marți, 19 aprilie 2011

In cautarea pastilei pierdute, la Sulina


Am ajuns pe la opt seara in Sulina, zilele trecute. Cu vaporul. Era intr-o sambata. Oras pustiu. Nimic romantic la ora aia. Poate nu aveam eu starea necesara. Pentru ca ma durea gatul. Primul simptom al racelii. Nu aveam pastile. Trebuia sa cumpar. De pe vas, zaresc o farmacie la parterul unui bloc din vecinatatea falezei. Cum ajunge vasul la mal, hop, in directia farmacie. Nimic, inchis. De la ora pranzului inchisese. Am intrebat localnicii. Mi-au zis de inca doua farmacii, una pe strada a doua sau a treia, n-am retinut. Si alta mai departe. Dar mi-au zis clar - nu mai incercati, ca nu gasiti. E sambata. Totul e inchis, farmacii, adica. Si duminica la fel. Ma duc totusi la alta farmacie. Tot inchisa, pe undeva pe langa Tabara Sulina. Era un hotel sau ceva de genul asta acolo. Strazi pustii. Ma repet. Dar pustietatea acestui oras ma induspunea la ora aia. Unde e romantismul Sulinei? Un brand pierdut, oare?! Se poate. Ar trebui sa ajungi intr-o localitate care sa te primeasca cu bratele deschise. Mie mi s-a parut ca m-a primit cu spatele. In fine, ultima speranta - spitalul sau centrul de sanatate. Ceva de genul asta. Pe care actualii guvernanti au vrut sa-l inchida de la 1 aprilie, la pachet cu alte 66 de spitale din tara. Ma gandeam - sa-l fi inchis oare? Poate nu s-au grabit totusi. Pe mine ma doare gatul. Poate la spital gaseam o pastila, ceva. O cumparam. Numai sa gasesc. Intru intr-o curte pustie, care nu-ti da mari sperante. E tot langa Tabara Sulina. Dar la o usa vad, prin gemuletul de sus, o lumina. Oare ce sa fie? Bat la usa, deschid. Da, se deschide! O asistenta era acolo. La munca. De garda. I-am spus despre ce e vorba. M-a invitat sa stau pe marginea patului, in cabinet. Mi-a zis sa deschid gura, sa se uite in gatul meu. Da, eram rosu in gat. Nu foarte grav. Dar ceva era. Apoi deschide dulapul cu pastile. Imi da ceva. Sa-mi treaca. Doua pastile. De gat. Am intrebat-o de soarta spitalului. A zis ca inca nu e decis nimic. Ca momentan Primaria orasului incearca sa mentina spitalul pe linia de plutire. Si mai ales ca exista o varianta, anume ca spitalul din Sulina sa fie o sectie a spitalului din Tulcea. Mai auzisem asta si la televizor, cu varianta sectiei. Proiecte, insa. Nimic concret. Dar ii multumesc asistentei ca a fost la spital. Deodata, nu mi s-a mai parut atat de urata Sulina. Era un oras viu. Functional. Si cand te gandesti ca guvernantii de la Bucuresti vor sa-l ucida. Tocmai prin inchiderea spitalului. Eu am avut o banala durere in gat. Dar daca e ceva mai grav? Cu un localnic. Ce faci? Te duci pana la Tulcea? Stiti cat am facut eu, cu un vas de mica putere, de la Sulina pana la Tulcea? Zece ore. Pentru ca mergi contra curentului Dunarii. Zece ore! De cate ori poti muri in zece ore? As vrea sa-i intreb pe ministrul Sanatatii, primul ministru, presedinte - ei de unde isi iau pastile, cand ii doare ceva?...

PS : Mi-a trecut durerea de gat. Am evitat raceala. Datorita pastilelor de la spitalul din Sulina!

duminică, 3 aprilie 2011


La promotieeeeeeeeeeee!


Mda, avand in vedere ca... Stimati concetateni! Asta ar trebui sa fie discursul unui domn sindicalist. Care se intreaba singur - mai, cum dracului mai scoatem noi lumea in strada, la mitinguri? Haida-de. Stai, frate, ca exista o solutie. A, da? Sigur ca da! Care? Pai, se zice atata ca romanul nu iese in strada. La mitinguri. Da, nu iese. Pai, nu iese, sigur. De ce sa-si piarda timpul acolo? Adica ce sa faca acolo? Sa asculte bataia vantului? Si daca nu e vant de la natura, atunci sigur sunt vanturile confratilor sai, care stau si ei la miting si n-au ce face. Ca sa nu mai zic de curentii provocati de discursurile liderilor de sindicat, de la tribuna. Da, ei fac cel mai mult curent! Asa e. Total de acord! Si, pe langa curenti, mai sunt si stropi. Ca daca se incinge liderul si se mai si inroseste la fata, vorbeste cu niste stropi, bai, nene, de trebuie sa te feliciti ca ti-ai luat umbrela de acasa. Mai ales daca stai in primele randuri. Ca bine le mai zici, frate-miu!

Dar sa revenim. Deci, lumea nu mai vine la mitinguri. Dar totusi romanii ies in strada. Cu duiumul. Nu-i asa? Pai, n-ai vazut la televizor ce omor de natiune e la moluri? La mall-uri, se scrie corect. Asa, moluri, mall-uri, cum o fi. La promotii, nenica. La placinte, inainte! Un pachet cu cafea, o punga cu zahar, o sticla cu ulei, o punga cu detergent. Da, dom-ne, asa e. Ce-i drept, noi traim in tara in care si-un rahat daca s-ar pune in mijlocul drumului si cineva ar spune ca e gratis, ar sari imediat careva sa-l inhate, inainte s-o faca altul. Na, sa fiu eu primul! La ce fel de rahat te referi, la ala alimentar sau?... Alege tu!

In aceste conditii, stimati colegi sindicalisti, propun urmatoarea varianta, adica strategie. Fiti atenti aici. Mai, nene, cand mai vreti sa faceti un miting, nu mai faceti miting. Ziceti asa - in ziua cutare, la ora cutare, in locul cutare, va avea loc... Ce? Cum ce? O promotie, frate! Aaaa, stai ca m-am prins. Deci, in conditiile in care Guvernul scade salariile, da de pamant cu oamenii muncii, noi, sindicatul, chemam oamenii nemultumiti din toata tara sa-si exprime nemultumirea. Da, exact. La promotieeeeeeeeee!