joi, 29 iulie 2010

Ce ar trebui sa faca politicienii romani?



Sa taca. Atat. Si sa faca. Daca au ce. Daca ii duce capul. Daca nu, sa plece. Si sa aiba curajul sa recunoasca – nu pot. Nu stiu. N-am auzit in ultimii 20 de ani politicieni care sa recunoasca – nu pot, nu stiu. Si aproape toti au fost la putere. Nimeni n-a spus, dupa ce a plecat din fotoliul puterii, lasand in urma sa dezastru, ca n-a putut, ca n-a stiut. Toti sunt specializati in acelasi mod, la aceeasi „scoala”, a minciunii. A vorbelor fara fond. Toti cauta explicatii. Sau muta discutia in alta parte, cand dau de intrebari incomode pentru ei. Cam asta stiu sa faca politicienii romani. Dar macar un lucru ar putea – sa taca. Si sa plece. Poporul roman poate fi condus si altfel. De oameni. Nu neaparat de politicieni. De oameni. Fara partide, fara interese, fara carnet rosu sau albastru sau portocaliu sau de cine stie ce alta culoare. De oameni. De asta are nevoie Romania. De oameni. Si sunt. Destui. Foarte multi. Dintre cei tacuti, care stau pe margine si asteapta. Asteapta o viata mai buna, care nu mai vine. Dar ajunge cu asteptarea. Gata cu politica. Nu asta e solutia pentru o tara aflata in colaps. Nu politica. Ci oamenii. Nu carnetele de partid, ci oamenii. Nu hartiile. Suntem o tara in care hartiile ii fac pe oameni. Diplomele. Toti cei din politica se dau mari specialisti. Ne flutura diplome de master, de doctori, obtinute in toate partile lumii. La ce bun? Ce-au facut politicienii cu diplomele? Au ingropat Romania in datorii, in mizerii de tot felul. Nu diplomele salveaza tara. Ci oamenii. Doar oamenii. Pentru ca mai presus de profesionalism, de care nu ma indoiesc in legatura cu necesitatea lui, sta totusi altceva. Onestitatea. Dragostea de tara. Vointa de a face bine. Degeaba ai diplome, daca esti o carpa, un hot. La conducerea Romaniei trebuie sa vina oameni. Nu politicieni, nu cei care ne flutura diplome goale de continut. Adevaratii profesionisti nu vorbesc despre scolile pe care le-au facut. Adevaratii profesionisti fac ceva concret. Fac. Si tac.
Noul brand

Am auzit acum de noul brand al Romaniei - ceva legat de gradinile Carpatilor. Prima oara am stat si m-am gandit daca nu cumva cei cu ideea asta s-au referit la gradinile suspendate ale Babilonului. E adevarat ca la noi e babilonie, de 20 de ani incoace, cu economia vraiste si tara in pioneze. Dar de aici pana la Babilon e cale lunga! In fine, treaba asta cred ca-i va baga si mai mult in ceata pe potentialii turisti straini care ar vrea sa ne calce pragul, la fel ca si vechiul brand - "Romania, land of choice".

Ce-o intelege pana la urma lumea prin "gradinile Carpatilor", chiar nu stiu. Si vorbesc ca unul care a batut in lung si-n lat Muntii Carpati. Gradini n-am vazut pe acolo. In schimb, am vazut paduri intregi rase de pe fata pamantului. Asta vrem sa le aratam acum strainilor - munti si dealuri chelite?

Sau poate ca autoritatile noastre vor sa-i intoarca pe turisti in Evul Mediu. Cum am vazut in Muntii Cernei ca se traieste, in satele acelea risipite pe stanci sau prin vai adanci, unde nu e curent electric, oamenii umbla in opinci, iar principala lor "moneda" e trocul. Pentru ca pensii si salarii nu sunt. Taranii fac rost de produse de la oras dandu-si la schimb roadele - nuci si branza, mai ales.

Ca sa nu mai zic de drumurile din zona aia, numai pamant. Aproape deloc asfalt. Daca te prinde ploaia sau zapada prin zona aia, esti halit. Acolo ramai.

Asta vrea sa arate acum Guvernul turistilor straini, invitandu-i in Carpatii nostri? Daca e asa, atunci brandul de tara ar trebui sa fie altul - Romania, tara din care scapa cine poate!

luni, 19 iulie 2010

Blitz-turism


Decat sa dai o caruta de bani la hotel, mai bine la particular, unde platesti pe sfert. Chit ca nu gasesti mereu, la privati, prin cine stie ce fund de gradina, cea mai buna calitate la cazare, dar macar te multumesti cu vremea buna, baie si soare, plus castele din nisip, pe plaja. Ca de-asta vii la mare, nu? Observ zilele astea, la televizor, comentarii de genul - uite, dom-ne, ca romanii n-au bani, pe criza, dar se duc buluc la mare, apoi ni se prezinta tarifele exorbitante de la hoteluri, dandu-se de inteles ca oamenii dau iama in industria hoteliera autohtona. Sa fim seriosi! Lumea se duce la particulari, ca acolo nu-ti rupi buzunarul. Gasesti peste tot, in Mangalia, in Constanta, in alte locuri de pe litoral, mai aproape sau mai departe de plaja, localnici care inchiriaza una-doua camere pentru turisti. Cat despre mancare, te descurci cum poti. Romanul se adapteaza la orice situatie, iar ofertele sunt dintre cele mai diverse - de la rosiile si branza de la taran, pana la terasele pline cu mititei, placinte si alte "minuturi". Particularii sa traiasca!

Plus de asta, sa nu uitam un lucru - a devenit, la noi, o moda, in ultimii ani, cea a turismului de week-end. Nu mai sta lumea, ca pe vremuri, cate doua sau trei saptamani pe litoral. M-am gandit ca poate fi numit blitz-turism. Vii si pleci in mare fuga. Cat sa nu te coste prea mult toata tevatura asta...

miercuri, 14 iulie 2010

SINUCIDEREA SPERANTEI



Atatea nenorociri, ca nici nu mai stii ce sa crezi! Artisti care mor - azi inca o stea s-a stins : Madalina Manole - apoi inundatiile, copii luati de viituri - cel mai recent caz a fost ieri in Prahova - pe urma casele prapadite de apele involburate, alti copii, patru de data asta (sper ca e corecta cifra) care si-au pierdut viata, zilele trecute, sufocati intr-o lada cu faina, pe undeva prin Moldova, ca sa nu mai spun de explozia preturilor, dupa majorarea TVA, scaderea salariilor, spectrul somajului, intretinerea exorbitanta, preconizata la iarna, pentru cei care locuiesc la bloc si inca mai sunt racordati la sistemul centralizat de termoficare, mii si mii de romani care nu mai au bani sa-si plateasca ratele la banca si isi pierd casele sau masinile ipotecate.

Lista nenorocirilor din tara asta nu se mai termina. Oare suntem blestemati? Zilele bune par sa fie doar scurte pauze intr-un ocean de rau in care se scufunda poporul roman. Mi-am amintit acum de violenta strazii - o plaga sociala tot mai raspandita in tara asta, despre care pana mai ieri se spunea ca are oameni blanzi si primitori. Oriunde te uiti vezi insa ochi tristi sau incruntati. Vezi oameni care parca se tem unii de altii, pusi pe scandal, din orice fleac, instrainati, care nu mai stiu sa zambeasca.

Chiar asa, unde ne e zambetul? Unde ne e optimismul? Sa fi murit oare speranta? Subit? Fara macar un semn premonitoriu? Dar cum a murit? Ucisa chiar de romani? Sau poate ca ea, speranta, cazuta intr-o deznadejde fara margini, vazandu-se in mijlocul unui popor deraiat sufleteste, a decis ca alta cale mai buna nu are, decat sa-si puna capat zilelor...

marți, 6 iulie 2010

Alta discutie inutila, zilele astea, transformata in subiect national - promovabilitatea la Bacalaureat. Cica 67% e un dezastru. Nu inteleg acest punct de vedere. Se stie ca in orice tara civilizata, unde se organizeaza un examen national cu pretentii de corectitudine maxima, promovabilitatea se inscrie intre 60 si 70%. Atunci care e problema la noi? Dimpotriva, as spune ca pana si 67% la Bacul-ul din Romania anului 2010 e mult, foarte mult, judecand dupa calitatea unei mari parti a elevilor din tara asta, care numai de carte nu se tin, pe parcursul anilor de scoala. Multi "ingrasa porcul" in ajun, asa ca in ultima clasa de liceu platesc, din banii parintilor, evident, sute de ore de meditatii particulare. Plus de asta, sa fim seriosi, un examen dur ar face prapad printre candidati - poate nici 30% n-ar trece de acest test.

Culmea e ca cei care acum vorbesc despre "tragedia" celor 67% uita de promovabilitatea de peste 90% din anii '90 - si la fostul examen de Capacitate, si la Bacalaureat. Procente obtinute in anumite judete. Atunci, dupa opinia "plangaretilor" de azi, era o fericire maxima. Toata lumea se ducea la examen, toata lumea trecea cu brio. Nimeni sau prea putini erau cei care isi puneau problema ca 95% promovabilitate, de pilda, e o cifra care ascunde un furt de proportii, ca s-a copiat pe rupte. Sau poate ca unii inca isi mai amintesc cu nostalgie de anii '80, cand la Bacalaureat profesorul supraveghetor scria subiectul pe tabla, iar sub el si rezolvarea. Ca doar era ordin de la partid sa treaca toata lumea. Sa aratam lumii ca romanii au recolta mare la "hectar" de minti luminate...

luni, 5 iulie 2010

Exista acum pareri exprimate de unii fosti directori de ziare sau redactori sefi. Care plang din cauza felului in care arata presa romaneasca de azi. Plina de articole care vaneaza mai mult "bombele". Sau multitudinea de sabloane pe care le gasesti in ziare. Ca sa nu mai vorbesc de "infrumusetarile" sau adaugirile din burta, doar pentru ca materialul sa fie mai comercial. Sigur, nu trebuie pusa la zid toata presa. Nu trebuie pusi sub aceeasi umbrela a mediocritatii toti ziaristii. Dar goana dupa senzational ieftin s-a raspandit cu repeziciune, in ultimii ani, nu doar in presa scrisa, ci si in audio-vizual, ca o maladie fara leac. Sunt promovate nulitatile, asa-zisele vedete care, vorba aia, fac dintr-un "vant" eliberat din burdihanul lor un eveniment national. Deja nu mai continui cu exemplele, pentru ca sunt mai mult decat cunoscute. Vreau doar sa atrag atentia asupra unui fapt. Asa, dupa umila mea parere, fara a avea pretentia ca detin purul adevar.

Imaginati-va un constructor. Munceste ani de zile si ridica ceva, o cladire. Bun, dupa care se uita la ea si constata ca nu e buna. Si incepe sa spuna in stanga si-n dreapta ca acea constructie e proasta, urata, banala. Dar vorbeste ca si cum ar fi cineva din exterior, care n-a avut de-a face cu acea cladire. Parca n-ar fi construit-o chiar el. Altii ar fi, vezi Doamne, de vina. Fara sa spuna cine sunt acei "altii". Cam astfel mi se pare acum situatia celor care vorbesc despre presa romaneasca in termeni atat de duri. Cine sunt cei care emit astfel de pareri? Cei care au condus gazete, televiziuni, de 20 de ani incoace. Oare nu-si mai amintesc ca ei au detinut painea si cutitul, ca ei au facut politica editoriala, ei au facut si au desfacut campanii de presa, guverne, afaceri?! Sa fie acum doar un "exercitiu" de ipocrizie? Eu am facut, dar nu-mi mai amintesc?!

Apropo, ce-o mai face gaina care naste pui vii?...