joi, 10 martie 2011

Solutii logice, nu isterie!

Ceea ce ma uimeste este lipsa de pragmatism si de luciditate a iubitorilor de animale, in speta cei ai aparatorilor de caini vagabonzi. Cum deschide cineva discutia despre acest subiect, imediat apar istericale de genul - nu ucideti cainii! Stati, fratilor, usurel, ca nu vrea nimeni sa-i ucida. Faptul ca lumea s-a saturat de haitele de caini vagabonzi de pe strazi, e cat se poate de clar. Acesti caini nu mai trebuie sa ramana in spatiul public. Pentru ca au devenit un pericol - pentru copii, pentru oameni maturi. Cainii nu mai trebuie sa stea pe strada. Asta sustin pana si unele asociatii pentru apararea drepturilor animalelor. Asa ceva se intampla si in tarile civilizate. Acolo nu vezi picior de animal pe strada, decat daca acel animal e insotit de stapanul sau.

Ei bine, intrebarea de capatai este legata de ceea ce se va intampla de-acum incolo. Marea problema e ca orice discutie este, din acest moment, aruncata in derizoriu. Si in istericalele mai sus mentionate - nu ucideti! Totusi, problema trebuie privita cu luciditate. Accentuez expresia luciditate. Ceea ce ma uimeste cel mai mult la aparatorii animalelor, cel putin a unora dintre ei, mai isterizati, e faptul ca nu-si asuma nicio responsabilitate. Ei merg doar pe premiza - nu va atingeti de cainii vagabonzi, nu ucideti. Si atat. Dar mai mult de atat ce fac acesti iubitori? Concret!

Pe vremea cand veneau hingherii pe strazi si adunau cainii vagabonzi, sareau cate 5-10-20 de cucoane, acompaniate de domni baritonali, care, dovedindu-si "buna-crestere", aruncau cu pietre in hingheri, ba ii mai luau si la bataie. Era, iata, modul de etalare a iubirii fata de caini, din partea cucoanelor si domnilor in cauza.

Trag de aici concluzia ca daca pe fiecare strada sunt vreo cinci sau zece iubitori si aparatori ai cainilor, inseamna ca usor s-ar putea constitui un comitet national al iubitorilor de caini. Ar fi probabil cateva sute de mii numai in Bucuresti. Si daca acum tot se pune problema unei noi legi, care sa permita eutanasierea animalelor fara stapan, iata ca ar veni imediat si solutia. Adica iubitorii de caini vagabonzi din toata tara sa se uneasca, in cuget si-n simtiri, si mai ales sa stranga bani. Da, fara mitinguri si vorbe goale. Sa treaca la fapte! Sa se constituie un fond national de salvare a cainilor vagabonzi. Apoi, comitetul director al iubitorilor de la nivel national sa se adreseze autoritatilor, Guvernului, in acest fel - iata ca noi, iubitorii, oferim alternativa la eutanasiere. Adica, noi, iubitorii, suntem dispusi sa asiguram fondurile necesare pentru consturirea, pe langa fiecare oras, a unor adaposturi, in care sa fie dusi cainii vagabonzi, si tinuti acolo pana la moartea lor naturala. Cu mancare, cu apa, cu medicamente. Pe banii iubitorilor. Sa fie ingrijiti acei caini.

E simplu, nu? Si firesc. Cred ca nimeni, nicio autoritate, nu s-ar impotrivi unei asemenea initiative. Pentru ca e mult mai normal asa, decat sa urlam - nu ucideti cainii! Sau sa ne furam caciula. Asta cu caciula inseamna sa scoti cainii din orase, pe furis, si sa-i transporti in localitati rurale, in paduri sau chiar in munti, sperand ca astfel le vei salva viata. Cei care au facut asa ceva nu si-au dovedit nicidecum iubirea fata de animale, ci doar isteria! Eu personal am vazut caini vagabonzi in Muntii Bucegi, la peste 1.500 de metri altitudine, pe Valea Malaiesti. Tocmai acolo fusesera abandonati. Ma intreb ce minte bolnava a putut sa faca asa ceva?!

Concluzia e clara - aparatorii animalelor trebuie sa aiba, de acum incolo, o atitudine corecta, serioasa, pragmatica, mai intai fata de ei insisi, apoi fata de comunitatea in care traiesc. Sa lase de-o parte isteria si sa apeleze la solutii eficiente si logice pentru salvarea cainilor vagabonzi. Iubitorii de animale sustin ca in niciun caz cainii nu trebuie eutanasiati. Dar eu, si la fel ca mine multi alti romani, sustinem ca trebuie sa inceteze odata pentru totdeauna un fenomen pentru care nu poate exista nicio explicatie logica - faptul ca numai in Bucuresti, anual, peste 10.000 de oameni sunt muscati de cainii vagabonzi. Asa ceva nu mai poate continua. S-a ajuns pana acolo, incat au inceput sa moara oameni, atacati de cainii vagabonzi.

Am auzit, zilele trecute, o stire conform careia ministerul de Externe al unei tari occidentale, pare-mi-se Belgia, daca nu ma insel, recomanda cetatenilor acestui stat ca, in cazul in care vin in Romania, sa aiba grija la hoti si la cainii vagabonzi. Nu mai spun ca un patron de hotel din Bucuresti, unde vin cu precadere oameni de afaceri, imi spunea de curand ca strainii au invatat deja lectia  - de cate ori ies in oras, isi umplu buzunarele cu pietre, pentru a se apara de cainii vagabonzi.

Sigur, unii iubitori de animale spun acum ca eutanasierea cainilor vagabonzi ar strica imaginea Romaniei. Cred ca zecile de mii de caini vagabonzi din marile orase, mai ales din Bucuresti, au rupt deja in bucati, pana acum, aceasta imagine.

PS : Tare ma tem insa ca, daca ar fi vorba de constituirea unui fond national pentru salvarea cainilor vagabonzi, putini ar fi iubitorii care sa cotizeze. Iubirea le va muri subit, inainte sa bage mana in propriul buzunar! Apropo de responsabilitate. In schimb, isteria nu costa nimic...

duminică, 6 martie 2011

observ zilele acestea o adevarata ofensiva mediatica a iubitorilor de animale. in speta, ai cainilor vagabonzi. am vazut si politicieni care au venit la diverse televiziuni, spunand ca pregatesc nu stiu ce legi. pentru? cica, sa se aloce bani publici pentru cainii vagabonzi. adica sa se construiasca adaposturi, sa se asigure hrana, apa, medicamentele pentru caini. un primar a sugerat, in lipsa fondurilor locale, ca acesti bani sa fie alocati de Guvern. se dau multi acum de ceasul mortii - de unde sa scoata bani pentru ingrijirea cainilor vagabonzi?! n-am auzit, in schimb, ca iubitorii de animale sa vina ei insisi cu solutii concrete.

sa zicem ca eu ma duc la un magazin. si vad un televizor care-mi place. il vreau. ce fac? ma duc pe strada si strig - oameni buni, dati-mi bani sa cumpar televizorul? sau scot din propriul buzunar bani si il cumpar? evident, solutia logica e cea de-a doua.

exact aceeasi situatie e si in cazul cainilor vagabonzi. ideea de baza este ca acestia sa dispara de pe strazi. cum? solutia initiala ar fi eutanasierea lor. folosirea fondurilor publice, in acest caz, ar fi justificata, pentru ca se rezolva o problema de siguranta a cetatenilor. alternativa e ca animalele astea sa fie duse in adaposturi, sterilizate, apoi tinute acolo, doar acolo, pana la sfarsitul vietii lor. insa, daca se aplica a doua varianta, mult mai costisitoare, aceasta trebuie sa cada strict in sarcina iubitorilor de animale. pentru ca ei vor ca acesti caini sa traiasca. sa traiasca, foarte bine, dar pe bani iubitorilor!

cred ca a venit momentul ca iubitorii de animale sa depaseasca faza vorbelor, de care eu personal sunt satul, de peste 20 de ani incoace. si sa treaca la fapte. mentinerea cainilor vagabonzi in viata, ingrijirea lor in adaposturi, reprezinta o problema exclusiv privata. cine ii vrea, sa-i tina, dar pe banii lui. eu nu sunt de acord sa cotizez pentru asa ceva. nu sunt de acord sa fie folositi bani publici in acest scop.

