marți, 12 iulie 2016

Unirea inseamna mai mult decat sloganuri, poezii, cantece si lacrimi

Unirea inseamna clarviziune, o strategie, inseamna sa stii nu doar cum sa ajungi la acest deziderat, dar si ce se va intampla dupa implinirea lui. Suntem astazi, iata, in pragul aniversarii Unirii celei Mici, de la 1859, dar discutam, in acelasi timp, despre Basarabia si readucerea ei la Patria-mama. Vad emisiuni la televizor care incep sub imperiul aceluiasi calapod, poezii si cantece. Apoi invitatii isi spun pararea. Pe urma se termina emisiunea si pleaca acasa. Telespectatorii schimba canalul, poate pe un film. Si cu ce ne-am ales? Vorbim despre unire ca si cum ar fi unul dintre multele subiecte la ordinea zilei. Dar dincolo de vorbe ce facem?

Ma intreb daca noi, aici, in Romania, la nivel de autoritati centrale, de minti luminate, daca avem cu adevarat minti luminate, si sper ca avem, am conceput in ultimii 26 de ani, de cand a cazut comunismul, un plan pentru reunificarea tarii. Repet, nu din poduri de flori sau din spectacole de sunet si lumina, nu din promisiuni. Ma refer la ceva concret, pragmatic. Asa cum s-a intamplat in 1859. Atunci a existat un plan foarte bine stabilit. Politcienii acelor vremuri au inteles ca, mai presus de interesele lor, este cel al tarii. Si au permis astfel ca acelasi om sa fie ales Domnitor atat in Tara Romaneasca, cat si in Moldova. Nu stiu cate cantece si poezii au construit, inaintea acelui eveniment, starea de spirit necesara infapturii acestui deziderat national.

Dar sa ne intoarcem la geroasa noastra actualitate. Aud din presa ca la Iasi, cu ocazia celebrarii Micii Uniri, se vor oferi gratuit participantilor placinte. Cu siguranta ca se va juca apoi si Hora Unirii. Mai oameni buni, chiar nu ati obosit de la atatea placinte, si mititei, si jocuri? Mai politicienilor de azi, din anul 2016, oare de altceva chiar nu sunteti in stare? Oftez cand scriu aceste randuri. Pentru ca imi dau seama de un lucru. Pentru planurile marete avem nevoie de oameni mareti in fruntea acestei tari. De caractere puternice. Unde este acea elita a societatii? Unde sunt intelectualii? Unde sunt politicienii care sa puna mai presus de orice marile idealuri ale Romaniei? Cand ne vom trezi din abureala si ipocrizia in care ne tot invartim de atata amar de vreme?

Sa facem o alta clasa politica. A iesit lumea in strada, anul trecut. Vrem alti politicieni, nu-i mai suportam pe cei vechi, pe care-i stim de mai bine de 20 de ani, pusi pe capatuiala si minciuna. Sa vina tinerii! Uite-i ca vin! Avem exemplul tanarului din Giurgiu, care-si cauta nevasta la conferinta de presa a partidului sau. Ca sa-l aud deunazi spunand, la televizor, ca a fost o strategie de imagine. Sa fie cunoscut de o tara intreaga. Giurgiu e un oras aproape mort, din punct de vedere economic. Vorbesc, pentru ca-l stiu destul de bine. Acolo aproape ca nu mai ai unde sa castigi o paine. Tinerii au plecat la munca in strainatate. Si tu, politician local, tanar, care vrei sa iesi in lume, sa te stie, eventual sa te voteze, nu gasesti un subiect despre orasul tau, nu vii cu solutii la problemele oamenilor. Strategia ta de imagine este legata de insuratoare. Poftim, politicienii tineri! Noua generatie. Vai de capul nostru, al acestui popor flamand si debusolat! Cu asemenea politicieni vrem noi sa infaptuim marile idealuri ale acestei tari? Sa scapam de saracie si coruptie? Sa construim drumuri? Sa readucem acasa Basarabia?!...


As fi vrut sa inchei aici acest text. Dar nu pot pe acest ton pesimist. Poporul roman nu este cel din ultimii 26 de ani. Poporul roman este altfel. Acest popor poate cu mult mai mult. Este nevoie doar sa se trezeasca. Pentru ca acelasi popor a fost capabil de mari sacrificii si impliniri de-a lungul istoriei sale. A realizat atat de multe lucuri cand era in opinci, cu siguranta ca acum ar putea de zece ori mai mult, cand are ghete!

Niciun comentariu: