Un simplu om

2012-01-29T03:30:00.001-08:00

Domnule ...escu

Aud ca va pare rau. Ca timp de opt ani ati pupat in fund actualul regim. Ca scriitor ce sunteti. Unii zic ca sunteti cel mai mare. Cel mai mare - ce? Scriitor contemporan sau pupincurist?! In fine, conteaza mai putin. Mai ales la cati scriitori pupincuristi a avut tara asta de-a lungul timpului... Unul in plus deja nu mai declanseaza nicio surprindere.

Ma intreb doar atat - de ce aveti acum starea asta de lehamite? Sunteti cumva suparat ca ati gresit fundul, cu opt ani in urma? Ar fi trebuit sa pupati altul atunci? Nu ati facut cea mai buna alegere? Nu cred ca ideea in sine de pupator in fund va displace. Conteaza doar fundul - al cui e. Daca e al cui trebuie. Adica daca iese din el exact ce va trebuie dumneavoastra, ca sa va asigurati un trai mai mult decat decent. Ca, vorba aia, suntem in tara in care omul simplu traieste dintr-un salariu, iar pupincuristul...

Acum cica va pare rau. Nu trebuie. O sa va treaca, sunt convins. Ca doar se va schimba cat de curand regimul politic. Si atunci veti gasi alt fund de lins. Tot ce trebuie sa faceti e o gargara. Energica. Sa va treaca gustul actual. De la fundul repudiat. Cred ca nici dumneavoastra, atat de invatat cu pupincurismul, nu v-ar fi usor sa aveti in gura un amestec de gusturi, de la fundul vechi si de la viitorul...

2012-01-15T05:12:00.001-08:00

Alt tip de guvernare

Nu aduce anul ce aduce ceasul. E clar ca actualului regim politic i-a sunat ceasul. Dar nu numai asta conteaza. Mai mult decat atat, ar trebui sa sune ceasul si unui anumit fel de guvernare, care a domnit pana acum in Romania - guvernarea hotiei. Sa nu mai vedem la putere oameni care n-au alt gand decat sa se imbogateasca. Pentru ca asta vrea, in primul rand, romanul de rand - un alt tip de guvernare. Sa se vada in fruntea tarii oameni care sa lucreze pentru tara, nu pentru ei insisi. Oameni care sunt gata sa-si sacrifice interesele personale în favoarea interesului public. Oameni care sa doreasca mai mult binele tarii, decat binele lor. Sunt convins ca astfel de oameni exista in Romania. Ei trebuie sa ajunga la putere. Cinstea trebuie sa fie presedinte. Corectitudinea sa fie prim-ministru. Profesionalismul sa fie ministru la Finante. Clarviziunea sa ajunga la Sanatate, Cultura, Educatie si la celelalte ministere. Cu un asemenea tip de guvernare, Romania va iesi la liman. Si are speranta unei dezvoltari rapide si durabile.

Doar asa!

2012-01-11T07:06:00.001-08:00

Cum iti dai seama ca incepe un nou an?

Ar trebui sa o luam de la inceput, cu toate. Sa ne innoim. Asta e pana la urma, cred eu, esenta calendarului. Omul a facut un calendar, nu? Cu prima si ultima zi dintr-un an. Ideea de "ultim" e ca si cum ne-am gandi ca de maine incepe "prim". Adica ceva nou. Prima zi dintr-un nou an. In care nu numai anul e nou. Si noi insine ar trebui sa fim altii. Cu tot ce insemnam. Cu planuri, cu reactii, cu fapte, cu vorbe, cu tot. E un nou inceput. Pana si despre moarte se spune ca in fapt nu e sfarsitul, ci trecerea spre un nou inceput, nu? Sub o alta forma. Noi, cei vii, am vrut dintotdeauna sa ne impartim, sa ne fragmentam viata intre inceputuri si sfarsituri. Odata cu sfarsitul vine si inceputul. Anului.

Asa sa fie insa? Suntem altceva in noul an? Cum a inceput anul 2012, aici, in Romania? Ne-a adus el ceva nou? Pare ca nimic. Suntem aceiasi - pusi pe scandal, pe crime, violuri, sinucideri. Ca societate, nu ne-am innoit cu nimic. Aproape ca nu mai simti trecerea dintre ani. Pe multi i-am auzit spunand asta. Ca si cum nu mai stim sa ne bucuram de viata. De nimic. Nici macar de sarbatori.

Oare de ce?

2011-12-29T05:46:00.000-08:00

La multi ani!

Ce mai poti sa adaugi? La multi bani?! Hm, destul de riscant...

Mai bine ne limitam la ani.

La multi ani!

2011-12-19T05:04:00.001-08:00

Noi sa fi avut un Havel?

Intrebarea asta, pe care am vazut-o deja emisa in presa, are un raspuns mai mult decat clar - nu! Pentru ca in Romania un om ca Havel n-ar fi fost votat nicicand. Ideile si teoriile din straturile inalte ale civilizatiei nu au priza la un public tabloidizat, care cauta mocofani pe post de modele de viata si de sticla din plastic cu vin sub forma de posirca, asezonata cu ragaieli mofluze si sforait macabru. Ce sa caute, in asemenea conditii, un Havel in Romania? Ar fi fost trimis la "reeducare", in cel mai bun caz, daca nu chiar batut in piata mare, cu morcovi si cartofi, de bucataresele ajunse pe post de directoare si de cocalarii transformati peste noapte in politicieni. Cat despre masele populare, acestea si-ar fi exprimat cu nesat si injuraturi crunta opozitie fata de cel care ar fi incercat sa vorbeasca poporului despre idei si proiecte, cultura si dezvoltare. Adica ceva de genul - bai, smechere, te dai valoros, ne inveti tu pe noi cum sa muncim, cum sa socotim, cum sa citim, cum sa asudam?! Hai sictir!

2011-12-18T23:18:00.001-08:00

ASTA MERITAM!

E timpul rememorarilor, acum, in decembrie. Cum era pe vremea lu' nea Nicu. Frig in case, stat la cozi, mizerie de toate felurile. Toata lumea isi aminteste. Cum stateam noi la cozi cate trei zile pentru un kil' de carne, un pachet de unt si zece oua. Cum tremuram iarna de frig in casa, pentru ca asa hotarase conducatorul suprem, care ne indemna sa ne punem un pulover in plus pe noi, sa induram mai usor temperaturile scazute. Cum ni se stingea de nu stiu cate ori pe zi lumina in casa. Cum n-aveam apa calda decat la sfarsit de saptamana, si atunci doar cateva ore. Cum nu aveam voie sa plecam in strainatate, cum ne urmareau militia si securitatea peste tot. Si multe altele ni se intamplau pe atunci. Acum auzi pe multi cum povestesc despre ce se intampla cu mai bine de 22 de ani in urma. Cum au trait ei acele vremuri. De parca ar fi fost niste eroi, pentru ca au indurat acele "sacrificii". Lumea infiereaza azi "cu manie proletara" acele vremuri odioase. Ce rau ne-a fost! Vai, ce rau!

Asa, si? Care-i problema ca degeram de frig in casa ori ca stateam la cozi cate trei-patru zile in fata macelariei? Care-i problema? Ce, nu ne placea? Ba ne placea. Ca altfel n-am fi stat. Daca nu era conjunctura internationala din 1989, favorabila caderii comunismului in Europa, si azi am fi stat la cozi, si azi am fi indurat frigul in casa. Si azi! Pentru ca ne placea si ne place in continuare sa fim umiliti. Pentru ca am stat mereu cu capetele plecate. Nu cumva la noi e vorba aia - capul ce se pleaca, sabia nu-l taie?! Noi stateam la cozi cate trei zile. Dar de ce nu ieseam in strada, sa protestam? Sa ne castigam libertatea si demnitatea, si drepturile prin lupta? De ce? Pentru ca suntem niste fricosi si niste lasi. De-asta. Cehii, ungurii, polonezii au luptat pentru drepturile lor, inca din anii '50. Ungurii in 1956, cehii in 1968, polonezii pe parcursul anilor '80. Si noi, romanii, in acele timpuri, ce faceam? Stateam cate trei zile la coada la carne.

Azi ne intrebam de ce suntem in urma cehilor, polonezilor, ungurilor. Raspunsul e clar - pentru ca meritam!

2011-12-04T02:48:00.001-08:00

Despre cum se face presa (de rahat) in Romania

Vad zilele trecute, la sapte seara, la stiri, pe un canal de stiri, national, care se prinde cu antena, o stire de o prostie greu de egalat. Se zicea ceva de genul - parintii si bunicii se duc la cumparaturi pentru Mos Nicolae. Nu e prima oara cand apar astfel de stiri. Au mai fost si-n anii trecuti, la alte posturi. Ma intreb cat de cretin trebuie sa fii ca sa dai pe post asa ceva, la o ora de maxima audienta. Pentru ca atunci sunt foarte multi copii care se uita la televizor. Copii care inca mai cred intr-o poveste frumoasa, de basm, cu Mos Nicolae si Mos Craciun. Cei care aduc copiilor cadouri. Cum se poate ca o astfel de poveste sa fie destramata atat de brutal de niste cretini? Doar in numele informarii, vezi Doamne?! Care informare? Despre faptul ca acum, in decembrie, magazinele incep sa fie tot mai pline. Ei si? Unde e noutatea? Asta e o stire de genul altora la fel de "destepte", cu care ne bombardeaza de mai mult timp presa noastra - "afara ploua" sau "afara ninge".

Ma intreb daca "ziaristii" care fac stirile astea despre cadourile cumparate de parinti si bunici in numele lui Mos Craciun, au crezut ei insisi vreodata in Mos Craciun? Probabil ca n-au crezut niciodata. Pentru a crede, pentru a-ti imagina, ai nevoie de ceva ce nu toti oamenii poseda - creier. Ma intreb daca acesti "ziaristi" au ei insisi copii. Ce le spun copiilor lor - o stire despre aglomeratia la cadouri, in numele lui Mos Nicolae?!

Copii, nu credeti in prostiile de la televizor. Mos Nicolae si Mos Craciun exista. Va spun eu, care, la 43 de ani, inca mai cred in ei. Si ma bucur de venirea lor. De data asta, nu vin la mine, ci la copilul meu. Dar eu inca mai cred in partea buna si frumoasa a lumii...

2011-12-01T05:13:00.000-08:00

A fi patriot inseamna mai mult decat vorbe. La noi faptele lipsesc...

2011-11-02T06:42:00.000-07:00

Un popor relativ. Ca si recensamantul!

Cred ca mai usor era sa se faca recensamantul romanilor stabiliti in strainatate, decat ce s-a facut la noi in tara, aceasta pseudo-numaratoare a populatiei, care nu stiu daca ne va arata ceva cu totul special. Recensamantul ar trebui, in mod normal, sa-ti spuna exact cati oameni traiesc intr-o tara si care e calitatea vietii lor. Pai, deja stim toate lucrurile astea. Ce-i drept, relativ, dar le stim. In primul rand, ca suntem mai putini. Tot mai putini. Cati anume? - asta deja e un amanunt mai putin semnificativ. In al doilea rand, stim cu totii cat de rau se traieste in Romania. Aici nu mai e nimic relativ, e cat se poate de clar! Apropo, spre exemplu, de intrebarea din formularul de recensamant - unde e toaleta? Adica daca o ai in casa ori in fundul curtii. Sigur ca tot in fundul curtii se afla, daca e vorba de satele unde de sute de ani doar frunzele se mai misca, pentru ca de progres nici nu poate fi vorba.

Si atunci practic ce ne arata acest recensamant? A, ceva tot ne spune - anume ca nu suntem nemti. Adica suntem dezorganizati. Nici macar sa ne numaram nu stim. Recenzorii au venit si n-au venit pe la toate casele din tara asta. Scandalul CNP-ului il stim. Asta a pornit de la asa-zisii analisti de la televizor care au bagat spaima-n populatie, cum ca daca dai CNP-ul o sa fie rau de tot. Cat de rau, nu ne-a lamurit nimeni. Pe urma a fost balbaiala autoritatilor, care n-au stiut sa dea mesaje limpezi, sa stinga din fasa orice nelamuriri. Dintr-o asemenea bulibaseala nu cred ca vor iesi date exacte. Cel mai mult conteaza cum aduni informatiile din teren. Dar cand ajungi in situatia de a-i indemna pe romani sa se autorecenzeze, operatiune facuta pe genunchi, in mare graba, pe ultima suta de metri, e clar ce va iesi.

Ca urmare, vom avea niste date relative, in urmatorii zece sau douazeci de ani. Adica vom spune, cand va fi vorba de populatia Romaniei, ca tara asta are aproximativ un numar de persoane. Si ca romanii traiesc aproximativ bine sau aproximativ rau. Dar oare chiar conteaza ca datele astea sa fie exacte? Chiar are cineva interesul pentru exactitate in tara asta?!...

2011-10-25T03:16:00.001-07:00

DISCURSUL REGELUI

Romania de azi nu poate recepta corect discursul Regelui. O tara plina de mocofani si in care mocofanii sunt la putere. Mai mult decat atat, o tara in care mocofanii fac rating la televizor si sunt votati fara regrete de popor, care ii considera salvatori ai neamului. Regele e un om dintr-o alta Romanie, o Romanie care a murit demult.

O tara in care oamenii competenti, normali, seriosi sunt pusi la zid pentru "pacatele" lor. Ce inseamna sa mai ai cuvant, sa te tii de treaba, sa nu furi?! Vai de mine, esti considerat un prost, esti privit ca ultima lepadatura. Nu, fratele meu, intr-o tara ca Romania de azi trebuie sa te "integrezi" in marea masa a mocofanilor, daca vrei sa supravietuiesti.

Pana si Regelui ar trebui sa-i fie "rusine" ca a vorbit despre onoare, competenta, patriotism in Romania lui 2011! Ce mai sunt acestea la noi? Niste relicve!

Pacat! Pacat de tara asta!

2011-10-20T05:54:00.001-07:00

De ce ne mai trebuie echipa nationala de fotbal?

Unii ar zice - ca sa jucam fotbal. Altii ar stramba din nas. Uite asa, sa avem si noi. Alt raspuns ar fi de genul - sa nu zicem ca n-avem. Sigur ca in ultimii ani am avut parte numai de dezamagiri. Ce in ultimii ani? In ultimii zece ani, pe putin. Meciuri pierdute, calificari ratate. Avem fotbalisti pe care ii vezi mai mult in paginile revistelor de scandal, decat pe terenul de joc. Unii din ei "marcheaza" mai mult intre picioarele pipitelor de Dorobanti, decat in poarta adversa. Si atunci?...

