duminică, 30 aprilie 2017

Amenzi pentru femeile care vor sa fie mame




Intr-o Romanie in care femeile sunt amendate pentru ca indraznesc sa dea nastere la copii, se gasesc niste barbati cu sumane de haiduci sa faca miting impotriva avortului, tocmai in sfanta zi a Bunei-Vestiri.

Pentru partenerele noastre de viata, in schimb, vestile nu sunt deloc bune, din momentul in care au fost anuntate de doctor ca au ramas insarcinate. De acum incolo, trebuie sa scoata din buzunar tone de bani.

La spital, se duce doamna sa faca ecografie, sa i se ia analize. Pardon, primeste raspunsul evaziv, dar la noi nu merg aparatele, ca sunt prea noi sau prea inutilizate si s-au umplut de praful uitarii. Dar puteti veni la mine, la cabinetul particular, si va fac acolo toate investigatiile necesare, vorbeste doct halatul alb, intinzandu-i cartea sa de vizita.

Bati la usa privatei, cum ai fost indemnata. Aici totul functioneaza. Mai ales facturierul. Costa una suta lei, doua sute lei, sapte sute lei, multe sute de lei. Barbate, il anunta nevasta, mai trebuie sa-ti iei al treilea serviciu, ca sa putem umfla conturile specialistului care-mi urmareste cresterea burtii timp de noua luni.

Ti-a venit sorocul. Nu inainte de a primi, tot de la sistemul medical, sfatul cel bun, cum ca e mai bine pentru tine si pentru copil sa faci cezariana, nu sa nasti normal. Ca normalitatea doare si poate lasa urme. Constati mai tarziu ca ai fost trasa pe sfoara. Nu stiai care sunt scorurile la spaga pe care trebuie sa o dai. Diurna e mai mare pentru cezariana, fata de mizilicul nasterii normale. Uite cum se face lobby in maternitati, fratie! Taticule, ai venit la spital cu buzunarele pline? Ca altfel te ia deoparte nenea medicul anastetezist si te intreaba daca esti pregatit, cu subinteles la buzunarul lui fomist.

A trecut si acest prim episod. Urmeaza altele. Vom da, in cele ce urmeaza, cateva scurte exemple. Copilul creste. Trebuie sa-l dai la gradinita, sa socializeze, sa invete. Nu sunt locuri suficiente pentru toti prichindeii in aceste forme de invatamant prescolar. Exista doua variante. Mamica se duce la gradinita de stat si da de inteles cui trebuie ca e dispusa la cadouri. Pentru ca al ei copil sa fie admis. Daca nici asa nu se poate, din cauza ca au fost epuizate pana si locurile mituite, atunci ramane alternativa stabilimentului privat. In acest loc, scolarizarea face cat zece spagi, pe luna. Dar macar nu se numeste spaga, i se zice mai elegant, taxa.

Tanara familie. Cu copil. Ca orice om, vrei o casa. Un cuib al tau. Nu ai bani, n-ai primit nicio mostenire de la vreo bunica milionara. Singura solutie e sa te duci la banca si sa faci imprumut. Tatal, mama si copilul. Aliniati in fata dosarelor. Functionarul iti comunica pe o voce robotica vestea buna, te califici. La o anumit tip de credit, intr-o anumita valuta. Care inseamna, pe scurt, ca iei azi azi 5 lei imprumut si, pana iesi la pensie, vei da inapoi de zece ori mai mult. Sau nu neaparat de zece ori, ca poate, pe parcurs, banca se supara si schimba regulile. C-asa-i in finante! Si o sa dai de 100 de ori mai mult ramburs. Ai vrut familie, ai vrut copii, ai vrut casa, plateste!

Vrei sa-ti dai copilasul la scoala, ca a facut sapte ani, nu-i asa? Dar ai impresia ca mai esti pe vremea reformelor lui Spiru Haret, soro? Ai impresia ca statul mai garanteaza azi tuturor copiilor dreptul de a invata? Femeie, pe ce lume traiesti?! Scoate bani din buzunar, ca ai de intretinut cladirea cu destinatie de invatamant, pe care primaria n-o ingrijeste, ca nu are fonduri. Parintii sunt cu fondurile, ale clasei, ale scolii. Mai pune la socoteala ca trebuie sa te pui bine si cu anumiti profesori, care iti vorbesc despre tava care trebuie impinsa. Ca si ei, la randul lor, sa fie atenti cu elevii care au babaci ascultatori.

Aoleo, cucoana, ce-ai facut? Ai vrut sa fii mamica si tu locuiesti in satul Dealu-n Cucuieti din comuna Sapte Pacate? Dar nu stii ca onor dregatorii moderni ai tarii, cei scoliti in universitati occidentale, in care au invatat cum se impacheteaza prosopul, au decis ca invatamantul sa fie societate comerciala? Adica daca intr-un sat sunt prea putini copii, atunci scoala de acolo se desfiinteaza. Ca nu e rentabila. Se cheltuiesc prea multi bani pe intretinerea ei pentru un scop mult prea mic. Adica educarea unor pui de taran, si mucosi pe deasupra. Bugetul nostru are griji mult mai importante, care tin de borduri, de parcuri, de statui, de si de si de mai multe de-uri. Asa ca, stimati parinti de la sate, ia trimiteti-va voi odraslele la cea mai apropiata scoala de casa voastra, adica aia de peste doi munti, o vale si trei dealuri, asa, sa tot fie in jur de 15 kilometri. Numai dus. Plus tot atat la intoarcere. A, e prea mult pentru copii? Nu pot sa mearga in fiecare zi atat de mult? Atunci, mars la coada vacii! Aceasta este, dragi telespectatori, esenta reformei invatamantului postdecembrist romanesc.

Mai copilule, ai avut tu ambitia sa inveti? Sa ajungi pana la facultate? Sa iei diploma? Mare prost mai esti, iarta-ma ca ti-o spun asa, pe fata, cat sa-ti stea in gat coltucul infulecat pe sufletul gol, il mangaie statul roman pe crestet, in timp de tanarul, gata sa dea piept cu viata, tocmai si-a luat, din pensia parintilor, bilet de Spania. Veceurile occidentale il astepata. Drum bun!

Se aude un oftat in urma copilului plecat in bejenie. Mama il petrece cu lacrimi. Nu se mai gandeste la cat a patimit de-a lungul anilor. Sunt necazurile ei. Doar ale ei. Pe care si le tine ferecate in suflet. Copilul sa fie bine. Atat conteaza. Nu asa am invatat cu totii? Ca in tara asta parintii lupta. Pentru copiii lor. Lupta. Trebuie sa lupte. Sa patimeasca. De parca nu se poate altfel. Trebuie sa platesti pentru ca ai vrut sa fii parinte!




Dan Gheorghe, 25 martie 2017


Niciun comentariu: