miercuri, 24 decembrie 2014

Cine v-a invins, domnule Arafat?

Asta-vara eram cu familia la mare, cand lui fi-miu i se face rau, nu vreau sa dau mai multe amanunte, dar situatia era chiar disperata. Hai la cel mai apropiat spital, din Mangalia, Era dimineata, pe la ora opt, si prima usa la care batem e cea de la Unitatea de Primiri Urgente. Cativa indivizi stateau la niste mese si nu faceau nimic. Era mai degraba atmosfera de o berica, o tabla, o samanta. Le spun totusi ca fiul meu are o problema. La care o tanti ma intreaba cati ani are. Spun ca 14. Raspunsul duduii nu intarzie - aici nu e pentru copii. Mergeti la pediatrie. Acum stau si ma intreb - urgentele nu sunt urgente la orice varsta? Sau doar pe categorii?

Asta mi-a amintit de vremurile vechi, cand dadeai telefon la Salvare si erai intrebat, mai intai, ce varsta are pacientul. Asa am patit cu taica-miu, in 1993. Fac greseala sa spun ca are 68 de ani. Asta s-a vazut mai apoi in timpul scurs, adica vreo opt ore, pana a venit ambulanta. Al carei echipaj era format dintr-un individ cu resturi de salam intre dinti si un altul duhnind a tuica de un leu juma'. Cand l-am dus la spital pe taica-miu, a trebuit sa pun eu mana sa car targa, alaturi de cel ghiftuit, pentru ca cherchelitul nu era in stare sa se tina nici pe el, daramite pe altul.

Ce s-a schimbat de atunci pana azi in sistemul de urgenta din Romania? Lasand la o parte inmultirea girofarelor care brazdeaza tara-n lung si-n lat, masini, elicoptere, echipamente. Asta conteaza mult mai putin, in comparatie cu oamenii care le manevreaza. Ei, asta e, cand ajungi la esenta, belea mare!

Dovada mai clara nu pare a fi decat cea de zilele trecute, cand, poftim de vezi, un elicopter cade intr-un lac din apropierea Constantei, vin niste baieti de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta si, dupa cum relateaza martorii de la fata locului, nici pomeneala sa fie angajatii statului pregatiti pentru operatiunea de salvare. Ba nu le mergea motorul de la barca, ba nu stiau sa vasleasca, ba, ba, ba. Au murit amaratii aia din elicopter cu zile. La fel ca si oropsitii de iarna trecuta, din avionul strivit de padurile invaluite in ceata Apusenilor.

Poti sa-ti amintesti iarasi de vremurile vechi, cand unele ambulante nici nu luau in seama oameni cazuti pe strada, ba altele isi abandonau pur si simplu pacientii pe coclauri, daca nu gaseau un spital dispus la "cazare". Care-i pana la urma diferenta între macelarii de acum 20 de ani si incompetentii de azi?!

Acum, dupa tragedia de la Siutghiol, toata lumea sare-n capu' lui Arafat. Guvernul vrea sa faca un audit extern. Sa vada ce nu merge la Situatiile de Urgenta. Pai, nu cred ca trebuie sa vina nu stiu ce japonezi, de pilda, sa constate ce stim deja. Ca ne aflăm in tara numita Romania, unde, din zece oameni care primesc o responsabilitate, trei fac treaba si restul o freaca. Acesta e raspunsul si in cazul ISU, UPU si al altor structuri care, cica, ar trebui sa ne salveze.

Adevarul e cat se poate de clar, zic eu, ca SMURD-ul a mers bine in perioada copilariei sale, cand era o structura mica, supla, bazata in special pe voluntari, oameni sufletisti si mai ales dedicati meseriei de salvator de vieti. Dar cand toata structura asta a fost umflata la nivel national, bagata in tot felul de combinatii, cu Ministerul de Interne si cu alte departamente mai mult sau mai putin sanitare, s-a cam ales praful de scopul initial. Pentru ca in tot acest sistem au fost cuprinsi nu doar indivizi dispusi la sacrificiu, ci si lichele.

N-are cum sa nu fie luata in considerare varianta ca Arafat sa renunte la statutul sau guvernamental. La fel cum n-ar fi exclus ca SMURD-ul sa sucombe, alterat in cine stie ce alte structuri, conduse de tot felul de smecheri, ajunsi sefi dupa ce au pupat in fund pe cine trebuia, nicidecum ca ar avea habar de diferenta intre un halat de doctor si altul de vanzator in hala de peste.

Ei, sa vedeti atunci paranghelii, mai nene, in sistemul sanitar, dupa ce un vis, altfel frumos, SMURD, va deveni, intr-un fel sau altul, istorie. Pentru ca si asa Raed a stricat cu ideile sale, din '90 incoace, multe "ape", care mai de care mai puturoase, de pe la ambulantele locale, care n-aveau alt scop, în privinta salvarii, decat cel legat de conservarea propriilor interese, pacientii fiind in coada listei de prioritati.

Am avut un presedinte care zicea c-a fost invins de servicii. Domnule doctor, poate totusi ne spuneti, sincer, dumneavoastra de cine ati fost invins?!...


sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Primul discurs al lui Klaus Iohannis, ca presedinte al Romaniei

Ma gandesc ca ar spune cam asa – vreau o tara in care lucrurile sa mearga ca la carte. Sa nu se mai fure, sa nu se mai minta. Sa nu se mai ceara spaga, sa nu se mai mituiasca. Romani, din orice provincie ati fi, nu mai scuipati flegme pe trotuar. Si nu mai lasati in urma voastra ambalajele de la ciocolata sau ciunga. Fratilor, terminati cu mancatoria intre voi. 
Cand sunteti la servici, nu va mai duceti la seful vostru sa-l pupati in fund si nu va mai turnati colegii, sperand ca in felul acesta sa capatati un post mai caldut. Romani, atunci cand va dati intalnire cu cineva sau cand stabiliti ca veti face ceva la un anumit moment, fiti punctuali.
Daca promiteti ca rezolvati o problema, nu cautati scuze pentru ca n-ati facut nimic. Frati romani, nu mai alergati sa va umpleti buzunarele cu diplome, trecand prin scoala ca gasca prin apa. Nu va mai dati specialisti, cand in adevar sunteti niste ageamii. Nu mai injurati, nu mai blestemati, dati uitarii zicala “sa moara si capra vecinului”.
Romani, nu va mai luati permisul auto “ungand” clanta sectiei de politie. Cand sunteti la volan, respectati toate regulile de circulatie. Fiti amabili cu toti cei din jurul vostru. Nu mai sariti la bataie din orice fleac. Si mai ales invatati sa spuneti “buna ziua”.
Partidele politice sa nu mai primeasca tot felul de coate-goale in randul lor, ci numai oameni de inalta calitate morala si profesionala, astfel incat, la o adica, acestia sa ocupe, cu cinste, functiile centrale sau locale.
Daca vedeti langa voi un om inteligent, care are proiecte, care vrea sa faca ceva bun pentru comunitate, nu-i mai dati in cap, considerand ca e un pericol public, ci dimpotriva, faceti tot ce puteti ca sa-l sprijiniti.
Nu mai spuneti conationalilor vostri, cei cu viziune – auzi, ia pleaca tu in alta tara, daca aici nu-ti convine ideea de-a te integra in mediocritate.
Si o ultima cerinta – jos marlania!
Va supravietui oare, politic, viitorul presedinte al Romaniei, in urma unui asemenea discurs? Altfel, peste tot aud acum sloganuri de genul – vrem un altfel de cap al statului sau vrem o "tara ca afara".
Ia sa vedem, dragi romani, cat de pregatiti sunteti sa va schimbati chiar voi. E drept, aveti cam multe teme de rezolvat.
Aoleo, sper ca nu v-ati razgandit!...

vineri, 7 noiembrie 2014

Cine sunt politicienii pe care-i hulim? Suntem chiar noi!