A, sa nu uitam! Avem stadioane. Asa e. Iata un bun raspuns la intrebarea - ce ne mai trebuie echipa nationala? Da, exact, daca contribuabilul roman a dat sute de milioane de euro pentru construirea unor stadioane moderne in Bucuresti, Cluj, in alte orase, pai atunci inseamna ca si de fotbal mai e nevoie. Si de echipe de club, evident, nu numai de Nationala. Daca ar fi insa sa judecam doar la rece, prin prisma banilor, s-ar putea spune ca poporul roman a facut o investitie proasta. Adica scoatem din buzunar atata amar de banet si echipele noastre sunt ciuca bataii. Adica pana la urma de ce te mai duci pe stadion, ca sa-i vezi pe ai nostri cum joaca precum niste morcovi?!

Cei mai optimisti ar spune totusi asa - lasa, dom-ne, stadioane avem, o sa vina ea si generatia aia buna de tot, de fotbalisti talentati, seriosi, dornici de afirmare, care sa joace bine, sa castige meciuri si sa ne faca fericiti pe noi, poporul. Dar ma gandesc asa, totusi, ca fierul rugineste, betonul se sfarama incetul cu incetul, constructiile imbatranesc si ele, nu numai oamenii. Oare nu cumva s-ar putea ca generatia aia mare de fotballisti sa apara prea tarziu, cand stadioanele noastre de azi, cele moderne, vor fi deja in paragina? Si atunci ce va face acea mare generatie? Va juca tot in noroaie, ca si acum 20-30 de ani? Ei, dar macar vom fi fericiti...

2011-09-19T02:53:00.000-07:00

Traditie. Chiar asa?!

Produse traditionale. Sa mancam eco. Sa mancam la fel ca stramosii nostri. Branza si slana. Si altele asemenea. Te duci la un targ de produse traditionale. Dulceturi si branzeturi. Mezeluri. Toti te imbie. Hai la mine, ca am ceva special. Traditie. Traditie? Cati dintre cei care vand asemenea produse respecta cu adevarat retetele autentice? Care nu sunt usor de facut. Mai ales ca, daca respecti reteta autentica, nu obtii o cantitate prea mare de produs finit. Ori la noi apare tentatia de a scoate cantitate cat mai multa intr-un mod de preparare cat mai usor. Si atunci normal ca te imbie aditivii. Adica pe tine, ca producator, te imbie, vreau sa zic. De curand, in judetul Suceava fiind, am cumparat doua borcane cu dulceata de la un tip care se recomanda producator autentic. Am gustat din borcanul pentru degustare. Buna dulceata, bine inchegata. Am luat. Acasa ajungand, deschid borcanul meu, sigilat, si ce descopar - dulceata vanduta mie nu mai era atat de inchegata, ca cea din borcanul pentru degustari. Era mai apoasa. Oare de ce?! Intrebare retorica, evident. Altadata, un bun cunoscator al fenomenului carnatilor de Plescoi, mi-a spus ca multi producatori din zona aceea se dau drept mari mesteri in domeniu. Dar in fapt numai cativa respecta reteta originala. Restul sunt niste ageamii. Ca sa nu spun un cuvant mai greu! De curand, altcineva mi-a zis ca e inca destul de incetosata la noi ideea cu reglementarea produselor traditionale. Adica sa se stabileasca cine respecta retetele din mosi-stramosi si cine este un escroc. Na, c-am spus si cuvantul "magic"! In conditiile astea, a te duce la un targ de produse traditionale nu e totuna cu a te "intoarce" in timp, la stramosi...

2011-09-12T03:22:00.001-07:00

A inceput noul an de impins tava... in invatamant

A inceput scoala. Cu aceleasi vechi metehne. Nimic nou sub soare. Ah, parintii! Sistemul. Cadourile, normal. Impinge tava la profesor, sa fie bine copilului. Am avut azi o discutie cu un tatic enervat pe cel mai proaspat sondaj de opinie - 60% dintre romani cred ca in scoala nu se mai face carte. Tipul ii caracterizeaza pe acei 60% prosti. Adica de ce prosti? Pentru ca nu imping tava la profesori, pentru note bune odraslelor lor? Ciudata gandire! Specimenul cu care am vorbit face parte din categoria celor care imping tava. Marea problema e ca intr-o clasa in care o buna parte din parinti merg pe ideea cadourilor, risti sa se uite lumea chioras la tine, daca faci nota discordanta. Vezi pe cate o mamica dezinvolta, cu bani in buzunar, cum sare repede cu propuneri de genul - hai sa strangem bani pentru... M-am luat de ea la un moment dat - doamna, dar nu va dati seama ca poate nu toata lumea are bani de dat?! S-a uitat la mine ca la urs. Ce sa mai zic de situatia in care parintii de la alta clasa au cumparat doamnei invatatoare scaun directoral. Auzi, ca nu putea sa stea cu fundul pe scaunul cel simplu, din lemn. Facea bataturi la fund!

Asta ma enerveaza cel mai mult la "sistemul" cadourilor din invatamant. Servilismul multor parinti care vor sa "cumpere" note bune pentru copiii lor. Si pe urma, cand vine un examen national, vezi ca odrasla ta a luat nota 5. Cum asa? Copilul meu, care era de 10 in scoala? Pai, cadourile fusesera de 10...

2011-08-01T04:59:00.001-07:00

Hai la economat, ca-i mai ieftin!

Asa ar zice multi. Da, dar intrebarea principala ar trebui pusa stomacului nostru. Uite, stomacule, esti de acord sa accepti mancarea de la economat? La care stomacul mai mult ca sigur ar raspunde - nu! Categoric. De ce? Pai, hai sa ne gandim cum e "filosofia" comertului in Romania - ce este ieftin e in acelasi timp si prost. In consecinta, mancare ieftina inseamna ce anume? Inseamna hrana care peste ani de zile, daca manaci tot timpul porcarii, iti va aduce fel si fel de boli. Te trezesti pe tine cu felurite nenorociri. Si te intrebi de unde? Tocmai de la mancarea pe care ai acceptat-o pe masa ta, zi de zi.

Si mai este o treaba pe care am observat-o la marile lanturi de magazine - ofertele la produse carora li s-a scazut pretul. Ia uitati-va la termenul de garantie de pe produsul alimentar respectiv, sa vedeti un lucru foarte important - pana la expirarea termenului in cauza mai e foarte putin. Magazinul ce zice - sa arunc produsul care se apropie de expirare? Sau mai bine scad pretul si il vand. Cu mai putini bani, dar il vand. Oricum e mai bine asa, decat sa-l arunc la gunoi si sa nu iau nimic.

Ma intreb, in consecinta, daca nu cumva aceasta imensa afacere a economatelor, care ni se pregateste la nivel national, nu e cumva o "invarteala", o intelegere intre stat, care pune la bataie spatiile comerciale, si privatii care prin economate isi vor vinde marfa pe care altfel ar trebui s-o arunce la gunoi. Am la mine in stoc, la magazin, marfa care se apropie de expirare. Ce fac cu ea? Hai s-o dau la economat. Acolo se va vinde cu pret mai mic. Dar se va vinde. Ia si statul un procent din vanzare, ia si comerciantul care a adus marfa la economat. Cele doua parti sunt mai mult decat multumite.

Am mai auzit ceva, nu stiu daca e adevarat. Ca la economate s-ar pune in vanzare marfuri din rezervele de stat. E, aici intram in sfera politica deja. Adica partidul care e acum la putere vrea economate. De ce? Pentru pensionari. Ca sa atraga voturi de la aceasta categorie sociala. Foarte mare. Sunt peste sase milioane de pensionari in Romania, la ora actuala. Le dam marfuri ieftine si pensionarii ne vor vota, nu-i asa? Dar ma intreb cat de proaspete vor fi aceste marfuri, daca e sa vorbim strict de marfuri alimentare, care au stat cine stie cat prin depozitele statului?! Insa ce mai conteaza asta - e un amanunt de-a dreptul nesemnificativ pentru cei care vor sa puna la cale afacerea economatelor - in comparatie cu efectul, si anume strangerea de voturi.

Pentru ca mai trebuie acceptat aici si un alt adevar, dureros - traim intr-o tara in care si un rahat pus in mijlocul drumului poate atrage "cumparatori", daca e mai ieftin. Nu mai zic daca e gratis! Am vazut oameni care s-au batut pe reviste cu realizarile economiei sovietice, in anii '80, la o expozitie organizata in Bucuresti. Reviste scrise in limba rusa. Doar ca aveau foi lucioase si colorate. Dar cel mai important - erau gratis. Cucoane si domni de Capitala care si-au uitat pe data statutul si s-au incaierat, ca niste cocosi. Daca pentru niste reviste s-au batut, ce sa mai zic de carne, zahar, ulei si spanac!

In consecinta, ideea de-a da ceva gratis sau la pret redus are mare succes in Romania. Din pacate pentru acest popor. Din fericire insa pentru cei care pun la cale asemenea afaceri...

2011-07-14T21:44:00.000-07:00

Ca sa te rogi la Dumnezeu, trebuie sa platesti taxa la preot. Asta se intampla la Manastirea Neamt. Am fost zilele trecute acolo. Erau doi popi la poarta. Unul incasa taxa. Iti dadea bilet. Altul numara un calup de bilete. Probabil sa vada cat mai au de incasat pe ziua respectiva. Numara biletele, de parca ar fi numarat cea mai mare comoara. Mi s-a parut ca nici urma de credinta nu mai e in haina lor preoteasca. Erau niste oameni de afaceri, nu preoti. Taxa de intrare in Manastirea Neamt e de 5 lei pentru adulti si de 3 lei pentru copii. Numai cat am stat noi acolo, o jumatate de ora, au venit cateva autocare cu adulti si copii. Deci va dati seama ce bani se fac numai din biletele de intrare! La muzeul manastirii, o carte de oaspeti, in care sa-ti scrii impresiile. Mi-am scris si eu impresiile. Despre bilete. Si mai ales despre ce-a spus Iisus Hristos oamenilor - daca vreti sa va inchinati lui Dumnezeu, inchinati-va la primul ciot pe care care il intalniti in padure. Aceea este biserica mea. Cu siguranta, zic eu, ca acolo e mai multa credinta...

2011-07-05T06:52:00.001-07:00

Bacalaureat 2011 - nu e o rusine daca nu-ti place cartea!

Toata lumea se intreaba acum ce se poate invata de pe urma Bacalaureatului din 2011. Este cat se poate de clar ca singura concluzie trebuie sa fie urmatoarea - sa nu se mai dea copiilor care nu vor sa invete, pentru ca nu le place cartea, iluzia ca si in aceste conditii pot merge totusi la liceu si la facultate.

Asta s-a intamplat la noi, de zeci de ani incoace. Dupa absolvirea invatamantului obligatoriu, toata lumea mergea la liceu, fara sa se faca o selectie a valorilor. Sa se vada cine merita sa mearga la liceu si cine nu. Problema e ca intrau la liceu si adolescenti carora nu le placea cartea. Sistemul educativ era permisiv. Ii primea la liceu. Si chiar, mai tarziu, la facultate. Acestia nu invatau nimic. Dar treceau prin examenele care erau apa de ploaie. Si luau diplome. Nemeritate.

Acum, cand s-a strans surubul la Bacalaureat, cine au fost cei care au picat? Exact cei care au trecut prin liceu ca gasca prin apa, fara sa invete nimic. Credeau ca va fi tot un examen usor. Pe care il vor trece pe baza copiutelor. Sa obtina apoi note mari si cu dosarul "beton" sa se inscrie dupa aceea la facultate. Ei, uite ca n-a mai mers acum. Cei care n-au invatat au fost picati. Dar nu ei sunt vinovati. Ci sistemul care le-a permis sa intre la liceu.

Cei care au ajuns acum la Bacalaureat si au luat nota 2, acestia n-ar fi trebuit, in urma cu patru ani, cand absolvisera clasa a opta, sa fie admisi in liceu. Pentru ca erau slabi la invatatura. Pentru ca nu le placea cartea. Cu siguranta ca n-au invatat nimic nici in gimnaziu, nici in clasele primare.

Din acest punct de vedere, ar trebui sa se schimbe mentalitatile in Romania. Nu trebuie priviti cu rautate cei care n-au dragoste de carte.

Eu as merge pe urmatorul principiu - invatamant obligatoriu sa fie de opt clase - mai mult nici nu trebuie. Apoi un examen. Iar examenul sa aiba doua componente : un test de verificarea cunostintelor acumulate in scoala generala si un alt test, foarte important, dupa parerea mea - testul psihologic. Sa se vada daca respectivul copil chiar are vointa de-a invata. Ei bine, numai cei care trec cu brio de acest examen ar trebui sa mearga la liceu.

Statistic vorbind, se stie deja ca dintr-o generatie care termina clasa a opta, la nivel de tara, doar jumatate dintre elevi merita sa intre la liceu. Restul ar trebui, de la 14 ani, cand au absolvit clasa a opta, sa se duca la meserie.

Si aici e o alta problema. La ce meserie sa te duci, cand industria romaneasca e pe butuci? In mod normal, copiii care nu vor sa invete carte ar trebui sa intre, ca ucenici, intr-un atelier, intr-o fabrica ori sa mearga la o scoala de arte si meserii. Sa dobandeasca o calificare. De la 14 la 18 ani ar avea destul timp sa deprinda mestesugul respectiv. Iar la 18 ani ar avea asigurata o paine, sa se angajeze si sa stea pe picioarele lor.

Pai la noi cum se intampla azi? Iata, elevii care nu invata carte au picat acum Bac-ul. Nici carte nu stiu, dupa patru ani de liceu, nu au nici macar o meserie. Au implinit 18 ani si n-au nimic. Sunt in bataia vantului. Hai sa zici ca cei care au invatat carte, au luat Bac-ul, iar acum merg mai departe la facultate. Dar cei care au picat, pentru ca n-au invatat, ce fac? Ei nici nu stiu incotro s-o apuce. Sunt debusolati complet.

De-asta am si vazut deja stiri pe agentiile de presa - un elev care a picat Bac-ul s-a impuscat, altul a avut o tentativa de sinucidere. Copiii acestia simt ca au ratat intrarea in viata. Dar nu din vina lor, ci din vina adultilor - si profesori, si parinti - care n-au stiut sa-i indrume pe un drum firesc, in functie de capacitatile reale ale acestor copii.

Este dezastrul unei generatii!