marea problema in Romania e ca multi nu-si asuma responsabilitatea pentru optiunile lor. "vreau sa fac nu stiu ce, dar sa nu cotizez din banii mei". "vreau sa mi se indeplineasca nu stiu ce deziderat. dar nu prin efortul meu. altii sa rezolve". nu mai merge asa, fratilor! sunt o gramada de iubitori de animale in tara asta, ONG-uri. sa puna mana de la mana, cu totii, si sa stranga bani, sa faca adaposturi, sa tina cainii, pe cheltuiala lor. adica iubitorii vor cainii in viata, dar noi, cetatenii, restul poporului, sa scoatem bani din buzunar?! ca sa platim pentru moftul lor! iubitorii, in schimb, vor ramane doar cu "flamura" de aparatori ai animalelor. nu mai merge asa! regula trebuie sa fie cu totul si cu totul alta - sa scoata bani din propriul buzunar, iubitorii, pentru "flamura" lor. pentru ca e numai a lor...

sâmbătă, 5 martie 2011

Jos nesimtirea!

iubitorii de animale fac mitinguri. pentru animale. nu stiu cat de iubitori sunt. problema e ca sunt vocali. apar la televizor, in presa scrisa. exista, din acest punct de vedere, al imaginii, o discrepanta. in timp ce iubitorii sunt vocali, ceilalti oameni, care nu mai vor caini pe strazi, care sunt muscati sau terorizati de haitele de patrupede, tac. oare de ce n-ar exista si un miting al oamenilor care nu mai vor caini pe strazi? cred ca explicatia e urmatoarea - la noi s-a creat de ani buni impresia ca a nu fii de acord cu acesti caini pe strada este echivalent cu a demonstra ca esti om rau. ca vrei moartea cainilor, ca vrei sa le faci rau, intr-un fel sau altul. si atunci cei muscati sau terorizati de haite prefera sa taca, pentru a nu li se pune imediat eticheta de rai. asa-zisii iubitori de animale stiu sa exploateze aceasta situatie. am auzit chiar zilele trecute cateva catelarese pe strada zicand ca, vezi Doamne, cainii se reped doar la oamenii rai, la cei care au pacate. va dati seama, cainii au fost ridicati la rangul de judecatori - ei stabilesc cine e rau si cine nu, cine merita sa fie muscat si cine nu. cine merita sa fie cel putin latrat. altcineva le-a intrebat pe catelaresele cu pricina - dar un copil care e muscat, el ce pacate are? evident, catelaresele s-au facut ca nu aud o asemenea intrebare, care le-a stopat latratul in gat!

am mai spus-o si o repet - iubirea de caini e un fals subiect. aici e vorba de un singur lucru foarte clar - cainii trebuie sa dispara de pe strazi. atat! cum vor disparea? la intrebarea asta ar trebui sa raspunda, in primul rand, iubitorii de animale. dar nu prin mitinguri si gargara de doi bani. iubitorii sa ia cainii, sa-i duca in adaposturi si sa aiba acolo grija de ei. pe banii lor, ai iubitorilor. dar nici asta nu vor iubitorii. oricum, multi dintre acesti indivizi dau zilnic dovada ca nu le pasa decat de interesul lor. am vazut persoane care au caini de rasa, de pilda. cainele se opreste in mijlocul drumului si isi face nevoile. ce face apoi stapanul? merge mai departe. nici pomeneala sa stranga mizeria de la javra lui. nu! pentru ca iubitorii de animale considera ca au numai drepturi. nu si obligatii. asa si cu cainii vagabonzi. iubitorii doar latra in favoarea cainilor, sa ramana pe strazi. dar iubitorii nu vor lua cainii acestia in veci. sa-i ingrijeasca, pe cheltuiala lor. nu le pasa. nu le pasa de oamenii muscati, de oamenii terorizati, de copiii care sunt speriati de haitele de caini. nu le pasa! cum se numeste nepasarea asta? pe scurt - nesimtire!

ei bine, cred ca marea masa a oamenilor care vor o tara civilizata ar trebui sa iasa pe strada, sa demonstreze si ei. nu impotriva cainilor. ci in favoarea ideii de civilizatie. de curatenie. de orase curate. impotriva nesimtirii!