sâmbătă, 22 iunie 2013

Cateva consideratii despre protestul medicilor




Colegiul Medicilor din Romania anunta protestele cadrelor medicale din luna iulie. Pentru salarii mai mari si pentru ca medicii sa fie respectati in societatea romaneasca – iata principalele doua motive ale nemultumirii halatelor albe, zice institutia cu pricina. 

Foarte ciudat, as spune, ca tocmai Colegiul Medicilor, cel care de ani si ani incoace ar fi trebuit sa aiba menirea de-a curata sistemul medical romanesc de impostori si escroci, sa fie acum initiatorul manifestatiilor de strada.

Sa se mareasca salariile cadrelor medicale din Romania? Perfect de acord! Dar acelasi onor Colegiu al Medicilor ar trebui sa adauge un amanunt foarte important – salarii marite numai celor care se dovedesc profesionisti, care nu pun diagnostice gresite. Nu poti sa premiezi indivizi care au nenorocit oameni, pe viata.

Si un alt lucru esential ar trebui sa spuna Colegiul Medicilor – salarii marite numai pentru cei care nu au facut din statutul lor de medic o afacere proprie. Cei care asteapta mai intai sa le dai bani, inainte de-a se uita la tine, pacientul. E doar un mic exemplu dintr-o lume mult mai tenebroasa in care activeaza o parte – si nu mica – a medicilor din tara asta.

Cat priveste lacrimile de crocodil ale Colegiului Medicilor, cum ca oamenii din acest domeniu nu ar fi respectati de societate – sa fim seriosi! Sistemul medical ar fi trebuit mai intai sa-si faca propria curatenie, sa scape de impostorii si escrocii care au intinat acasta nobila meserie, calcand-i in picioare juramantul de capatai. Daca sistemul ar fi eliminat toate aceste bacterii care-i macina temelia, azi corpul medical romanesc ar fi fost privit in cu totul alt mod. Onorabil!

E o prapastie mult prea larga intre vorbele mestesugite ale Colegiului Medicilor, despre nevoia de respect pe care o resimt medicii din Romania, si realitatea spitalelor din tara asta, in care pacientii sunt calcati in picioare si desconsiderati de – cel putin o parte – din aceeasi tagma care clameaza respectul societatii.

Astept ziua in care medicii onesti si profesionisti din Romania vor iesi in strada impotriva colegilor lor impostori. Pentru curatarea sistemului de gunoaie. Acela va fi, cu adevarat, un protest credibil…

joi, 13 iunie 2013

Chiar avem viitor?!...

Greu, daca nu imposibil sa mai gasesti un popor care cu atat de multa bucurie se sfasie din interior. Unii pe altii ar vrea romanii sa se stie sfarsiti. Si nimic din numele vecinului sau prietenului sa nu mai ramana. Incat natia tinde sa se transforme intr-o balta murdara, grabita spre strafundul pamantului, sa piara.

 

Asa suntem noi? Aproape ca nu-mi vine sa cred. Daca ne-am uita in oglinda, probabil ca lumina zilei s-ar sfarsi brusc, iar sticla se va sparge in mii de blesteme.

 

Cati turnatori erau in tara asta, in 1989? Am auzit niste cifre de-a dreptul infioratoare – doua sau patru milioane? Atat de multi? Cert pare a fi totusi faptul ca un fenomen se nascuse in anii ’80. Turnatorii platiti. Deci cei care nu erau devotati nici cauzei, nici gandului de razbunare, ci numai banului.

 

Securitatea facea astfel un exercitiu de capitalism, iata, in plin comunism. Informatiile costau. Era o afacere infloritoare. Dar cat de infloritoare o fi azi, in capitalism, metoda comunista!

 

Cate ceva sa spun acum si despre Experimentul Pitesti. Probail ca multi stiu despre ce e vorba. Dar la un moment dat s-a pus o intrebare esentiala – in care tara comunista a mai fost incercat acest mod de a-i aduce pe oameni in stare sa se sfasie intre ei? Organizat. La scara nationala.

 

Infiorator sa afli ca, din tot lagarul socialist est-european, numai la noi sovietica inventie a fost aplicata. Potrivit documentelor vremii, un detinut care accepta sa devina tortionar pentru colegii sai de celula, deci punandu-se in slujba regimului opresiv, exclama din dulcea gandire a traditiei noastre – ma fac frate cu dracu’, pana trec puntea.

 


Dumnezeule, chiar avem viitor?!...