duminică, 30 ianuarie 2011

Cainii vagabonzi. Pana cand?

Recenta dezbatere la televizor. Cativa reprezentanti sau doar simpli iubitori ai animalelor. Si autoritati locale – primari. Tema, evident, legata de femeia care a murit, zilele trecute, in Bucuresti, ucisa de cainii vagabonzi. Din pacate, nu e prima victima de acest fel in tara noastra! La un moment dat, mi-a atras atentia remarca celui de la asa-numita politie a animalelor, in fapt un ONG cu nume pompos. Adica o politie care, vezi Doamne, apara animalele. De cine? Se subintelege ca de oameni. Ma intreb cand va exista o politie a oamenilor, care sa-i apere de haitele de caini scapate deja de sub control. Dar sa revin la remarca domnului in cauza, care i-a replicat primarului din Brasov. Ceva de genul – comunitatea are obligatia sa ingrijeasca animalele strazii.

Asta este o mai veche tema abordata de sustinatorii cainilor vagabonzi. N-as spune iubitori de animale. Pentru ca e o mare diferenta. Exista o categorie de persoane sau de ONG-uri interesate doar de cainii vagabonzi. Nu i-am auzit pe acestia, de ani de zile incoace, sa pledeze si pentru drepturile altor animale, decat cainii vagabonzi. Desi avem o sumedenie de specii de animale si pasari salbatice in Romania care sunt pe cale de disparitie. Dar sa revin. S-a spus de catre sustinatorii cainilor vagabonzi ca oamenii sunt vinovati pentru aparitia cainilor fara stapan. A circulat mult timp legenda aceasta, cel putin pentru Bucuresti – multe cartiere care aveau case la curte au fost demolate si oamenii de acolo mutati la bloc. Iar cei care au parasit vechile case aveau si caini la curte. Cainii au ajuns pe strazi. Asa cica ar fi inceput fenomenul cainilor vagabonzi. Si de aici si afirmatia de acum – comunitatea are obligatia sa ingrijeasca patrupedele fara stapan. Comunitatea, ca din cauza ei au ajuns cainii pe strada!

Falsa afirmatie! Eu, de pilda, n-am avut casa la curte. Nici caine. Am stat o viata la bloc. La fel ca mine, cu siguranta, sute de mii de alti bucuresteni. Ca sa nu mai spun ca multi dintre locuitorii de azi ai Capitalei sunt bucuresteni prin adoptie. Au venit din provincie si s-au mutat aici direct la bloc, inainte de ’89, dar si dupa aceea. Si atunci de unde ideea ca bucurestenii sunt vinovati de acest fenomen al haitelor de patrupede care au pus stapanire pe strazi?

Ar trebui sa retina un lucru ONG-urile pentru protectia animalelor – comunitatile nu au niciun fel de obligatie pentru cainii vagabonzi. Nici legala, nici de alta natura. Situatia ar trebui judecata in cu totul alti termeni, si anume – toti iubitorii de animale, fie ONG-uri, fie persoane fizice, sa stranga bani, mana de la mana, din buzunarul lor, sa constituie un fond, si din acei bani sa construiasca adaposturi in afara oraselor, acolo sa fie dusi toti cainii vagabonzi, iar iubitorii lor sa le duca mancare, apa, medicamente, sa ecologizeze si zona din jurul acestor adaposturi.

Mai mult, din comunitate fac parte si oamenii muscati, de-a lungul timpului, de cainii vagabonzi. Statisticile arata ca numai in Bucuresti sunt in jur de 10.000 de oameni muscati de caini vagabonzi, in fiecare an. Acum ce sa faca acesti oameni? Sa dea bani pentru caini? Pentru cainii carora le-au cazut victime? Sa fim seriosi!

S-a anuntat deja ca Primaria Capitalei construieste un mare adapost pentru cainii vagabonzi, la Fundulea, unde ar incapea 20.000 de animale. Nu mai zic ca e putin. Unele estimari arata ca in Bucuresti ar fi la ora asta cam 100.000 de caini vagabonzi. Dar ce ma deranjeaza mai mult e ca se cheltuiesc bani din bugetul local. Din banii nostri, ai tuturor.

Si asta in conditiile in care, dupa 1990, ONG-urile pentru drepturile animalelor au primit sustinere materiala din Occident – medicamente, tratamente, poate si bani. Ce s-a facut cu acele ajutoare? Mai ales ca, de-a lungul timpului, ONG-urile au sustinut ca pot rezolva problema cainilor vagabonzi pe cale civilizata – sterilizarea lor. Si ce s-a facut? Nimic. Numarul cainilor vagabonzi a continuat sa creasca. La fel cum a crescut si tupeul iubitorilor de patrupede fara stapan, care nu-si asuma nicio raspundere pentru situatia la care s-a ajuns azi in orasele Romaniei. Ei raman numai cu "iubirea", pe care si-o clameaza, de cate ori au ocazia, in fata micilor ecrane, sustinand ca "protejatii" lor canini sa fie lasati in pace, pe strazi. Noi, cetatenii, in schimb, dam bani pentru cainii vagabonzi. Sa ne asiguram viitoarele muscaturi...

4 comentarii:

Ioana Gînju spunea...

...ne pun viata in primejdie, asta e sigur.Si eu am inceput sa ma tem de ei, sunt foarte periculosi !

Dan Gheorghe spunea...

o mare problema a carei rezolvare e inca greu de prevazut.

gabi dora spunea...

Ce-au făcut ONG-urile cu banii? probabil adăposturi care acum sunt supraaglomerate, guvernul României nu a făcut nimic în schimb...dar primăria capitalei a cheltuit deja 9 milioane de euro cu eutanasierea câinilor comunitari, iar conform cu studiile comandate de aceeasi instituție în curusl aceluiaș an numărul câinilor comunitari nu doar că a acoperit gaura creată de eutanasieri, dar le-a și sporit numărul, pentru că în urma dispariției a o parte dintre ei, a fost mai mult loc și hrană pentru ceilalți care au avut resursele pentru a se înmulți în condiții mai bune. Se pare că nici asta nu e o soluție viabilă...ce ne mai rămâne de făcut?

Dan Gheorghe spunea...

mai bine ar fi de spus ca iubitorii de animale au aplicat urmatoarea politica - au luat cainii din bucuresti si din alte mari orase si i-au dus prin sate, prin paduri, in munti. asta a fost pentru iubitori o "solutie" cu adevarat "practica"...