miercuri, 9 septembrie 2015

Fratelui nostru, Mitica, din Chisinau, de trei ori “Ura”!

Limba romana au vrut s-o faca praf rusii in Basarabia, in perioada sovietizarii. La fel si istoria. Si cultura. Si tot. Aproape ca reusisera. Ar fi considerat ei toate astea o mare victorie. Da, dar totusi ar trebui sa se consemneze ca marelui imperiu i-a stat in gat un personaj memorabil. Specific romanilor. Mitica. Pe el n-au reusit sovieticii sa-l induplece, nici sa vorbeasca, nici sa gandeasca ruseste. Nu, clar, nu.

Mitica al nostru, cel de la Chisinau, a ramas, dintotdeauna, frate bun cu Mitica de la Bucuresti, de la Cluj, din Banat, din Vaslui, din Constanta, din Oltenia. Mitica zice una si face alta. La el e alba cand e neagra, si e neagra cand e alba. Rade cand trebuie sa planga si plange cand e vorba de jelit. Vorbeste mult si nu face nimic. Cand se apuca de vreo treaba, o lasa balta pe la jumatatea drumului. Vrea sa para ce nu e, si cand nu e nimic, el tine musai sa fie ceva. Se face ca nu aude, dar intelege tot. Spune ca se pricepe la orice, dar el habar n-are de nimic. Si culmea e ca daca nu curge, pica. Las’, nene, ca merge si asa!

Concluzia, ca e si o concluzie aici. Mitica e cel mai mare patriot. Datorita lui, romanii n-au fost niciodata despartiti. Granite, ce granite?! Hai, frate, sa fim seriosi!

Si eu ma tot intrebam, cand am fost la Chisinau, ce se intampla de ma simt ca acasa?!...