De prea mult timp aud despre romani satui de clasa politica de la noi, de dupa 1990. Romanii ar trebui, in primul rand, sa fie satui de ei insisi. De felul in care s-au comporat fata de politicieni. Sa fie satui, in special, de nepasarea lor, de faptul ca s-au facut ca nu vad mizeriile politicienilor, ca au tacut. Si, nu in ultimul rand, ca i-au votat. Chiar si cei care nu au fost la vot, in fapt i-au votat. Pentru ca neparticiparea la urne a dat castig de cauza celor care aveau in spatele lor masinaria de partid.



Dar cine sunt pana la urma politicienii acestia pe care-i hulim? Sunt fratii, surorile, unchii, verii, parintii, vecinii, prietenii nostri. Nu-s veniti de pe planeta Marte. Sunt de-ai nostri, din popor. Daca nu erau ei, erau altii. Tot dintre noi. Si clasa politica ar fi aratat la fel. Adica la fel de jegoasa. Pentru ca cei care-i hulesc azi pe politicieni nu-s mai breji ca ei. Lacomia, prostia, rautatea, infatuarea, golania, ipocrizia, invidia nu-s specifice doar unora. Politicienii nu se trag dintr-o anumita parte a poporului. Nu exista o alta parte formata numai din zane si baieti cuminti. Vrem o alta clasa politica? Atunci trebuie sa ne schimbam noi insine. Pentru ca alti veri, cumnati, parinti, vecini, prieteni de-ai nostri, cand vor cunoaste gustul puterii, sa nu duca mai departe “traditia” inaintasilor…

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Romanii vor sa traiasca bine? Asta e doar o scorneala a politicienilor. Sefii de campanii electorale ar trebui sa schimbe radical discursul

Sloganul “sa traiti bine” e doar varful unui lung sir al discursurilor pe care politicienii din tara asta le-au rostit de 25 de ani incoace. Despre cum se vor da ei peste cap pentru ca poporul sa traiasca bine. Vreau sa stiu totusi un lucru – de unde stiu politicienii ca romanii vor sa traiasca bine? Eu nu cred ca acest popor are astfel de ganduri. Stimati politicieni, nu mai scorniti atatea minciuni in campanile voastre electorale. Va adresati unei natiuni care are cu totul alte planuri.

Cred ca un discurs care ar prinde cu adevarat la electorat ar suna cam asa. Eu va promit ca de maine nu o sa va mai traga nimeni de maneca daca aruncati gunoaie pe jos. Eu va promit ca de maine, daca ma alegeti, n-o sa mai existe amenzi pentru coruptie, ca fiecare va putea sa fure oricat si de la oricine. Eu va promit ca veti avea voie sa injurati si sa fluierati in biserica, fara sa va mai fie teama ca veti fi arestati. Daca taiati paduri, distrugeti case care nu va apartin, vindeti lucruri contrafacute sau cu termenul de valabilitate expirat, nici pomeneala sa mai existe un brat al legii care sa va dea o palma. Nu o sa mai fie nicio lege care sa va sanctioneze pentru ca v-ati turnat colegii la sefi, ca sa le luati postul, si nici nu veti fi sanctionati daca va pacaliti rudele si prietenii, cu scopul obtinerii de avantaje materiale, dupa principiul “n-am mama, n-am tata”, cand e vorba de propriul interes. Daca e sa devastezi un tren, un autobuz, un tramvai, daca bei pana cazi lat si apoi iti bati nevasta si copiii, nimeni n-o sa te mai intrebe de sanatate. Traim totusi in tara in care o flegma pe caldaram are sanse mai mari de-a starni aplauze, in comparatie cu operele de arta!


Despre asta e vorba, stimati politicieni.