joi, 3 mai 2012

Un vis - presa libera. Spulberat?...


Dupa perioada "de tinerete" a presei romanesti post-comuniste, de la inceputul anilor '90, cand multe ziare si reviste incercau sa iasa pe piata prin fortele proprii, prin entuziasmul ziaristilor, a urmat o reasezare a ideii de-a face gazetarie. Ma refer aici la faptul ca publicatiile nu mai aveau resurse proprii, nu mai puteau trai doar din vanzarea ziarului. Aveau nevoie de sustinere din exterior. Si atunci sigur ca au aparut patronii, au aparut trusturile de presa, care au preluat nu numai fraiele financare, dar si politica editoriala. Si daca in spatele fiecarui patron se mai afla si cate un partid, e clar ca multe publicatii au inceput sa fie tot mai "colorate", in functie de interesele economice si politice ale sustinatorilor lor financiari. Gazetarii nu au mai avut altceva de facut decat sa se "plieze" pe noile structuri. Cei care aveau interesul sa ocupe functii importante in ziar, sa devina "vedete", inclusiv pe sticla televiziunilor, si-au indoit suficient de mult coloana vertebrala, incat sa devina buni slujitori ai noilor stapani. Alti gazetari, care n-au inteles sa fie doar niste simpli pioni, fie au renuntat definitiv la presa, fie s-au refugiat in domenii ale mass-media mai putin sau deloc atinse de latura politica, precum reportajul sau cultura. E clar totusi ca si mentalitatea de tip balcanic are importanta ei in toata aceasta poveste. Doar traim in tara unde a facut cariera, de-a lungul istoriei, zicala - "capul ce se pleaca, sabia nu-l taie".


Ziaristi obiectivi versus ziaristi cu interese


Daca s-ar da publicitatii lista tuturor ofiterilor acoperiti si agentilor de influenta care lucreaza in mass-media romaneasca, din 1990 incoace, atunci am intelege perfect luarile de pozitie, pe parcursul anilor, ale diferitelor trusturi de presa din Romania, in diverse probleme presante care au bulversat aceasta tara. Dar nu e numai atat. Cine l-a citit cu atentie pe Caragiale a vazut ca metehnele romanilor sunt seculare, in ceea ce priveste modul in care unii vor sa-si impuna punctul de vedere asupra celorlalti. Nu traim, din pacate, intr-o tara in care oamenii sa fie toleranti, ci mai degraba intr-o societate marcata de ideea ca "eu am dreptate", si ca urmare trebuie sa-mi strig "dreptatea" pe toate drumurile, si toti din jurul meu sa fie, in mod obligatoriu, de acord cu mine. Romania e o tara in care toata lumea se pricepe la orice, toti sunt specialisti, toti considera ca Universul porneste de la ei. Evident ca nici formatorii de opinie din presa noastra nu fac exceptie de la aceasta regula, ca doar si ei tot romani sunt, nu-i asa?! Asta e o chestiune care tine mai ales de educatie, dar si de mentalitati bine "impamantenite" in sangele acestui popor, dincolo de orice reguli ale presei, pe care le-ai fi invatat in scoala de jurnalism.


Principiile sau "privirea de cal"


As incepe printr-un enunt foarte clar - nu imi plac oamenii care au principii. Consider principiile asemanatoare cu "privirea de cal", adica sa mergi intr-o anumita directie, sa ai anumite idei, doar pentru ca asa iti imaginezi tu ca e bine. In general, ceea ce crezi tu ca e corect poate sa fie doar un "fum", fara niciun fundament solid in viata reala. Pentru ca viata poate fi cu totul si cu totul altfel, in structura ei, decat valorile si principiile pe care tu ti le-ai construit in minte. Eu, de pilda, ca jurnalist de reportaj, nu plec la drum, sa cunosc oameni si locuri, in diverse parti ale tarii, avand de la bun-inceput o anumita idee, dupa care sa-mi ghidez reportajul. Sa spun, de exemplu - eu vreau sa scriu dupa un anumit model, dintr-un anumit unghi de vedere. Daca faci asa ceva, nu mai esti jurnalist. Esti doar militant in favoarea unui interes. Eu plec la drum manat numai de curiozitatea de-a vedea ce ma asteapta la destinatie. Oameni, idei, locuri. Uneori am ramas "masca" in fata celor pe care i-am intalnit. Dar am relatat lucrurile asa cum le-am gasit, asa cum se manifesta ele, fara sa le schimb intelesul in scrierile mele, fara sa le "coafez". Acesta e cel mai important element dintre valorile in care cred.

Niciun comentariu: