miercuri, 9 septembrie 2015

Fratelui nostru, Mitica, din Chisinau, de trei ori “Ura”!

Limba romana au vrut s-o faca praf rusii in Basarabia, in perioada sovietizarii. La fel si istoria. Si cultura. Si tot. Aproape ca reusisera. Ar fi considerat ei toate astea o mare victorie. Da, dar totusi ar trebui sa se consemneze ca marelui imperiu i-a stat in gat un personaj memorabil. Specific romanilor. Mitica. Pe el n-au reusit sovieticii sa-l induplece, nici sa vorbeasca, nici sa gandeasca ruseste. Nu, clar, nu.

Mitica al nostru, cel de la Chisinau, a ramas, dintotdeauna, frate bun cu Mitica de la Bucuresti, de la Cluj, din Banat, din Vaslui, din Constanta, din Oltenia. Mitica zice una si face alta. La el e alba cand e neagra, si e neagra cand e alba. Rade cand trebuie sa planga si plange cand e vorba de jelit. Vorbeste mult si nu face nimic. Cand se apuca de vreo treaba, o lasa balta pe la jumatatea drumului. Vrea sa para ce nu e, si cand nu e nimic, el tine musai sa fie ceva. Se face ca nu aude, dar intelege tot. Spune ca se pricepe la orice, dar el habar n-are de nimic. Si culmea e ca daca nu curge, pica. Las’, nene, ca merge si asa!

Concluzia, ca e si o concluzie aici. Mitica e cel mai mare patriot. Datorita lui, romanii n-au fost niciodata despartiti. Granite, ce granite?! Hai, frate, sa fim seriosi!

Si eu ma tot intrebam, cand am fost la Chisinau, ce se intampla de ma simt ca acasa?!...





Niciun comentariu: