joi, 30 iunie 2011

numarul de elevi care copiaza la bacalaureat este mare. unii sunt prinsi cu fituici, altii cu telefoane mobile sau alte mijloace moderne de comunicatie. cei care fura incearca astfel sa suplineasca lipsa de cultura, ca sa ia totusi o nota de trecere.

dar intreb eu. stiti vorba aia - cine e fara de pata, sa arunce primul cu piatra. adica sa arunce, in cazul de fata, asupra elevilor care copiaza la examen. dar oare cine din societatea romaneasca ar fi indreptatit sa ia acea piatra si s-o arunce asupra elevilor?

societatea romaneasca, cea corupta pana in maduva oaselor, plina de furtisaguri, smecherii si alte porcarii, da un model de viata si copiilor. si ce vad copiii in ziua de azi la adulti? pai, vad ca in viata reusesti mai usor daca furi, decat daca esti cinstit. cel cinstit risca sa moara de foame. cel care face smecherii e bine-mersi.

ori elevii acestia au invatat deja lectia suprema, de viata. fura si vei ajunge mare. fii cinstit si mori cu dreptatea-n mana. si atunci sa-i mai judecam ca fura la examen? cine ar trebui sa ia nota 4 la purtare? elevii sau adultii?...

luni, 27 iunie 2011

CATEDRALA NEAMULUI

Catedrala neamului ar trebui sa fie in sufletele noastre, nu in ziduri. Degeaba facem ziduri. Ce fel de suflete vor sta intre ele? Ce fel de suflete se vor ruga intre ele? Se vor ruga? Oare de ce? Oare pentru ce? Pentru prea multe pacate, pe care oamenii si le stiu deja? Poporul asta s-a inrait atat de mult, incat vezi la tot pasul frati care se omoara pentru o palma de pamant, oameni care se bat pentru averi, se mananca intre ei, la figurat, evident. Multi umbla dupa profituri licite sau ilicite. Cine mai crede cu adevarat in Dumnezeu? Si in conditiile astea biserica noastra nationala, care ea insasi e plina de pacate, se gandeste la ce? Sa faca o catedrala. Pentru ce? Si pentru cine? Cred ca acea catedrala nu din caramizi, beton si sticla ar trebui sa fie, ci din inimi. In inimi! Acolo trebuie sa stea. Daca va fi acolo, ar fi cea mai mare realizare, mai mare decat cea mai impozanta cladire din lume. Preotii ar trebui sa fie ei insisi alti oameni, cu alt comportament, sa dea exemplu de credinta si de cinste, sa le vorbeasca oamenilor de adevaratele valori. Scoala, la randul ei, ar trebui sa formeze caratere, sa formeze oameni cinstiti. Familia ar trebui sa nu-si uite copiii, sa-i educe. Iata cum se poate construi acea catedrala adevarata, in sufletele oamenilor, in sufletele viitoarelor generatii. Asta ar fi o catedrala pe care niciun cutremur n-o va slabi, nicio furtuna n-o va darama. Nu de ziduri avem nevoie, ci de suflete. Daca le mai avem...

joi, 16 iunie 2011

Metroul usor - un vis pierdut in Bucuresti. Pentru ca autoritatile nu stiu ce vor


Mda, sa revenim la problemele stringente. Pe ordinea de zi observ ca a fost trecuta chestiunea metroului usor in Bucuresti. Care a fost o idee... buna, sa zicem, chiar daca unii au contestat-o la vremea respectiva, cand s-a aplicat prima oara, pe linia tramvaiului 41. In fine, important ar fi ca transportul public sa devina cu adevarat o alternativa la zecile de mii de masini care umplu practic strazile din Bucuresti, in fiecare zi. Asta s-o fi dorit, probabil, prin acest concept de metrou usor. S-a dorit, dar nu s-a facut.

Am vazut o reclama pe mijloacele de transport in comun, ceva de genul - folositi transportul in comun, care nu va arde la buzunare. Asta, apropo de benzina care se consuma cu masina mica in traficul bucurestean. Dar problema e alta. Adica cele doua traficuri, sa zic asa, cel cu masinile mici si cel cu transportul in comun, se cam anuleaza unul pe altul. Adica nu reusesti sa ajungi repede intr-un loc nici cu masina, nici cu tramvaiul sau autobuzul. Mai ales in orele de varf. Si atunci ce faci? Nu cumva ar fi trebuit ca autoritatile sa puna piciorul in prag si sa aleaga una din variante? Adica alegem transportul public, de pilda, si il facem cu adevarat rapid, ii creem culoare separate, sa mearga in cea mai mare viteza. Corect? Iata, de pilda, solutia metroului usor. Era o varianta viabila. Linia de tramvai era despartita de restul carosabilului. Un fel de cale ferata. Sa nu mai mearga masina mica pe linia de tramvai.

Sigur, unii au zis la un moment dat - pai, iei o banda de circulatie si nu mai poate sa mearga pe acolo masina. Da, nu mai merge. Si ce daca? Merge doar tramvaiul. Dar ar fi mers repede. Bucurestenii insa vor si in caruta, si in teleguta. Adica si cu masina pe linia de tramvai, dar sa mearga si transportul public repede. Oare se poate asa ceva? Eu zic ca nu.

Pe acest principiu, al struto-camillei, s-a modernizat, cu niste ani in urma, linia de tramvai pe bulevardul Timisoara. O parte din linie este ca metroul usor. Adica pe segmentul acela nu intra masinile. Tramvaiul merge repede. Ei, dar cand ajunge tramvaiul, venind dinspre marginea orasului, in statia Vasile Milea, se blocheaza totul. Asta, mai ales dimineata, cand e traficul zapacit de tot.

Ei bine, de la Vasile Milea inainte, cale de o statie, pana la intersectia de la Razoare, intre liniile de tramvai s-a pus asfalt. Deci linia e o banda si pentru masini. Asa ca tramvaiul merge, sontac-sontac, in spatele masinilor. Mai ales ca la Razoare e nebunie, se formeaza cozi interminabile pe bulevardul Timisoara. Tramvaiul face si cate un sfert de ora de la Vasile Milea la Razoare.

Si asta de ce? Pentru ca un "destept" sau mai multi "destepti" de la regia de transport in comun ori de la Primaria Capitalei au decis ca exact pe aceasta portiune sa se puna asfalt intre linii. Nu inteleg de ce s-a creat astfel o banda in plus, pe linie, pentru masini, in conditiile in care oricum pe restul carsabilului sunt inca trei benzi de circulatie, pe sensul spre Razoare.

Asta e struto-camila de la noi. Si pe urma ne mai intrebam de ce e traficul infernal in Bucuresti. Pai, uite de ce - din cauza prostiei!