2011-07-03T07:56:00.000-07:00

BACALAUREAT 2011. DE CE AVEM NEVOIE DE INVATAMANT ?

stie cineva sa raspunda la intrebarea asta? pana in 1948, la reforma de atunci a invatamantului, se spunea asa - ai carte, ai parte. dupa 1948, zicala s-a schimbat. si suna astfel, asa cum suna pana in ziua de azi - diploma il face pe om. ce trebuie sa intelegem din acest lucru? ca din 1948 incoace intri in scoala nu pentru a invata, ci pentru a face rost de diplome. si nu numai atat. din 1948 incoace, invatamantul s-a formalizat. mergem la scoala, pentru ca asa trebuie. nu avem un scop in sine. hai la scoala, pur si simplu, ca oricum altceva mai bun de facut nu avem. trai nineaca, pana la 18 ani. profesorii se fac ca ne invata, noi, elevii, ne facem ca invatam. a, si mai era ceva, pe timpul comunismului. parintii isi indemnau copiii - invata, ca e mai usor cu mapa, decat cu sapa. adica multi copii, chit ca n-aveau chef sa invete, se tineau scai si de liceu si de facultate, sa scape de sapa. in anii '80, proaspetii absolventi de liceu alergau sa se inscrie la cate zece facultati deodata. doar-doar or intra la una. oricare. nu le pasa profilul. numai sa devina studenti. si sa scape de sapa. si mai trebuia sa scapi atunci de ceva - de armata.

a venit revolutia din 1989. sau schimbarea de regim. bun. ce s-a intamplat cu invatamantul romanesc? pai, ce sa se intample? a mers in continuare pe ideea de dinainte de '89, adica ce se planuia in anii socialismului victorios. ce se planuia? ca tot poporul sa aiba diplome. de liceu, de facultate. sa demonstram lumii intregi ce popor destept e poporul roman! diplome la hectar. doar suntem tara diplomelor. cica in romania este economie de piata, dupa 1990. nu zau?! unde te duci sa te angajezi, la stat sau la privat, ce te intreaba patronul, prima oara? - cate diplome ai?

invatamantul s-a integrat in economia de piata. a devenit o uriasa fabrica de diplome. fabrica pe bani, nenica!

s-au nascut doua industrii care capuseaza sistemul invatamantului de stat. prima este industria meditatiilor particulare. a doua este industria tipariturilor didactice. aceste doua industrii au nevoie de clienti cat mai multi. adica de elevi si de studenti. asa s-a si instituit necesitatea, dupa 1990, ca examenele din sfera preuniversitara sa fie cat mai usoare si toata lumea sa le treaca. examenul de la sfarsitul clasei a opta, apoi bacalaureatul. ambele - apa de ploaie. pai, ia ganditi-va, elevii de liceu sunt cumparatori de manuale. si pe langa manualele de baza, ale materiilor studiate in mod constant, li se mai baga pe gat culegeri, caiete speciale si multe altele. pe toate le cumpara elevii. sau mai precis parintii elevilor. cu bani grei. chit ca nimeni n-are nevoie de acele fituici fara valoare. vorbiti cu orice pedagog adevarat si va va spune ca lectia se invata la clasa, de la profesor, nu din manuale si culegeri.

a doua industrie, cea a meditatiilor particulare. se spune de ani de zile ca cel putin 80% din elevii din romania fac meditatii particulare. eu as spune ca la liceu 100% din elevi fac meditatii particulare. am vorbit cu elevi de clasa a XII -a din bucuresti care imi spuneau ca in ultima clasa de liceu ei vin la scoala numai sa faca act de prezenta. pregatirea pentru bacalaureat o fac exclusiv in particular, cu profesorii lor. si alti bani dati de parintii elevilor pe meditatiile particulare! bani grei.

apropo de profesorii care se plang de salariile mici. mai baieti, nu va mai plangeti atat. stiti cine moare de foame in invatamant? numai prostii sau amaratii de profesorasi de la tara. dar cum le-o fi oare profesorilor din bucuresti sau din alte mari orase? care fie sunt autori de manuale si culegeri, fie vand manuale si culegeri in scoala si fac bani din comisioane, fie fac meditatii particulare fara numar?! astia tot amarati sunt? hai sa fim seriosi!

si mai e ceva. examenele din invatamantul preuniversitar trebuie sa fie si au fost, cel putin dupa 1990, apa de ploaie, si dintr-un alt motiv. pentru ca trebuia ca marea majoritate a elevilor sa ajunga pana in clasa a XII-a, sa ia bacalaureatul, pentru ca apoi ce sa faca? sper ca ati ghicit - sa bata la portile facultatilor. doar universitatile, la randul lor, s-au transformat in uriase fabrici de diplome, de 21 de ani incoace. hai sa nu vorbim numai de universitatile private. sa ne uitam si in ograda universitatilor de stat. hectare intregi de elevi au devenit studenti. de ce? pentru ca sa invete? pentru ca tara avea nevoie de ingineri, doctori si economisti? nici pomeneala! raspunsul adevarat e ca universitatile aveau nevoie de cat mai multi platitori de taxe. sa aiba profesorii de facultate salarii babane. s-au inventat in universitati discipline care nu sunt cautate pe piata muncii, nici la noi, nici in fundul africii. dar ce conteaza? conteaza numai ca profesorul sa aiba catedra, sa fie autor de manuale si - atentie - daca esti studentul lui, sa cumperi numai manualul scris de el, ca altfel ti-l faci dusman de moarte!

asta este invatamantul romanesc. va place? am ajuns acolo unde a vrut sa ne duca socialismul. pe cele mai inalte culmi. sa fim o tara de diplomati. tot romanul cu diplome in buzunar. cat mai multe. dar pentru diplome trebuie sa si platesti. unde? la fabrica. pardon, la scoala...

2011-06-30T13:19:00.000-07:00

numarul de elevi care copiaza la bacalaureat este mare. unii sunt prinsi cu fituici, altii cu telefoane mobile sau alte mijloace moderne de comunicatie. cei care fura incearca astfel sa suplineasca lipsa de cultura, ca sa ia totusi o nota de trecere.

dar intreb eu. stiti vorba aia - cine e fara de pata, sa arunce primul cu piatra. adica sa arunce, in cazul de fata, asupra elevilor care copiaza la examen. dar oare cine din societatea romaneasca ar fi indreptatit sa ia acea piatra si s-o arunce asupra elevilor?

societatea romaneasca, cea corupta pana in maduva oaselor, plina de furtisaguri, smecherii si alte porcarii, da un model de viata si copiilor. si ce vad copiii in ziua de azi la adulti? pai, vad ca in viata reusesti mai usor daca furi, decat daca esti cinstit. cel cinstit risca sa moara de foame. cel care face smecherii e bine-mersi.

ori elevii acestia au invatat deja lectia suprema, de viata. fura si vei ajunge mare. fii cinstit si mori cu dreptatea-n mana. si atunci sa-i mai judecam ca fura la examen? cine ar trebui sa ia nota 4 la purtare? elevii sau adultii?...

2011-06-27T01:18:00.001-07:00

CATEDRALA NEAMULUI

Catedrala neamului ar trebui sa fie in sufletele noastre, nu in ziduri. Degeaba facem ziduri. Ce fel de suflete vor sta intre ele? Ce fel de suflete se vor ruga intre ele? Se vor ruga? Oare de ce? Oare pentru ce? Pentru prea multe pacate, pe care oamenii si le stiu deja? Poporul asta s-a inrait atat de mult, incat vezi la tot pasul frati care se omoara pentru o palma de pamant, oameni care se bat pentru averi, se mananca intre ei, la figurat, evident. Multi umbla dupa profituri licite sau ilicite. Cine mai crede cu adevarat in Dumnezeu? Si in conditiile astea biserica noastra nationala, care ea insasi e plina de pacate, se gandeste la ce? Sa faca o catedrala. Pentru ce? Si pentru cine? Cred ca acea catedrala nu din caramizi, beton si sticla ar trebui sa fie, ci din inimi. In inimi! Acolo trebuie sa stea. Daca va fi acolo, ar fi cea mai mare realizare, mai mare decat cea mai impozanta cladire din lume. Preotii ar trebui sa fie ei insisi alti oameni, cu alt comportament, sa dea exemplu de credinta si de cinste, sa le vorbeasca oamenilor de adevaratele valori. Scoala, la randul ei, ar trebui sa formeze caratere, sa formeze oameni cinstiti. Familia ar trebui sa nu-si uite copiii, sa-i educe. Iata cum se poate construi acea catedrala adevarata, in sufletele oamenilor, in sufletele viitoarelor generatii. Asta ar fi o catedrala pe care niciun cutremur n-o va slabi, nicio furtuna n-o va darama. Nu de ziduri avem nevoie, ci de suflete. Daca le mai avem...

2011-06-16T08:19:00.001-07:00

Metroul usor - un vis pierdut in Bucuresti. Pentru ca autoritatile nu stiu ce vor

Mda, sa revenim la problemele stringente. Pe ordinea de zi observ ca a fost trecuta chestiunea metroului usor in Bucuresti. Care a fost o idee... buna, sa zicem, chiar daca unii au contestat-o la vremea respectiva, cand s-a aplicat prima oara, pe linia tramvaiului 41. In fine, important ar fi ca transportul public sa devina cu adevarat o alternativa la zecile de mii de masini care umplu practic strazile din Bucuresti, in fiecare zi. Asta s-o fi dorit, probabil, prin acest concept de metrou usor. S-a dorit, dar nu s-a facut.

Am vazut o reclama pe mijloacele de transport in comun, ceva de genul - folositi transportul in comun, care nu va arde la buzunare. Asta, apropo de benzina care se consuma cu masina mica in traficul bucurestean. Dar problema e alta. Adica cele doua traficuri, sa zic asa, cel cu masinile mici si cel cu transportul in comun, se cam anuleaza unul pe altul. Adica nu reusesti sa ajungi repede intr-un loc nici cu masina, nici cu tramvaiul sau autobuzul. Mai ales in orele de varf. Si atunci ce faci? Nu cumva ar fi trebuit ca autoritatile sa puna piciorul in prag si sa aleaga una din variante? Adica alegem transportul public, de pilda, si il facem cu adevarat rapid, ii creem culoare separate, sa mearga in cea mai mare viteza. Corect? Iata, de pilda, solutia metroului usor. Era o varianta viabila. Linia de tramvai era despartita de restul carosabilului. Un fel de cale ferata. Sa nu mai mearga masina mica pe linia de tramvai.

Sigur, unii au zis la un moment dat - pai, iei o banda de circulatie si nu mai poate sa mearga pe acolo masina. Da, nu mai merge. Si ce daca? Merge doar tramvaiul. Dar ar fi mers repede. Bucurestenii insa vor si in caruta, si in teleguta. Adica si cu masina pe linia de tramvai, dar sa mearga si transportul public repede. Oare se poate asa ceva? Eu zic ca nu.

Pe acest principiu, al struto-camillei, s-a modernizat, cu niste ani in urma, linia de tramvai pe bulevardul Timisoara. O parte din linie este ca metroul usor. Adica pe segmentul acela nu intra masinile. Tramvaiul merge repede. Ei, dar cand ajunge tramvaiul, venind dinspre marginea orasului, in statia Vasile Milea, se blocheaza totul. Asta, mai ales dimineata, cand e traficul zapacit de tot.

Ei bine, de la Vasile Milea inainte, cale de o statie, pana la intersectia de la Razoare, intre liniile de tramvai s-a pus asfalt. Deci linia e o banda si pentru masini. Asa ca tramvaiul merge, sontac-sontac, in spatele masinilor. Mai ales ca la Razoare e nebunie, se formeaza cozi interminabile pe bulevardul Timisoara. Tramvaiul face si cate un sfert de ora de la Vasile Milea la Razoare.

Si asta de ce? Pentru ca un "destept" sau mai multi "destepti" de la regia de transport in comun ori de la Primaria Capitalei au decis ca exact pe aceasta portiune sa se puna asfalt intre linii. Nu inteleg de ce s-a creat astfel o banda in plus, pe linie, pentru masini, in conditiile in care oricum pe restul carsabilului sunt inca trei benzi de circulatie, pe sensul spre Razoare.

Asta e struto-camila de la noi. Si pe urma ne mai intrebam de ce e traficul infernal in Bucuresti. Pai, uite de ce - din cauza prostiei!

2011-05-31T05:02:00.003-07:00

Cainii vagabonzi din Bucuresti au cel putin 172 de ani

Am descoperit o relatare din 1839, intr-o carte intitulata "Coup D'oeil sur la Valachie et la Moldavie", autorul ei, Raul Perrin, descriind Bucurestiul de la acea vreme ca fiind un oras cu 130.000 de locuitori, 1.500 de strazi, si - atentie! - strazi "pline de caini vagabonzi". Deci inca de atunci Bucurestiul avea caini vagabonzi.

Asta ce inseamna? O "traditie" damboviteana, ar spune unii. Eu ma gandesc insa si la legendele de azi ale iubitorilor de caini vagabonzi, care incearca sa explice in cu totul alt mod fenomenul de dupa 1990. Cica acesti caini exista acum din cauza demolarilor care au avut loc în Capitala, in anii comunismului. Si pentru ca s-au ras cartiere intregi de case, proprietarii si-au lasat cainii din curte in voia sortii. Asa au aparut cainii vagabonzi in Bucuresti. Ei, uite ca nu e asa. Traditia asta e mult mai veche. E deja seculara. Si atunci stau si ma intreb daca noua lege, care permite eutanasierea cainilor fara stapan, va reusi cu adevarat sa rezolve problema asta. Pentru ca este o problema grava, orice ar spune unii si altii.

Parerea mea e ca aceasta "traditie" a cainilor fara stapan din Capitala demonstreaza, inca o data, ca si in alte domenii, felul in care inteleg romanii sa rezolve o problema. Adica sa n-o rezolve, mai bine zis. S-o lase asa, sa balteasca. Oare cate alte probleme nu are tara asta, care au fost trecute, ca mostenire, de la o generatie la alta?! Pot fi date o sumedenie de exemple, care tin de neseriozitatea noastra, pana la urma. Ghidandu-ne dupa principiul "lasa, dom-ne, ca merge si asa". De-asta se si spune - frumoasa e Romania, pacat ca e locuita! Ceea ce stim sa facem cel mai bine e sa ne furam singuri caciula. Am auzit la un moment dat caracterizarea unui strain facuta poporului roman. Anume ca romanii vorbesc mult si nu fac nimic sau daca incep un proiect, il lasa balta pe la jumatate.

Asa si cu cainii vagabonzi. Credeti ca se va rezolva ceva? Eu as vrea sa nu mai vad haitele astea pe strazi. Dar oare se va intampla asta, cu adevarat? Ma indoiesc, gandindu-ma la "traditia" noastra, din 1839...

2011-04-19T07:38:00.000-07:00

In cautarea pastilei pierdute, la Sulina

Am ajuns pe la opt seara in Sulina, zilele trecute. Cu vaporul. Era intr-o sambata. Oras pustiu. Nimic romantic la ora aia. Poate nu aveam eu starea necesara. Pentru ca ma durea gatul. Primul simptom al racelii. Nu aveam pastile. Trebuia sa cumpar. De pe vas, zaresc o farmacie la parterul unui bloc din vecinatatea falezei. Cum ajunge vasul la mal, hop, in directia farmacie. Nimic, inchis. De la ora pranzului inchisese. Am intrebat localnicii. Mi-au zis de inca doua farmacii, una pe strada a doua sau a treia, n-am retinut. Si alta mai departe. Dar mi-au zis clar - nu mai incercati, ca nu gasiti. E sambata. Totul e inchis, farmacii, adica. Si duminica la fel. Ma duc totusi la alta farmacie. Tot inchisa, pe undeva pe langa Tabara Sulina. Era un hotel sau ceva de genul asta acolo. Strazi pustii. Ma repet. Dar pustietatea acestui oras ma induspunea la ora aia. Unde e romantismul Sulinei? Un brand pierdut, oare?! Se poate. Ar trebui sa ajungi intr-o localitate care sa te primeasca cu bratele deschise. Mie mi s-a parut ca m-a primit cu spatele. In fine, ultima speranta - spitalul sau centrul de sanatate. Ceva de genul asta. Pe care actualii guvernanti au vrut sa-l inchida de la 1 aprilie, la pachet cu alte 66 de spitale din tara. Ma gandeam - sa-l fi inchis oare? Poate nu s-au grabit totusi. Pe mine ma doare gatul. Poate la spital gaseam o pastila, ceva. O cumparam. Numai sa gasesc. Intru intr-o curte pustie, care nu-ti da mari sperante. E tot langa Tabara Sulina. Dar la o usa vad, prin gemuletul de sus, o lumina. Oare ce sa fie? Bat la usa, deschid. Da, se deschide! O asistenta era acolo. La munca. De garda. I-am spus despre ce e vorba. M-a invitat sa stau pe marginea patului, in cabinet. Mi-a zis sa deschid gura, sa se uite in gatul meu. Da, eram rosu in gat. Nu foarte grav. Dar ceva era. Apoi deschide dulapul cu pastile. Imi da ceva. Sa-mi treaca. Doua pastile. De gat. Am intrebat-o de soarta spitalului. A zis ca inca nu e decis nimic. Ca momentan Primaria orasului incearca sa mentina spitalul pe linia de plutire. Si mai ales ca exista o varianta, anume ca spitalul din Sulina sa fie o sectie a spitalului din Tulcea. Mai auzisem asta si la televizor, cu varianta sectiei. Proiecte, insa. Nimic concret. Dar ii multumesc asistentei ca a fost la spital. Deodata, nu mi s-a mai parut atat de urata Sulina. Era un oras viu. Functional. Si cand te gandesti ca guvernantii de la Bucuresti vor sa-l ucida. Tocmai prin inchiderea spitalului. Eu am avut o banala durere in gat. Dar daca e ceva mai grav? Cu un localnic. Ce faci? Te duci pana la Tulcea? Stiti cat am facut eu, cu un vas de mica putere, de la Sulina pana la Tulcea? Zece ore. Pentru ca mergi contra curentului Dunarii. Zece ore! De cate ori poti muri in zece ore? As vrea sa-i intreb pe ministrul Sanatatii, primul ministru, presedinte - ei de unde isi iau pastile, cand ii doare ceva?...

PS : Mi-a trecut durerea de gat. Am evitat raceala. Datorita pastilelor de la spitalul din Sulina!

2011-04-03T05:12:00.000-07:00

La promotieeeeeeeeeeee!

Mda, avand in vedere ca... Stimati concetateni! Asta ar trebui sa fie discursul unui domn sindicalist. Care se intreaba singur - mai, cum dracului mai scoatem noi lumea in strada, la mitinguri? Haida-de. Stai, frate, ca exista o solutie. A, da? Sigur ca da! Care? Pai, se zice atata ca romanul nu iese in strada. La mitinguri. Da, nu iese. Pai, nu iese, sigur. De ce sa-si piarda timpul acolo? Adica ce sa faca acolo? Sa asculte bataia vantului? Si daca nu e vant de la natura, atunci sigur sunt vanturile confratilor sai, care stau si ei la miting si n-au ce face. Ca sa nu mai zic de curentii provocati de discursurile liderilor de sindicat, de la tribuna. Da, ei fac cel mai mult curent! Asa e. Total de acord! Si, pe langa curenti, mai sunt si stropi. Ca daca se incinge liderul si se mai si inroseste la fata, vorbeste cu niste stropi, bai, nene, de trebuie sa te feliciti ca ti-ai luat umbrela de acasa. Mai ales daca stai in primele randuri. Ca bine le mai zici, frate-miu!

Dar sa revenim. Deci, lumea nu mai vine la mitinguri. Dar totusi romanii ies in strada. Cu duiumul. Nu-i asa? Pai, n-ai vazut la televizor ce omor de natiune e la moluri? La mall-uri, se scrie corect. Asa, moluri, mall-uri, cum o fi. La promotii, nenica. La placinte, inainte! Un pachet cu cafea, o punga cu zahar, o sticla cu ulei, o punga cu detergent. Da, dom-ne, asa e. Ce-i drept, noi traim in tara in care si-un rahat daca s-ar pune in mijlocul drumului si cineva ar spune ca e gratis, ar sari imediat careva sa-l inhate, inainte s-o faca altul. Na, sa fiu eu primul! La ce fel de rahat te referi, la ala alimentar sau?... Alege tu!

In aceste conditii, stimati colegi sindicalisti, propun urmatoarea varianta, adica strategie. Fiti atenti aici. Mai, nene, cand mai vreti sa faceti un miting, nu mai faceti miting. Ziceti asa - in ziua cutare, la ora cutare, in locul cutare, va avea loc... Ce? Cum ce? O promotie, frate! Aaaa, stai ca m-am prins. Deci, in conditiile in care Guvernul scade salariile, da de pamant cu oamenii muncii, noi, sindicatul, chemam oamenii nemultumiti din toata tara sa-si exprime nemultumirea. Da, exact. La promotieeeeeeeeee!

2011-03-10T05:43:00.000-08:00

Solutii logice, nu isterie!

Ceea ce ma uimeste este lipsa de pragmatism si de luciditate a iubitorilor de animale, in speta cei ai aparatorilor de caini vagabonzi. Cum deschide cineva discutia despre acest subiect, imediat apar istericale de genul - nu ucideti cainii! Stati, fratilor, usurel, ca nu vrea nimeni sa-i ucida. Faptul ca lumea s-a saturat de haitele de caini vagabonzi de pe strazi, e cat se poate de clar. Acesti caini nu mai trebuie sa ramana in spatiul public. Pentru ca au devenit un pericol - pentru copii, pentru oameni maturi. Cainii nu mai trebuie sa stea pe strada. Asta sustin pana si unele asociatii pentru apararea drepturilor animalelor. Asa ceva se intampla si in tarile civilizate. Acolo nu vezi picior de animal pe strada, decat daca acel animal e insotit de stapanul sau.

Ei bine, intrebarea de capatai este legata de ceea ce se va intampla de-acum incolo. Marea problema e ca orice discutie este, din acest moment, aruncata in derizoriu. Si in istericalele mai sus mentionate - nu ucideti! Totusi, problema trebuie privita cu luciditate. Accentuez expresia luciditate. Ceea ce ma uimeste cel mai mult la aparatorii animalelor, cel putin a unora dintre ei, mai isterizati, e faptul ca nu-si asuma nicio responsabilitate. Ei merg doar pe premiza - nu va atingeti de cainii vagabonzi, nu ucideti. Si atat. Dar mai mult de atat ce fac acesti iubitori? Concret!

Pe vremea cand veneau hingherii pe strazi si adunau cainii vagabonzi, sareau cate 5-10-20 de cucoane, acompaniate de domni baritonali, care, dovedindu-si "buna-crestere", aruncau cu pietre in hingheri, ba ii mai luau si la bataie. Era, iata, modul de etalare a iubirii fata de caini, din partea cucoanelor si domnilor in cauza.

Trag de aici concluzia ca daca pe fiecare strada sunt vreo cinci sau zece iubitori si aparatori ai cainilor, inseamna ca usor s-ar putea constitui un comitet national al iubitorilor de caini. Ar fi probabil cateva sute de mii numai in Bucuresti. Si daca acum tot se pune problema unei noi legi, care sa permita eutanasierea animalelor fara stapan, iata ca ar veni imediat si solutia. Adica iubitorii de caini vagabonzi din toata tara sa se uneasca, in cuget si-n simtiri, si mai ales sa stranga bani. Da, fara mitinguri si vorbe goale. Sa treaca la fapte! Sa se constituie un fond national de salvare a cainilor vagabonzi. Apoi, comitetul director al iubitorilor de la nivel national sa se adreseze autoritatilor, Guvernului, in acest fel - iata ca noi, iubitorii, oferim alternativa la eutanasiere. Adica, noi, iubitorii, suntem dispusi sa asiguram fondurile necesare pentru consturirea, pe langa fiecare oras, a unor adaposturi, in care sa fie dusi cainii vagabonzi, si tinuti acolo pana la moartea lor naturala. Cu mancare, cu apa, cu medicamente. Pe banii iubitorilor. Sa fie ingrijiti acei caini.

E simplu, nu? Si firesc. Cred ca nimeni, nicio autoritate, nu s-ar impotrivi unei asemenea initiative. Pentru ca e mult mai normal asa, decat sa urlam - nu ucideti cainii! Sau sa ne furam caciula. Asta cu caciula inseamna sa scoti cainii din orase, pe furis, si sa-i transporti in localitati rurale, in paduri sau chiar in munti, sperand ca astfel le vei salva viata. Cei care au facut asa ceva nu si-au dovedit nicidecum iubirea fata de animale, ci doar isteria! Eu personal am vazut caini vagabonzi in Muntii Bucegi, la peste 1.500 de metri altitudine, pe Valea Malaiesti. Tocmai acolo fusesera abandonati. Ma intreb ce minte bolnava a putut sa faca asa ceva?!

Concluzia e clara - aparatorii animalelor trebuie sa aiba, de acum incolo, o atitudine corecta, serioasa, pragmatica, mai intai fata de ei insisi, apoi fata de comunitatea in care traiesc. Sa lase de-o parte isteria si sa apeleze la solutii eficiente si logice pentru salvarea cainilor vagabonzi. Iubitorii de animale sustin ca in niciun caz cainii nu trebuie eutanasiati. Dar eu, si la fel ca mine multi alti romani, sustinem ca trebuie sa inceteze odata pentru totdeauna un fenomen pentru care nu poate exista nicio explicatie logica - faptul ca numai in Bucuresti, anual, peste 10.000 de oameni sunt muscati de cainii vagabonzi. Asa ceva nu mai poate continua. S-a ajuns pana acolo, incat au inceput sa moara oameni, atacati de cainii vagabonzi.

Am auzit, zilele trecute, o stire conform careia ministerul de Externe al unei tari occidentale, pare-mi-se Belgia, daca nu ma insel, recomanda cetatenilor acestui stat ca, in cazul in care vin in Romania, sa aiba grija la hoti si la cainii vagabonzi. Nu mai spun ca un patron de hotel din Bucuresti, unde vin cu precadere oameni de afaceri, imi spunea de curand ca strainii au invatat deja lectia - de cate ori ies in oras, isi umplu buzunarele cu pietre, pentru a se apara de cainii vagabonzi.

Sigur, unii iubitori de animale spun acum ca eutanasierea cainilor vagabonzi ar strica imaginea Romaniei. Cred ca zecile de mii de caini vagabonzi din marile orase, mai ales din Bucuresti, au rupt deja in bucati, pana acum, aceasta imagine.

PS : Tare ma tem insa ca, daca ar fi vorba de constituirea unui fond national pentru salvarea cainilor vagabonzi, putini ar fi iubitorii care sa cotizeze. Iubirea le va muri subit, inainte sa bage mana in propriul buzunar! Apropo de responsabilitate. In schimb, isteria nu costa nimic...

2011-03-06T22:57:00.000-08:00

observ zilele acestea o adevarata ofensiva mediatica a iubitorilor de animale. in speta, ai cainilor vagabonzi. am vazut si politicieni care au venit la diverse televiziuni, spunand ca pregatesc nu stiu ce legi. pentru? cica, sa se aloce bani publici pentru cainii vagabonzi. adica sa se construiasca adaposturi, sa se asigure hrana, apa, medicamentele pentru caini. un primar a sugerat, in lipsa fondurilor locale, ca acesti bani sa fie alocati de Guvern. se dau multi acum de ceasul mortii - de unde sa scoata bani pentru ingrijirea cainilor vagabonzi?! n-am auzit, in schimb, ca iubitorii de animale sa vina ei insisi cu solutii concrete.

sa zicem ca eu ma duc la un magazin. si vad un televizor care-mi place. il vreau. ce fac? ma duc pe strada si strig - oameni buni, dati-mi bani sa cumpar televizorul? sau scot din propriul buzunar bani si il cumpar? evident, solutia logica e cea de-a doua.

exact aceeasi situatie e si in cazul cainilor vagabonzi. ideea de baza este ca acestia sa dispara de pe strazi. cum? solutia initiala ar fi eutanasierea lor. folosirea fondurilor publice, in acest caz, ar fi justificata, pentru ca se rezolva o problema de siguranta a cetatenilor. alternativa e ca animalele astea sa fie duse in adaposturi, sterilizate, apoi tinute acolo, doar acolo, pana la sfarsitul vietii lor. insa, daca se aplica a doua varianta, mult mai costisitoare, aceasta trebuie sa cada strict in sarcina iubitorilor de animale. pentru ca ei vor ca acesti caini sa traiasca. sa traiasca, foarte bine, dar pe bani iubitorilor!

cred ca a venit momentul ca iubitorii de animale sa depaseasca faza vorbelor, de care eu personal sunt satul, de peste 20 de ani incoace. si sa treaca la fapte. mentinerea cainilor vagabonzi in viata, ingrijirea lor in adaposturi, reprezinta o problema exclusiv privata. cine ii vrea, sa-i tina, dar pe banii lui. eu nu sunt de acord sa cotizez pentru asa ceva. nu sunt de acord sa fie folositi bani publici in acest scop.

marea problema in Romania e ca multi nu-si asuma responsabilitatea pentru optiunile lor. "vreau sa fac nu stiu ce, dar sa nu cotizez din banii mei". "vreau sa mi se indeplineasca nu stiu ce deziderat. dar nu prin efortul meu. altii sa rezolve". nu mai merge asa, fratilor! sunt o gramada de iubitori de animale in tara asta, ONG-uri. sa puna mana de la mana, cu totii, si sa stranga bani, sa faca adaposturi, sa tina cainii, pe cheltuiala lor. adica iubitorii vor cainii in viata, dar noi, cetatenii, restul poporului, sa scoatem bani din buzunar?! ca sa platim pentru moftul lor! iubitorii, in schimb, vor ramane doar cu "flamura" de aparatori ai animalelor. nu mai merge asa! regula trebuie sa fie cu totul si cu totul alta - sa scoata bani din propriul buzunar, iubitorii, pentru "flamura" lor. pentru ca e numai a lor...

2011-03-05T03:06:00.000-08:00

Jos nesimtirea!

iubitorii de animale fac mitinguri. pentru animale. nu stiu cat de iubitori sunt. problema e ca sunt vocali. apar la televizor, in presa scrisa. exista, din acest punct de vedere, al imaginii, o discrepanta. in timp ce iubitorii sunt vocali, ceilalti oameni, care nu mai vor caini pe strazi, care sunt muscati sau terorizati de haitele de patrupede, tac. oare de ce n-ar exista si un miting al oamenilor care nu mai vor caini pe strazi? cred ca explicatia e urmatoarea - la noi s-a creat de ani buni impresia ca a nu fii de acord cu acesti caini pe strada este echivalent cu a demonstra ca esti om rau. ca vrei moartea cainilor, ca vrei sa le faci rau, intr-un fel sau altul. si atunci cei muscati sau terorizati de haite prefera sa taca, pentru a nu li se pune imediat eticheta de rai. asa-zisii iubitori de animale stiu sa exploateze aceasta situatie. am auzit chiar zilele trecute cateva catelarese pe strada zicand ca, vezi Doamne, cainii se reped doar la oamenii rai, la cei care au pacate. va dati seama, cainii au fost ridicati la rangul de judecatori - ei stabilesc cine e rau si cine nu, cine merita sa fie muscat si cine nu. cine merita sa fie cel putin latrat. altcineva le-a intrebat pe catelaresele cu pricina - dar un copil care e muscat, el ce pacate are? evident, catelaresele s-au facut ca nu aud o asemenea intrebare, care le-a stopat latratul in gat!

am mai spus-o si o repet - iubirea de caini e un fals subiect. aici e vorba de un singur lucru foarte clar - cainii trebuie sa dispara de pe strazi. atat! cum vor disparea? la intrebarea asta ar trebui sa raspunda, in primul rand, iubitorii de animale. dar nu prin mitinguri si gargara de doi bani. iubitorii sa ia cainii, sa-i duca in adaposturi si sa aiba acolo grija de ei. pe banii lor, ai iubitorilor. dar nici asta nu vor iubitorii. oricum, multi dintre acesti indivizi dau zilnic dovada ca nu le pasa decat de interesul lor. am vazut persoane care au caini de rasa, de pilda. cainele se opreste in mijlocul drumului si isi face nevoile. ce face apoi stapanul? merge mai departe. nici pomeneala sa stranga mizeria de la javra lui. nu! pentru ca iubitorii de animale considera ca au numai drepturi. nu si obligatii. asa si cu cainii vagabonzi. iubitorii doar latra in favoarea cainilor, sa ramana pe strazi. dar iubitorii nu vor lua cainii acestia in veci. sa-i ingrijeasca, pe cheltuiala lor. nu le pasa. nu le pasa de oamenii muscati, de oamenii terorizati, de copiii care sunt speriati de haitele de caini. nu le pasa! cum se numeste nepasarea asta? pe scurt - nesimtire!

ei bine, cred ca marea masa a oamenilor care vor o tara civilizata ar trebui sa iasa pe strada, sa demonstreze si ei. nu impotriva cainilor. ci in favoarea ideii de civilizatie. de curatenie. de orase curate. impotriva nesimtirii!

2011-02-24T22:42:00.000-08:00

O superproductie...

Vorbea cineva, zilele trecute, de un posibil scenariu de film - intoarcerea la putere a lui Ceausescu. Cred ca personajul principal ar trebui sa fie cel colectiv, in acest caz. Multimea de politicieni si de afaceristi care, dupa 1990, s-au imbogatit peste noapte, in societatea asa-zis capitalista a Romaniei. Si care au promovat, vezi Doamne, ideile economiei de piata, ale democratiei, tra-la-la si tra-la-la. Ideea lor principala nici pomeneala sa fi fost democratia. Ci doar sa scape din chingile comuniste, ca sa aiba o singura liberate, aceea de a fura. Si acum sa-l vezi pe Ceausescu reintronat, ca un zeu, cu puteri depline, la Comitetul Central. Punctul culminant al filmului ar trebui sa fie transformarea peste noapte a tuturor "democraticilor", care se vor arunca la picioarele vechiului si noului stapan, plangand in hohote si spunand asa : iertati-ne, tovarasu', ca noi n-am stiut ce facem in 1989. Ca nu v-am sustinut, ca nu v-am aparat. Dar sa stiti ca noi, parazitii societatii, curvele cu chip de doamne din inalta societate, hotii cu chip de afaceristi, potlogarii cu chip de politicieni, limbistii cu chip de analisti politici, mancatorii de cacat cu chip de sindicalisti, noi toti, tovarase, toti am fost in acesti ani cu gandul la Cauza. Va amintiti ce se povestea in 1989, ca Ceausescu era in elicopterul cu care fugise de pe cladirera CC-ului si la un moment dat i-ar fi intrebat pe piloti daca ei cred in Cauza. Adica in socialism. Va dati seama, acum, cand nea Nicu ar fi din nou mare si tare, cum s-ar arunca toate "varfurile" politice si economice ale Romaniei postdecembriste la picioarele stapanului, sa-i linga pantofii si sa spuna ca ei au avut Cauza in suflet, in toti acesti 21 de ani. Capitalisti, democrati? Sa fim seriosi! N-am avut si nu avem decat smecheri care s-au folosit de "principii", ca sa ajunga la ciolan, si sa-l tina cat mai mult in propriul buzunar. Toti acesti cioflingari ar fi in stare acum sa linga in fund orice stapan, doar-doar sa-si pastreze ei averile. Si capul pe umeri. Ce transformare ar fi! Ce spectacol! Un film de vis! Sa vina iar Ceausescu la putere. Nu ca mi-as dori asa ceva, departe de mine gandul asta. Mi-ar placea insa spectacolul "elitelor" noastre, capabile sa treaca de la comunism la capitalism si apoi din nou la comunism, dupa cum bate "vantul". Ca sa ne dam seama, din acest jalnic tablou, cine sunt cu adevarat cei care ne-au condus pana acum. Si sa avem mai clar raspunsul la intrebarea - din cauza cui s-a ales praful de tara asta...

2011-02-06T07:35:00.001-08:00

Oare asa sa fim?

Intrebarea cea mai delicata pentru noi, romanii, e de ce, de 21 de ani incoace, suntem papagali. Sau altii ne trateaza ca pe niste papagali. Sau conducatorii nostri considera ca e mai bine sa fim papagali. Sau cei mai destepti dintre noi - vezi aici intelectualitatea - considera ca a fi papagal e totuna cu a fi destept. E drept ca pe vremuri se numea snobism. Dar poate ca am trecut de acea bariera, in care snobul era mult mai putin curajos in a copia totul, asa cum o facem sau cum ni se impune sa facem azi.

Ma gandesc la orice. Pentru ca in orice domeniu putem fi papagali si chiar ni se ofera aceasta "sansa", dupa 1990 incoace. Sa mancam ca altii, sa dormim dupa modelul altora, sa facem sex dupa manualele altora, sa muncim dupa reguli de import, sa gandim dupa sabloanele pe care altii le-au gandit. Sa scriem, da, sa scriem, dupa cum altii considera ca e bine. Nu intamplator presa noastra "de ziare", vorba unui film clasic romanesc, s-a transformat intr-un urias malaxor de funduri goale, femei gonflabile, scandaluri orale si anale. Ca de, cica asta e formula din strainatate, ca sa faci rating - sper ca am scris corect - adica sa ai cititori. Asa am auzit ca ar fi facut companiile straine care au investit in presa romaneasca - studii de piata. Sa vada ce vor romanii sa citeasca. Si a rezultat - vezi Doamne - ca asta vor romanasii nostri - poze multe, text putin, ca "este" prosti si cu mintea "obosita", drept pentru care cele mai "bune" ziare ar fi alea cu multe poze.

Astia suntem cu adevarat?!...

2011-01-30T09:45:00.000-08:00

Cainii vagabonzi. Pana cand?

Recenta dezbatere la televizor. Cativa reprezentanti sau doar simpli iubitori ai animalelor. Si autoritati locale – primari. Tema, evident, legata de femeia care a murit, zilele trecute, in Bucuresti, ucisa de cainii vagabonzi. Din pacate, nu e prima victima de acest fel in tara noastra! La un moment dat, mi-a atras atentia remarca celui de la asa-numita politie a animalelor, in fapt un ONG cu nume pompos. Adica o politie care, vezi Doamne, apara animalele. De cine? Se subintelege ca de oameni. Ma intreb cand va exista o politie a oamenilor, care sa-i apere de haitele de caini scapate deja de sub control. Dar sa revin la remarca domnului in cauza, care i-a replicat primarului din Brasov. Ceva de genul – comunitatea are obligatia sa ingrijeasca animalele strazii.

Asta este o mai veche tema abordata de sustinatorii cainilor vagabonzi. N-as spune iubitori de animale. Pentru ca e o mare diferenta. Exista o categorie de persoane sau de ONG-uri interesate doar de cainii vagabonzi. Nu i-am auzit pe acestia, de ani de zile incoace, sa pledeze si pentru drepturile altor animale, decat cainii vagabonzi. Desi avem o sumedenie de specii de animale si pasari salbatice in Romania care sunt pe cale de disparitie. Dar sa revin. S-a spus de catre sustinatorii cainilor vagabonzi ca oamenii sunt vinovati pentru aparitia cainilor fara stapan. A circulat mult timp legenda aceasta, cel putin pentru Bucuresti – multe cartiere care aveau case la curte au fost demolate si oamenii de acolo mutati la bloc. Iar cei care au parasit vechile case aveau si caini la curte. Cainii au ajuns pe strazi. Asa cica ar fi inceput fenomenul cainilor vagabonzi. Si de aici si afirmatia de acum – comunitatea are obligatia sa ingrijeasca patrupedele fara stapan. Comunitatea, ca din cauza ei au ajuns cainii pe strada!

Falsa afirmatie! Eu, de pilda, n-am avut casa la curte. Nici caine. Am stat o viata la bloc. La fel ca mine, cu siguranta, sute de mii de alti bucuresteni. Ca sa nu mai spun ca multi dintre locuitorii de azi ai Capitalei sunt bucuresteni prin adoptie. Au venit din provincie si s-au mutat aici direct la bloc, inainte de ’89, dar si dupa aceea. Si atunci de unde ideea ca bucurestenii sunt vinovati de acest fenomen al haitelor de patrupede care au pus stapanire pe strazi?

Ar trebui sa retina un lucru ONG-urile pentru protectia animalelor – comunitatile nu au niciun fel de obligatie pentru cainii vagabonzi. Nici legala, nici de alta natura. Situatia ar trebui judecata in cu totul alti termeni, si anume – toti iubitorii de animale, fie ONG-uri, fie persoane fizice, sa stranga bani, mana de la mana, din buzunarul lor, sa constituie un fond, si din acei bani sa construiasca adaposturi in afara oraselor, acolo sa fie dusi toti cainii vagabonzi, iar iubitorii lor sa le duca mancare, apa, medicamente, sa ecologizeze si zona din jurul acestor adaposturi.

Mai mult, din comunitate fac parte si oamenii muscati, de-a lungul timpului, de cainii vagabonzi. Statisticile arata ca numai in Bucuresti sunt in jur de 10.000 de oameni muscati de caini vagabonzi, in fiecare an. Acum ce sa faca acesti oameni? Sa dea bani pentru caini? Pentru cainii carora le-au cazut victime? Sa fim seriosi!

S-a anuntat deja ca Primaria Capitalei construieste un mare adapost pentru cainii vagabonzi, la Fundulea, unde ar incapea 20.000 de animale. Nu mai zic ca e putin. Unele estimari arata ca in Bucuresti ar fi la ora asta cam 100.000 de caini vagabonzi. Dar ce ma deranjeaza mai mult e ca se cheltuiesc bani din bugetul local. Din banii nostri, ai tuturor.

Si asta in conditiile in care, dupa 1990, ONG-urile pentru drepturile animalelor au primit sustinere materiala din Occident – medicamente, tratamente, poate si bani. Ce s-a facut cu acele ajutoare? Mai ales ca, de-a lungul timpului, ONG-urile au sustinut ca pot rezolva problema cainilor vagabonzi pe cale civilizata – sterilizarea lor. Si ce s-a facut? Nimic. Numarul cainilor vagabonzi a continuat sa creasca. La fel cum a crescut si tupeul iubitorilor de patrupede fara stapan, care nu-si asuma nicio raspundere pentru situatia la care s-a ajuns azi in orasele Romaniei. Ei raman numai cu "iubirea", pe care si-o clameaza, de cate ori au ocazia, in fata micilor ecrane, sustinand ca "protejatii" lor canini sa fie lasati in pace, pe strazi. Noi, cetatenii, in schimb, dam bani pentru cainii vagabonzi. Sa ne asiguram viitoarele muscaturi...

2011-01-27T05:58:00.001-08:00

Faptul ca nimeni nu ia nicio masura impotriva cainilor vagabonzi nu ma mai mira. De ani de zile, se mentine la noi o situatie de-a dreptul hilara. Ma uimeste, in primul rand, nepasarea celor care - sustin ei - iubesc animalele. Nu conteaza ca sunt muscati copii, femei, barbati, nu conteaza ca au fost sfasiati oameni, nu conteaza nici ca unii oameni au murit din cauza cainilor. E si cazul femeii din Bucuresti, care e acum in spital si se zbate intre viata si moarte, dupa ce a fost atacata si sfasiata de o haita de caini vagabonzi. Oare de ce exista atata indiferenta in sociatatea romaneasca fata de niste semeni de-ai nostri, care suporta chinuri groaznice? Ma gandesc si la chinurile de pe urma tratamentului antirabic - injectii pentru o buna perioada de timp. La care se adauga banii cheltuiti de cei care fac acest tratament. Poate ca indiferenta asta se explica printr-un fenomen generalizat - romanii sunt indiferenti fata de semenii lor, in orice situatie, nu numai cea legata de persoanele muscate de caini. "Nu ma intereseaza, daca nu mi s-a intamplat mie, putin imi pasa de altul", cam asta ar fi starea generala de spirit. Pe de alta parte, e o indiferenta care se traduce si altfel - romanilor nu le pasa daca o problema ramane in coada de peste, nerezolvata. Romanii invata sa convietuiasca alaturi de problema aceea. Nu s-o rezolve. Nu sa-si faca viata mai frumoasa, mai usoara. Asa convietuim si cu alte probleme ale societatii - coruptia, birocratia, mitocania, furturile si altele. Nu rezolvam nimic. Incercam sa ne adaptam. La fel si cu cainii. Ne e teama de ei, dar inchidem ochii si trecem mai departe. Ba mai mult, am dat o lege de protectie a cainilor, care poate fi tradusa asa - cainii au dreptul sa ne muste, iar oamenii au obligatia sa se lase muscati. O lege, la vremea cand a aparut, cu un profund caracter electoral. Ca de, voturile conteaza mai mult decat suferinta oamenilor. Ma intreb daca cei muscati de caini si-au dat votul initiatorului legii.

Sa aiba poporul asta creierul atat de "inghetat", incat nu mai reactioneaza la stimuli externi, nu mai are o gandire logica?

2011-01-22T14:24:00.000-08:00

Explozie. Cand auzi cuvantul asta te gandesti la razboi. Atac. Armata. Armata Romaniei ar putea detona o explozie? A mamaligii. Pentru ca asa erau etichetati romanii pana in ’89. De mamaliga. Adica lasi. Pana cand lasitatea le-a ajuns la maduva oaselor, trecand de stomac si de rinichi, si de ficat, si de toate. Si atunci romanii au explodat. De furie. Sa fie si de data asta momentul exploziei? Sunt curios ce-o sa faca trupele noastre – jandarmii, politistii. Cand rezervistii vor iesi pe strada, in 24 ianuarie. Cum au anuntat. In toata tara. Ce vor face fortele de ordine atunci? Ii vor imbranci iarasi pe acei oameni batrani, bolnavi, care au stat pe vremuri la fruntariile acestei tari? Sau se va produce explozia? Sociala. Pentru ca actuala putere a facut ca toate paturile sociale sa fie nemultumite. Tuturor li s-a luat cate ceva. Li s-a taiat salariul. Pensia. Tot. La toti.

Situatia e si mai albastra, avand in vedere declaratia recenta a inaltului reprezentant FMI, cum ca economia Romaniei nu misca. Nu da semne de revenire. Dupa doi ani de taieri. De sacrificii. De ce aceste taieri? Daca ele nu dau rezultatele scontate. Mai nou, politica guvernamentala a taiat si viata unor oameni. Care au aflat ca li s-a injumatatit pensia. Altii au intrat in spital, facand comotie cerebrala. Se taie tot. Si viata. Pana cand? Pana cand?

Ni se tot spune ca a crescut, de doi ani incoace, numarul sinuciderilor. Grav. Oameni ajunsi la disperare. Pentru ca nu mai au bani. Sa plateasca ratele la credite, sa-si hraneasca familia, copiii. Un roman s-a aruncat, luna trecuta, de la balconul Parlamentului. Asta sa fie solutia? Sa ne sinucidem? Sa dezertam? Apropo de Armata, ca tot am inceput cu acest subiect – dezertarea e cea mai mare dezonoare a unui soldat aflat pe campul de lupta. E o lasitate. O tradare. Fata de tara lui. Fata de el insusi. Cand tara este azi in colaps, romanii trebuie sa-si regaseasca puterea, vointa, curajul, de-a iesi la lupta. De-a nu dezerta. Sa nu fuga din calea asupritorilor. Nu. Ci sa iasa la lupta. Nu moartea ne e calea spre fericire. Ci viata. Si nu noi, poporul, trebuie sa plecam. De aici. Ci ei, conducatorii…

2011-01-20T03:18:00.001-08:00

Mancatorul de cacat va fi ridicat la rangul de meserias

Statul roman ar vrea sa dea bani la candidati. De orice fel. Cate 500 de milioane de lei vechi de caciula. Ca vrei sa fii primar, consilier local, orice, deputat, senator. Primesti bani de la stat. Pentru campania electorala, pentru afise, pentru publicitate de orice fel. Adica pentru a manca cacat. Ca asta se face in campania electorala. Bine, bine, rahatul e dezgustator. Bleah! Dar dupa... He-he. Ramai cu banii, vere! Va dati seama? - 500 de milioane de lei vechi. Inghiti o data si gata. Hap! Ca la pastile. O iei o data, e nasoala la gust, dar stii ca-ti face bine dup-aia. Asa si cu rahatul. Mananci in campanie, apoi ramai cu banii. Si ce bine va fi!

Stati asa, ca nu-i asa! Zic autoritatile. Cica fiecare candidat va trebui, dupa campanie, sa vina cu documente justificative, chitante, hartii, sa deconteze banii cheltuiti in campanie. Adica sa nu poata sa ramana omul cu banii in buzunar, sa-i dea pe curve si bautura? Ma lasi! Chiar asa? Oare nu se practica in Romania, de ani buni, manevra cu chitantele masluite care sa dovedeasca niste cheltuieli inexistente in realitate?! Chiar asa de prosti ii credeti pe smecheri? Adica sa ia ei banii pentru campanie si sa-i dea pe afise, pe spoturi la televiziune, pe prostii d-astea? Ca doar ei n-au de gand sa castige neaparat un post anume, sa fie primari, mai nene. A, daca le iese si gaselnita asta cu un post baban - si mai bine. Dar daca nu, macar sa se aleaga, vorba aia, cu ceva. Ei vor banii, frate. Acum, pe loc - 500 de milioane de lei vechi. Ce-i in mana, nu-i minciuna! Asa-i?

2011-01-06T05:30:00.001-08:00

Am inceput anul bine, ce sa zic! Crime, jafuri. Te mai miri ce mai lipseste, ca sa fie tacamul complet. Poate un cutremur, ceva, niste inundatii si gata, suntem noi, romanii, dupa cum ne-am invatat cu viata asta de doi bani, de ani de zile incoace. Colac peste pupaza, nici Europa nu ne mai vrea. Cam tarziu, totusi, frati europeni. Cam tarziu. Deja suntem la voi in casa. In camara. Apropo, ati mai bagat si voi un ochi, din cand in cand, sa vedeti daca a mai ramas ceva prin camara voastra, dupa ce au dat romanii iama in ea? Si acum voi, europenii, ne spuneti pas. Adica s-o lasam balta cu visul Schengen. Ca nu-i de nasul nostru. Ca avem o tara corupta, dominata de politicieni prosti. Si asa mai departe.

Dar oare chiar asta merita poporul roman? Sa stearga toti pe jos cu flamura viselor noastre de oameni cinstiti? Pentru ca totusi, daca stam si ne uitam bine la tara asta, dominanti sunt cei cinstiti. Cei care isi vad de treaba. Otrepele sunt guralive. Putine, dar guralive. Ele ies in fata. Numai ele. Peste tot par sa fie, si la orice ora. Cred ca in Romania oamenii normali sunt sub ocupatia celor tupeisti si nemernici. Grav, daca am ajuns in situatia in care o minoritate - nu etnica, atentie, ci una imorala - a ajuns sa domine majoritatea cinstita, dar tacuta. Pana cand? Pana cand corectitudinea, bunatatea, frumusetea sufleteasca se vor mai afla sub bocancul unsuros al prostiei, incompetentei si rautatii? Pana cand? Ei bine, pana cand ne-o ajunge noua, celor multi, cutitul la os. Dar chiar mai e mult pana atunci? Sau nu mai simtim durerea...

2010-12-20T08:12:00.001-08:00

Ma gandisem sa scriu nu stiu ce lucruri importante despre sfarsitul de an, despre noul an, pe care il asteptam mai bun, mai...mai...mai...mai... Pffffffffffffff! Ce rost au atatea cuvinte? Sa fim sanatosi. Atat.

2010-12-16T07:22:00.000-08:00

D-ale cutremurului

Da, bine, vine maine cutremurul ala mare si fioros. Sa zicem Doamne fereste. Da' vine, conform scenariului. Romanii scapa cu viata, dar raman cu pantalonii-n vine, ca sa zic asa. Adica fara case. Milioane de romani. Hai nu milioane, sute de mii, ca sa nu zica lumea ca-s prea-prea si foarte-foarte prapastios. In fine, acum intram in subiectul asigurarii locuintelor. Cica legea obligatorie pentru toti cetatenii Romaniei - sa se asigure. Platesti nu stiu cati euroi pe an, vreo zece sau 20 sau 30. Asa, si? Sa vedem daca va fi obligatorie si invers legea asta. Adica eu, cetateanul, sunt obligat sa platesc asigurarea acum, pe timp de "pace". Dar dupa ce-o veni nenorocirea, cutremurul? Firmele de asigurare, care au incasat deja sacii cu bani de la toata tara, din afacerea asta, firmele alea vor fi obligate de cineva sa si plateasca despagubirile? Macar de te-ar despagubi cat sa-ti iei un aragz nou. Ca nu ma astept sa-mi dea bani de-o casa noua. Sa fim seriosi! Ca asa e orice afacere in Romania - cetateanul doar da, dar cand e sa ia - gata, s-a inchis pravalia, veniti alta data! Plus de asta, ma intreb asa. Sute de mii de sinistrati de pe urma unui cutremur devastator. Va dati seama ce cozi vor fi la firmele de asigurare? Cine o sa ia primul asigurarea? Se va striga dupa catalog, in ordinea alfabetului, in ordinea inscrierii la asigurare - unii cu polite mai vechi ies in fata, altii mai in spate, ca-s mai noi? Sau se va merge dupa "sistemul" romanesc? Adica smecherii in fata, iau caimacul, iar restul, prostimea, la anul si la multi ani. Pana atunci, baieti, ia stati voi prin pesteri, prin copaci, pe sub poduri, in corturi. Da, da, iata cea mai buna "asigurare" pentru romanul simplu - luati-va nenica un cort. Ca pana vine asigurarea iesiti la pensie. Dar nu la aia privata. Ca daca o asteptati p-aia, sunteti fraieri. Ca de fraieri au fost luati romanii si cu afacerea pensiilor private. Adica cotizezi o viata pentru praful de pe toba. Cam asta e cu asigurarile. Nu mai zic ca venise unul o data la mine acasa, d-asta care da cu gura, de la o firma de asigurare, care incerca sa ma imbrobodeasca, sa dau bani la firma lui, imi facea el calculul - cati bani imi raman mie din venitul lunar, ca-mi ramane un surplus, ia sa-mi fac eu asigurare de viata, de moarte, de ras si de plans. Si mai tarziu m-a pufnit chiar rasul, cand am aflat de respectivul ca-si joaca banii la poker, barbut si alte d-alea. Dar ma invata pe mine cum sa-mi administrez banii. Halal!

2010-12-08T08:41:00.001-08:00

Unde mai sunt cei sapte ani de-acasa? Mai exista cu adevarat? Sau a ramas doar o vorba-n vant? Pentru ca de prea multe ori ne miram - de ce tinerii sunt tot mai lipsiti de educatie, de bun-simt? Da, dar cine sa le dea educatie? In primii sapte ani de viata. Cei mai importanti in formarea caracterului unui om. N-o spun eu. Am auzit de la specialisti. Am vazut de curand un documentar occidental in care se arata ca perioada optima pentru alaptat n-ar fi de cateva luni sau un an, ci mult mai lunga, mergand pana la trei-patru ani. Asa arata studiile unor cercetatori care incearca sa demonstreze cat de importanta e legatura mama-copil, in primii ani de viata ai copilului. Si ca alaptatul nu se rezuma doar la ideea de baza, cea de hrana, ci mai e si o modalitate de apropiere sufleteasca. Ceva ce s-a pierdut, cu timpul, din cauza civilizatiei. Alte studii critica tendinta societatii moderne de a crea copiilor responsabilitati de la o varsta tot mai frageda - au program la cresa, la gradinita. Iar la gradinita studiaza tot felul de materii, pana si limbi straine sau calculator. Apropo de calculator, pedagogii recomanda parintilor sa le ofere copiilor un computer abia dupa clasa a IV-a, pentru ca pana atunci pustanii sa se "lipeasca" de carti, de citit, de scris. Dar iata ca insusi sistemul de invatamat din Romania, cel putin, isi incalca propriul principiu, introducand lectiile de calculator de la grupa mijlocie a gradinitei. Ajungem, in sfarsit, la cea mai noua problema la noi - mamele sa stea cu copiii lor doar un an, apoi sa se intoarca la munca. Oare un an e suficient pentru cresterea si educatia copilului? De ce nu sase luni, trei luni? Sau de ce n-ar fi copiii transferati din maternitate direct la cresa, fara sa mai treaca pe acasa, pentru ca parintii sa-si indeplineasca la capacitate maxima sarcinile de serviciu, fara ca niste "amanunte", precum copiii lor, sa le distraga atentia?! Iata ce se intampla cand oamenii nu mai sunt tratati decat ca niste cifre, ca statistici. De niste functionari guvernamentali pe care i-as intreba - voi aveti copii? Sau voi ati fost crescuti doar intre zidurile reci ale creselor? Fara suflet suntem tratati cu totii. Doar prin prisma banilor. Nu avem fonduri pentru alocatia de crestere a copilului. Nu putem plati mamele doi ani, sa stea cu copiii lor. Se taie tot, tot - salarii, pensii. Ni se va taia si viata. Mai putine guri de hranit, nu?...

2010-12-01T05:16:00.000-08:00

Cat de buna e Romania cu noi sau cat de buni suntem noi cu ea? E o relatie de prietenie sau cele doua parti - poporul si tara - mai degraba se suporta, la limita dusmaniei? Romanii se plang de tara. Cel putin azi. Macar ei au gura si pot vorbi. Dar tara, ca o entitate din care se poate intelege pamantul ori sufletul natiunii, ea se poate plange de popor? Oamenii spun asa - ca tara nu le da pe cat ar vrea sau ar avea ei nevoie. Dar si tara, la randul ei, ar putea spune ca nu se alege cu prea multe de la poporul ei. Oare de cand a inceput sa scartaie relatia asta intre popor si tara? Pentru ca daca stam si ne uitam la scenele de lupta din urma cu sute de ani, vedem ca poporul iesea la razboi ori de cate ori tara era in primejdie. Acelasi popor lucra cu spor, in timp de pace, pentru ca tara sa se dezvolte si sa fie tot mai frumoasa. Atunci se putea spune ca era o relatie de prietenie intre popor si tara. De dragoste chiar. Ceea ce unii defineau drept patriotism. Asa cum erau sentimentele romanilor fata de tara lor. Pe cand azi a devenit desuet sa spui ca esti patriot. De parca rusinea ar trebui sa ti se intipareasca pe frunte, daca afirmi ca-ti iubesti tara. Cel putin sa rostesti asta doar in gand, ca sa nu te faci de ocara! Mult mai "cool" e sa spui ce bine e la altii, in alte tari, cum traiesc ei, ce sosele au, ce traditii, ce gandire, ce organizare, ce pensii, ce salarii, ce vacante, ce paduri. La noi totul e varza. Da, da, varza pare a fi acum principalul fel de "mancare" inghitit de romani. Si nu numai din cauza lipsei de bani, dar mai ales de la speranta moarta si ingropata. Sau cel putin lasata pe marginea gropii, in speranta unora la invierea din cel de-al doisprezecele ceas. Asta s-ar traduce si prin mintea romanului de pe urma. De a-si redescoperi tara. Si a o iubi. Din nou. Probabil ca poporul si tara ar trebui sa fie una si aceeasi forma. Asa ar fi normal. Poate ca tocmai de la despartirea asta - eu sunt eu, tara e altceva - vine si felul in care o ducem in ziua de azi. Fiecare pentru el. Fiecare in patratica lui. Cine se mai gandeste la binele comunitatii, al tarii? A fost oare ziua romanilor pe 1 decembrie? Sau doar a tarii? Nu mi s-a parut ca lumea ar fi sarit in sus de bucurie, in prima zi a lui decembrie, macar în 2010. Ca si in anii anteriori. Unii compatrioti de-ai nostri s-au limitat la imbranceli pentru un carton cu mici sau cu fripturi, asezonate cu aburindele pahare cu vin sau tuica. Ceilalti au fost inchisi in casa de frig si lapovita. In patratica lor. Fiecare cu a lui. Dar tara? Ea in ce patratica a incaput?...

2010-11-21T23:18:00.001-08:00

Ce mai e de spus intr-o tara ca Romania, unde artistii sunt adusi in pragul disperarii, iar cei cu nervii slabi ajung sa-si puna capat zilelor? Ce mai e de spus intr-o tara in care bandele mafiote fac legea, si-au impartit teritoriile pe care le stapanesc in fiecare oras, in fiecare sat. Ce mai e de spus intr-o tara in care coruptia a ajuns litera de lege, si nu mai poti prinde un post, nu mai poti avea o cariera, daca nu lasi de-o parte profesionalismul si accepti compromisul? Ce mai e de spus intr-o tara in care ajung sefi tot felul de trepadusi, doar pentru ca au dus tava la partid, au pupat in fund pe cine trebuie si cand trebuie, iar apoi pupincuristii se aleg cu cate un ciolan? Si mai au si pretentia sa fie considerati profesionisti! Ce mai e de spus intr-o tara in care calitatea invatamantului e la pamant, iar profesorii nu fac nimic la clasa, obligandu-si elevii sa vina la meditatii particulare? Sau vezi profesori care le spun copiilor la clasa - cine intelege lectia, bine, cine nu, treaba lui. Ce mai e de spus intr-o tara in care politicienii si mafiotii fac parte din aceeasi gasca, pentru ca de partide politice - sa fim seriosi! - nu poate fi vorba la noi. Romania e doar teritoriul bandelor mafiote, in care intri ca sa te faci bogat peste noapte sau daca esti cinstit stai de-o parte si rabzi de foame. Sau te sinucizi...

Ferice de cei care au plecat din tara asta!

2010-11-01T04:11:00.000-07:00

E ceva sa scrii din suflet. Sa simti ca traiesti acolo. In ceea ce tu simti. Si scrii. Si povestesti. Da, e aerul pe care il respiri. Oamenii pe care-i intalnesti. Iarba pe care o calci. Trecutul si prezentul. Si poate chiar si viitorul. Daca ar fi un viitor pe care sa-l putem reproduce pe hartie. Imi amintesc cu placere de locurile pe care le-am vazut si de oamenii pe care i-am cunoscut. Imi amintesc de ceea ce am simtit. O sa ma repet poate cat o fi sa exist. Ca nimic nu se poate face fara sa simti. Sa te simti. Sa scrii reportaj. Nu vreau sa intru in definitii scortoase. Reportajul se simte. La fata locului. E ca si cum ai trai printre acei oameni. Ai vedea ca ei si ai trai ca ei. Sa te duci si sa te asezi langa ei. Sa vezi ce fac, cum fac, de ce fac. Imi vin in minte acum toate locurile in care am fost. E o avalansa de simturi si de amintiri. Si regretul ca totul trece atat de repede. Mult prea repede. Si se termina. Oamenii aceia mai sunt inca acolo. Nu s-a schimbat poate nimic. Dupa ce-am plecat eu de la ei. Si-au reluat obiceiurile, si temerile, si nazuintele. Dar probabil ca nu de ei mi-e dor, ci de sentimentele mele, de cel care eram eu atunci. Cand am fost la ei, cand am simtit tot ce-am simtit, cand am scris. Mai greu, mai usor. Dar am scris. Am scris. Pentru ca asta stiu si-mi place sa fac. Atat. Cat voi mai putea...

2010-10-27T00:25:00.000-07:00

Mai intai te intrebi de ce vrei sa fii director. Ei na!

Pe urma trebuie sa-ti propui sa faci ceva, ca sef. Hai nu zau?!

Dupa aceea te gandesti cat vei rezista in fotoliu. E-te fleosc!

Cineva o sa te chestioneze de ce n-ai rezolvat problemele. Da, da...

Altul iti va cere demisia. Sa mori tu?

Sindicatele vor veni peste tine sa te scoata din functie. Sictir!

Partidul care ti-a dat ciolanu' te mangaie pe cap. Saru'mana sefu'!

2010-10-26T08:00:00.000-07:00

Dincolo de partide, de manevre, de declaratii belicoase, un lucru e clar - romanii s-au saturat sa traiasca prost! Asta ar spune cineva azi, daca ar vedea mii de oameni in strada, strigand ca nu mai vor sa le fie foame, sa le fie teama, sa le fie frig. Dar oare chiar s-au saturat romanii de toate astea? Oare chiar ne-am trezit sau ne vom trezi vreodata? A cata oara in istoria noastra maraim la puternicii zilei si spunem ca ne-am saturat? A cata oara spunem ca de maine vrem sa ne fie mai bine? Si nu ne e. Apoi ne trece cheful de "zbenguiala" pe strazi. Zise revolutii, revolte, rascoale. Ca sa ajungem de unde am plecat. In mizerie si desfranarea mintii, ametite de frica, si foame, si frig. Si atunci?...

2010-10-18T00:23:00.000-07:00

Sperante si hartii

Cu ani in urma, vedeai la televizor, auzeai la radio, ti se spunea in toate formele posibile. Era un slogan. Acelasi. O poveste, cica de succes. Era ceva de genul asta - mai romani, voi ati trait toata viata ca niste amarati. Pe timpul comunismului stateati in cutii de chibrituri, in blocuri. N-aveati masina. Nu plecati in strainatate, in vacante. Nu aveati in casa televizoare sofisticate, aparatura de tot felul. Eeeeee, dar uite, mai nene, ca a venit capitalismul cel fericit. A venit el si in Romania, saracuta de ea! Si acum aveti posibilitatea, peste noapte, sa le dobanditi pe toate. Sa va razbunati pe trecut. Imediat! Si masina, si viloi, si mobila scumpa, si electrocasnice ultimul racnet. Tot ce va pofteste inimioara. Si mai era un slogan care-l insotea pe primul. Zicea cam asa - bai frate, esti tanar, de ce sa muncesti toata viata ca sa ai o masina bengoasa, un viloi, sa strangi bani pentru vacante exotice. Totul se poate rezolva acum, pe loc. Pe loc!

Dar cum era cu povestea asta? Erai tu, cetateanul ametit, intr-o mare dilema. Ce sa fac, cum sa fac? Sa am de toate, repede. Sa ma razbun si pe trecut, daca sunt deja la jumatatea vietii. Sau daca sunt tanar sa nu mai fac ce-au facut parintii mei, de-au muncit o viata pentru o masina sau pentru o casa. Nuuuuu! Totul acum, sa am acum. Dar cum? Ei bine, dupa ce ti se inoculau scenariile astea in creier, ti se prezenta (pam-pam-pam) cu mare pompa si rezolvarea. Si-ti aparea in fata sediul unei banci. Oricare. Banca sa fie. Te duceai acolo si luai un credit. Credit! Asta era rezolvarea. Creditul. Doreai o casa? Credit. Doreai o masina? Credit? Doreai un aspirator, o combina muzicala, o vacanta in tari exotice? Credit! Doreai sa te simti boier, macar pentru o zi? Credit. Da, macar pentru o zi. Chiar pentru o zi. Ca dupa aia venea scadenta. Cand incepeai sa platesti ratele la banca. Si dobanzi uriase. Si comisioane cu nemiluita. Pentru ce toate astea? Pentru iluzia care li s-a creat romanilor. Ca pot fi boieri. Pentru o zi. Ca pot sa pacaleasca viata. Sa aiba imediat totul. Totul!

Sigur ca nu vedeai decat prea tarziu si reversul medaliei. Ratele pe care va trebui sa le platesti in urmatorii 20-30 de ani. Va aduceti aminte ca la un moment dat se spunea chiar ca ar putea aparea creditul pe mai multe generatii? Adica luai acum gogoloiul de bani, cateva sute de mii de euro, pe care urma sa-l restitui - gogoloiul, zic - cu tot cu dobanzi si comisioane, toata viata ta. Si sa mai plateasca si copiii tai. Poate si nepotii.

Parerea mea este ca statul roman are o mare responsabilitate in ceea ce se intampla azi. Faptul ca sute de mii de romani s-au lacomit si au luat credite uriase, ca au fost incurajati sa bage mana pana la cot in borcanul cu miere. Dar o miere amara! Si azi ce se intampla? Mii si mii de oameni isi pierd bunurile, casele, masinile, pentru ca nu le mai pot plati. Pentru ca le-a scazut drastic salariul. Altii au ramas someri. Nu mai sunt boierii de altadata! S-au trezit din vis.

As fi vrut sa vad un guvern - sau niste guverne - in Romania, dupa 1990, care sa le spuna romanilor asa : mai romani, puneti mana si munciti, acumulati capital, deschideti-va afaceri. In diverse domenii. Afaceri mai mici, mai mari. Fiecare dupa cum il duce capul. Sau pregatiti-va in domenii de varf, sa va angajati la companii de top, cu salarii mari. Cu adevarat mari. Si cu banii astfel obtinuti, dupa ani de munca si de pus "malai" la saltea, abia apoi sa va luati ce va pofteste inima. Si masina, si casa, si vacante exotice. Nu va ingramaditi, ca fraierii, la credite, sa imbogatiti bancile! Sigur, noi, romanii, ar fi trebuit sa avem o tara cu adevarat libera, cu o legislatie simpla si eficienta, cu taxe mici, fara birocratie, ca in acest fel energiile acestui popor sa se descatuseze cu adevarat. Si oamenii sa inceapa sa produca. Sa se dezvolte capitalul. Sa se nasca si sa se raspandeasca adevarata clasa de mijloc. Oameni care sa stea pe picioarele lor si sa-si faca o viata buna din buzunarul lor. Nu din credite. Oare e normal sa-ti iei televizor pe credit? E un exemplu. Din multe altele. Nu mai zic de cei care isi plateau intretinerea la bloc sau isi luau mancare pe credit.

Azi se vorbeste de un alt slogan - 20 de ani pierduti. De la revolutie incoace. Din pacate, e adevarat. Pierduti. Pierduti in iluzia ca traim bine. Si dupa toata aceasta iluzie, care ne-a dat viata peste cap si ne-a facut sa alergam dupa cai verzi pe pereti, am ramas tot in cutiile noastre de chibrituri, in blocurile comuniste. Si tot cu buzunarele goale. Si am mai ramas cu ceva, de care speram sa scapam in 1989. Cu mahnirea din suflet. De-asta sunt atatia oameni care au uitat sa zambeasca. Macar sa zambeasca. Ne-am intors de unde am plecat in 1990. La sperante. Speram ca viitorul sa fie mai bun. Nicio certitudine. Doar sperante. Traim mereu cu gandul ca maine va fi mai bine. Si acel maine vine tot mohorat, ca si ziua de azi. E bine macar sa ai sperante. Inca e bine si asa. Pentru unii s-a inchis pana si robinetul sperantei. Oameni care ajung sa-si puna capat zilelor, din cauza ca nu mai au cum sa-si plateasca datoriile.

Ziceam de buzunarele goale? Am gresit. Nu sunt goale. Daca bagam mana in buzunar, dam peste un vraf de hartii. Contractele pe care le-am semnat cu cativa ani in urma. Pentru credit. Credite pe care trebuie sa le platim. In urmatorii ani sau zeci de ani. Bani nu avem. Am ramas cu contractele. Sperante si hartii...

2010-10-14T22:18:00.000-07:00

Nu vreau sa pup in fund

Tin minte ca m-am dus odata la un ziar si directorul de acolo, inainte sa-mi aprobe angajarea, mi-a pus o intrebare. Nu stiu daca era de incercare sau de rutina ori pur si simplu dorea sa-mi dea de inteles cum e cu “politica” ziarului. M-a intrebat direct, ca la fotbal – tu cu ce partid tii? Exact ca si cum ai intreba cu ce echipa tii. I-am raspuns, sincer, pentru ca asta e si realitatea mea – cu niciunul. E adevarat ca am mai avut de-a face cu o intrebare similara – cu ce partid tin? Dar atunci cel care ma apelase nu era director, ci om de cultura. Va las pe dumneavoastra sa alegeti ce fel de cultura – a cartofului, a verzei. Cel care m-a intrebat era actor. Nu mi s-a parut sa fie cu adevarat asa ceva, dupa felul in care vorbea si gandea. In fine. Nu inteleg nici idea asta de “a tine” cu cineva. Culmea e ca nu am fost intrebat ce ideologie imbratisez, ce idei politice. Nu, doar ce partid am la suflet. Adica, mai bine zis, ce gasca. In tara asta, oricum, nu exista ideologii. Numai gasti.

Ma intorc insa la intrebarea pe care mi-a pus-o directorul de ziar. Pentru ca de 17 ani, de cand sunt in presa, am vazut, asa cum a vazut toata lumea pana la urma, mai mult sau mai putin, fara sa fie neaparat in presa, am vazut - deci – o gramada de ziaristi care numai ziaristi nu sunt. S-au pus in realitate in slujba unor partie. A unor cercuri politice, economice. In numele vreunei ideologii, cumva? Hai sa fim seriosi! Pentru bani. Pentru avantaje de tot felul. Pentru masini, case, pentru ei si neamurile lor, pana la a saptea spita. Sigur ca atunci cand ii vezi pe la televizor mancand rahat pentru “binele” poporului, te uiti la ei si zici ca sunt ingeri cu stiloul in mana, veniti pe pamant sa imparta dreptatea, sa faca curatenie, sa dea de pamant cu jigodiile din politica, din finante, sa lupte impotriva coruptiei, a mafiei. Fara ca spectatorii, poporul, sa vada totusi, din primul moment, ce este dincolo de sticla televizorului, care este realitatea hada, aceea a unor slugoi unsurosi, care-si zic jurnalisti.

