc ceva sau care activeaza in domeniul serviciilor. Dar nu putem baga tot mediul de afaceri in aceeasi oala. Se spunea de curand ca in Romania nu avem sosele ca lumea si autostrazi deloc, dar firmele de asfaltatori sunt printre cele mai prospere. Mai e nevoie de vreo explicatie?...

Cine se uita la clasamentele bogatilor Romaniei, facute de-a lungul anilor, poate constata un lucru foarte interesant - la coada acestor statistici se afla oameni care au in cont averi mici, facute din afaceri bazate pe productie. Dar cu cat urci in clasament, la averile cu tot mai multe zero-uri, vezi ca bogatia nu are la baza productia, ci alte "retete".

Ca aproape nu se mai construieste nimic in tara asta, de 20 de ani incoace - se spune de ani de zile. Nu avem economie. Avem doar o masa de speculatori. Am devenit mai degraba o tara in care doar se consuma, nu se produce, decat in mica masura. Iar oamenii de afaceri care isi vad cinstit de treaba, care n-au legatura cu partidele, o duc tot mai greu. Multi au dat faliment deja. In schimb, baietii "destepti", o duc in continuare excelent. Si atunci despre ce "motor" al economiei vorbesc guvernantii nostri? Care oameni de afaceri trebuie protejati?...

marți, 4 mai 2010

Din nou despre cainii vagabonzi. Pentru a cata oara in acesti 20 de ani problema este pusa pe tapet? Si se discuta. Pro si contra. Ca si in urma cu un an, 10, 20. Si? Ce s-a rezolvat? Nimic.

Oare chiar s-a vrut rezolvarea problemei? Stilul romanesc de a duce la "bun" sfarsit o chestiune presanta, aplicat in felurite domenii, si-a aratat "vigoarea" si in aceasta speta. Vorbim mult si nu facem nimic. Sau ne apucam de o treaba si o lasam balta la jumatatea drumului. Sau... Aici e aici - duplicitatea. A celor care s-au batut cu pumnii in piept, ani la rand - autoritati, ONG-uri de protectia animalelor. Ca ei au solutii. Ei rezolva. Si n-au facut nimic. De ce? Doar pentru ca n-au putut? Sau din cauza ca n-au vrut? Ca altele or fi fost interesele...

Duplicitate e si la nivelul romanului simplu. Pe vremea cand veneau hingherii sa "aresteze" haitele de pe strada, sareau ca arsi "iubitorii" de animale de la blocuri. Cu ciomege, injuraturi si flegme. La adresa hingherilor. Ca de ce iau cainii! Mai tarziu, cand se facea apel la populatie, din partea autoritatilor - adoptati caini! - aproape nimeni nu se grabea sa faca asta. Nimeni nu-si asuma responsabilitatea. Unde erau atunci "iubitorii" de la blocuri? Cei cu flegme si ciomege. Nu mai scoteau capul din casa. Nu mai stiau de caini. Ca de, sa fii proprietar de caine implica niste cheltuieli - mancare, mai ales. Cata iubire, vai!...

O statistica infioratoare exista totusi. Anul trecut au fost muscati de caini, numai in Bucuresti, peste 7.000 de oameni. Cineva intreba, pe buna dreptate : vorbim despre drepturile animalelor. Dar unde sunt drepturile oamenilor?

Durere si bani. De la muscatura unui caine. Cu asta te alegi, daca ai ghinionul sa te muste un caine. Durerea de la muscatura si bani pe care trebuie sa-i dai pe tratamentul de dupa.

E timpul sa vorbim din nou despre responsabilitate. Pentru ca la noi, in Romania, e doar o vorba goala. Din pacate. Eu as vedea lucrurile asa - toti cei care au fost muscati de cainii vagabonzi ar trebui sa se duca la autoritati, dar si la ONG-urile pentru protectia animalelor. Cu o chitanta. Pe care scrie, negru pe alb, cati bani a cheltuit fiecare cu tratamentul de dupa muscatura. Si uite asa sa ceara victimele cainilor sa li se deconteze banii. Sa plateasca cei care, de 20 de ani incoace, ar fi trebuit sa rezolve problema aceasta a maidanezilor. Si n-au facut-o.

Credeti ca autoritatile si ONG-urile ar plati? Sau pur si simplu s-ar da "dupa colt"?! Unii poate chiar si-ar "uita" brusc dragostea de animale, punand-o în spatele explicatiilor sterile, doar-doar vor scapa de responsabilitate.

In stilul romanesc al duplicitatii...