Cineva ma intreba odata – tu de ce esti asa de fraier si traiesti doar din salariu? Uite asa sunt eu, i-am raspuns. Eu sunt cu reportajele mele. Bat tara in lung si-n lat, cunosc oameni, locuri, imi rup pantofii prin toate rapele si noroaiele, ba mai era sa ma muste si un sarpe la un moment dat, o vipera cu corn. Dar asta sunt eu. Si ma simt mai bine asa. Chiar daca n-am bani, uneori nici sa trec strada. Insa nu mi-a placut niciodata sa fiu inregimentat, sa fac parte dintr-o turma, dintr-o gasca, sa ling blide, sa pup in fund, sa zic “sa traiti, sefule!”. Pentru ce, pentru o mana de arginti?

2010-10-13T05:26:00.000-07:00

Suntem cea mai saraca tara din UE. Ura! Fratilor, macar suntem si noi primii la ceva. Noi - tu, eu, ei. Noi. Primii din coada. Tot e ceva, nu? Primii! Sa ne mai intrebam de ce? De ce suntem cei mai saraci din UE? Parca nu stim! Doar ne facem ca nu stim, nu? Sigur ca in tara asta, cand s-ar pune la modul serios o asemenea intrebare sau cel mult doua - de ce? si cine poarta raspunderea pentru situatia asta? - ai vedea o nesfarsita campie de maini intinse in toate directiile. Adica toti dau vina pe toti. Tu esti de vina, ba tu, ba tu, ba tu, ba tu. Dar pana la urma nimeni nu-si asuma vreo raspundere, nu-i asa? De vina sunt poate americanii, rusii, comunistii, fascistii, vizigotii, oricine altcineva. Am tot merge in jos pe scara istoriei, pana la maimuta care nu se transformase inca in om si traia in copaci, sa gasim acolo, in nu stiu ce pestera a preistoriei, raspunsul la aceste intrebari care se leaga de Romania de azi. Si cum nici in strafundurile timpului n-am gasi un raspuns plauzibil, ce mai putem face? Decat sa dam mai departe, spre generatiile viitoare, aceasta responsabilitate. Sa fie vinovati copiii care inca nu s-au nascut. Oricine altcineva e de vina. Pentru cum arata Romania de azi. De azi, atentie, de azi! Oricine altcineva, dar nu noi. Nu eu, nu tu, nu noi...

2010-10-01T00:55:00.000-07:00

Pietele volante

La piata. Da, la piata. Unde merge lumea sa faca cumparaturi. Care piata? Zici. Chiar asa, care piata? Mai are Bucurestiul piete? Pare ca nu. De 20 de ani incoace s-a dus o politica al naibii de “eficienta” pentru desfiintarea spatiilor, platourilor, zonelor in care se aflau piete. Erau acolo mii si mii de tarabe. Atat. Asta era piata. Unde ziceai ca te duci? La piata. Te gandeai ca te vei pierde in marea aceea de tarabe, de verdeata, printre tarani, care-si strigau marfa – hai la mere, hai la cartofi, hai la zarzavaturi, hai, hai, hai! Asta era pe vremuri. Ca nu mai e acum.

Ce sa mai fie acum? Te duci la piata si deschizi usa din termopan, mai intai. Pentru ca in spatiile altadata pline cu tarabe s-au construit cladiri. Ziduri, fiare, geamuri. In interiorul cladirilor e asa-zisa piata. Piata privata. Majoritatea pietelor bucurestene s-au privatizat. Si acolo se vinde orice. Si alimentare si nealimentare. Chinezarii, turcisme, de toate. Si la tarabe, putine, cate mai sunt, ce vezi? Marfa, tot de import. Normal. Cartofi, zarzavaturi, fructe. De import. Iti si rad in nas vanzatorii, cand ii intrebi de marfa romaneasca. Vanzatori? Nu, termenul ideal e samsari sau speculanti sau intermediari. Ultima varianta e mai academica. Sau mafioti, cum le spun taranii autentici.

Unde-i gasesti pe taranii autentici, de ani buni incoace, unde-si vand ei marfa? Pe marginea soselelor. Se plang ca nu mai au loc in Bucuresti, in piete. Cate piete mai sunt. Nu mai au loc de mafioti. Au fost tarani batuti sau amenintati cu bataia, de-a lungul timpului. Daca veneau in Capitala si doreau sa-si vanda ei marfa. Nu, nu asa mergea treaba postdecembrista. Se schimbase “legea”. Aia nescrisa, a pseudopietelor pe care le are Bucurestiul, cel de dupa 1990. Acum nu taranul trebuie sa-si vanda marfa. El trebuie s-o dea la “mafiot”, s-o vanda el, la suprapret, evident. Cam asta-i situatia. Cunoscuta de ani de zile. De toata lumea. Si de oamenii simpli, si de autoritati. De toti.

Ce s-a facut, in schimb? S-a inventat o struto-camila. Au zis autoritatile Bucurestiului. Cica sa-i aduca pe taranii autentici in Capitala, sa-si vanda marfa. Unde? Struto-camila se numeste piata volanta. Adica faci niste tarabe, din lemn, din metal, din ceva, si le trantesti pe unde apuci, pe marginea bulevardelor. Si ii aduci acolo pe tarani. Cu marfa lor. Pe marginea bulevardelor. Unde nu e vad comercial. Dar nu conteaza. S-a bifat o “realizare” importanta a “desteptilor” de primari ai Bucurestiului. Cica au reusit ei sa revigoreze taranii autentici. Bucurestenii gasesc marfa romaneasca. Unde? Pe marginea bulevardelor? Sau in fata la Academia Militara. Frumos! Strici fasonul unei cladiri de onoare a statului roman – Academia Militara! – cu tarabe. Cum ar fi sa pui la Londra tarabe in fata palatului reginei?! Dar la noi se poate.

Dar ma intreb asa. Ca prostul, intrebare retorica. Daca tot vor primarii nostri sa-i aduca pe taranii autentici in Bucuresti, de ce nu-i duc acolo unde ar trebui sa stea acei tarani – in pietele adevarate ale Capitalei? Nu se poate, nu-i asa? Normal. Cum sa dai mafia la o parte din piete? Cum sa demolezi toate magaoaiele din beton si sticla care au ocupat vechile zone numite piete? Cum sa deranjezi niste interese? Interese care merg pana sus. Sus de tot! Si atunci e mai simplu cu struto-camila, nu? Ca noi, oamenii simpli, ce suntem? Cum suntem vazuti de conducatorii nostril? Ca niste fazani…

2010-09-29T05:09:00.001-07:00

Primul impuls pe care-l am e sa zic ceva de genul - asa-mi vine sa dau de pamant cu totul! Cand aud de oameni tineri care se lupta cu boala secolului - cancerul. Te intrebi, pana la urma, ce mai e si viata asta? Parca ai fi o frunza-n vant, pe bune! Facem, dregem, ne zbatem, e adevarat ca macar lasam ceva in urma nostra. Dar totusi... Parca ne topim prea usor. Parca suntem invinsi prea usor. Ne credem tari, dar suntem atat de slabi.

Azi am aflat de exploratorul roman Alin Totrean. Un mail trimis de la redactia "Terra Magazin", unde lucreaza omul de numai 42 de ani, m-a anuntat ca tanarul se lupta cu o forma de cancer, dupa ce initial i se extirpase o tumara la bratul drept. Pe urma i s-a pus diagnosticul de cancer al tesuturilor moi. Vor urma tratamente de radioterapie, apoi sedinte de chimioterapie.

Am scris si eu despre acest om, cand era in Australia, in mijlocul unui desert de mii de kilometri, pe care dorea sa-l traverseze. Are o biografie de-a dreptul impresionanta - primul roman care a facut o expeditie in Mongolia, primul roman care a traversat desertul Atacama, si tot primul roman care a facut o expeditie solitara in pustietatile Australiei. Are la activ, in propria lui tara, 24 de ani de turism montan, dar si 18 ani de speologie.

Poate sa para ciudat, dar nu l-am cunoscut pe acest om niciodata. Am scris de el, dar documentarea mi-am facut-o prin telefon si mail. Am scris de el cand exploratorul se afla deja in Australia. Si mi se parea extraordinar ce face. Intr-o lume invatata sa-si frece fundul de scaunul de la birou, sa mearga numai cu masina, cu autobuzul, cu avionul, cu trenul - ei bine, o lume care parca si-a uitat propriile-i picioare - iata ca in marea asta de sedentarism e un om care merge pe jos, de unul singur, mii de kilometri. Ce poate fi mai frumos?! Zic eu asa, ca altii m-ar califica si pe mine drept nebun. Cum probabil ca multi au spus si de calatorul Alin.

Cand tot pleci spre zari greu de atins, te gandesti ca a doua zi trebuie sa continui. Pentru ca urmele pasilor tai te asteapta, sa duci mai departe calea deja inceputa. Sa speram ca Alin se va intoarce la urmele pasilor lui. Sanatate!

2010-09-29T00:57:00.001-07:00

Despre aplaudaci

Imi amintesc. Prin anii '80. Cand eram dusi cu totii pe stadioane. Aplaudacii - sa scandam numele conducatorului iubit. Faceam repetitii. In timpul spectacolului, pe stadionul national, umblau securistii printre noi. Cu figuri incruntate. Imbracati in pelerine negre. Si tipau. La noi. "Mai cu viata, mai tare!", ne amenintau cu pumnul. Sa batem mai tare din palme, sa scandam mai cu forta numele "iubitului". Imediat cum conducatorul sfarsea o fraza din discurs, securistii ne faceau semn - sa aplaudam, sa scandam. As fi vrut atunci sa se intample ceva. O forta nevazuta sa dea de pamant cu securistul care se uita la noi cu ochi sadici. Care ne mai si injura, daca nu faceam cum zicea el.

Credeam ca epoca aplaudacilor s-a sfarsit. Ca dupa revolutie n-o sa mai vina nimeni sa ne impuna sa aplaudam. N-o sa ne mai dea nimeni "tonul" la scandari. N-o sa mai existe aplauze prefabricate. Dar m-am inselat. Exista. De data asta, aplaudacul a devenit meserias. Iar in locul fostilor securisti sunt acum altii, nu stiu exact ce menire au - regizori de platou sau altceva. Nu conteaza. Asta se intampla la unele emisiuni televizate. Tot mai multe. Emisiuni - chipurile! - de divertisment. La care participa si publicul. Asa-zis public. In realitate, aplaudaci. Oameni care primesc o suma de bani. Pentru aplauzele lor. Uite ca ceva tot s-a schimbat - inainte de '89 aplaudai pe gratis, acum o faci pe bani.

Ma intreb de unde moda emisiunilor romanesti cu aplaudaci. Sa fie doar un concept occidental? Ca si acolo se fac emisiuni cu public. Televiziunile noastre au importat oricum hectare intregi de formate de emsiuni, de 20 de ani incoace. Sunt curios ce fac pana la urma "profesionistii" de televiziune de la noi, in afara de a da copy/paste dupa formate din strainatate. Unde e conceptia autohtona, unde e originalitatea? Pe de alta parte, imi pun si altfel intrebarea - daca nu cumva aplaudacul roman n-a fost importat, ci este o prelungire a "epocii de aur", a stadioanelor pline cu aplauze si urale, din anii 80. Asa cum aplaudacii de atunci primeau ordin de scandare, asa e si acum. S-au schimbat doar "regizorii" - cei dinainte purtau pelerine negre. Si aveau ochi albastri. Sper ca regizorii de aplauze de azi si-au schimbat macar "parul"...

2010-09-20T05:40:00.001-07:00

Cateva sute de kilometri au calatorit, pana la Bucuresti, cele 24 de intrebari pe care le-am primit tocmai din Husi, de la Alina Darie. Gazetar. Si prieten. Ea se autodefineste gazetar indaratnic. Eu...nu stiu cum sa ma prezint. Inca. Dar asta nu ne-a impiedicat sa vorbim la concret, pe virtuala cale a Internetului, despre viata si meserie.

Alina Darie : Cand cineva ma intreaba cine sunt, cu ce ma ocup, pentru o fractiune de secunda am o problema: ce sa-i spun in doar doua cuvinte, ca sa stie exact cu cine dialogheaza. Ti se intampla si tie?

Dan Gheorghe : adevarat, si mie mi se intampla asta. nu-mi gasesc cele mai bune cuvinte ca sa ma definesc. as spune ca sunt ziarist. ca fac meseria asta de vreo 17 ani. ca imi place reportajul. ca imi place presa scrisa. nu si televiziunea, ca acolo sunt prea multe sabloane. imi place sa cunosc oameni. sa vorbesc cu ei, sa invat de la ei. si imi plac mai ales oamenii simpli. nesofisticati. care spun lucrurilor pe nume. care stiu sa te priveasca in ochi. si mai ales imi plac oamenii care nu vorbesc mult.

Alina Darie : Vezi, deja ai spus o multime de cuvinte. Asta ma face sa cred ca sunt oameni (suntem oameni) care nu incap in doar doua cuvinte. Ma uit la raspuns si vad ca te-ai contrazis din capul locului: "imi place sa cunosc oameni. sa vorbesc cu ei"...dupa care spui "si mai ales imi plac oamenii care nu vorbesc mult". Ne explici contradictia asta care mie imi lasa o nunata destul de interesanta asupra interlocutorului?

Dan Gheorghe : pai cred ca e simplu. nu-mi plac laudarosii. nu-mi plac cei care vor sa iasa in fata cu lucruri care sa epateze. mai degraba vreau sa ascult oameni care vorbesc la obiect despre munca lor. despre viata lor. fara artificii de exprimare. vreau sa vad naturaletea. nu sa fiu bombardat cu sabloane.

Alina Darie : Sa zicem. Eu nu sunt foarte convinsa ca toti cei care vorbesc mult, vorbesc numai despre calitatile lor. Dar ca veni vorba, care este calitatea ta pe care ai tine neaparat sa o aiba si copiii tai? Si de ce?

Dan Gheorghe : grea intrebare, sa stii. nu cred ca se poate vorbi aici de o mostenire. fiecare are personalitatea lui. mai degraba as spune ca fiul meu sa nu ma mosteneasca. am destule defecte. as vrea sa fie mai bun ca mine. poate ca un singur lucru l-ar putea avea de la mine - incapatanarea de a-si duce la capat un proiect. si de a face ce-i place. mie imi place sa scriu. si din asta traiesc. asta mi-am propus de cand aveam 16 ani. tin minte ca ieri. stateam la birou, in camera mea, aveam un caiet in fata, ma apucasem sa scriu o povestioara, iar atunci mi-a rasarit in minte gandul de a trai din scris.

Alina Darie : Ce fel de ziarist esti, Dan Gheorghe? Dar raspunde ca si cum ai avea in fata o oglinda mare, iar tu ai fi singur intr-o incapere cu peretii albi.

Dan Gheorghe : imi place, in primul rand, sa simt. atmosfera, oamenii. totul. mai intai sa simt. apoi sa vorbesc. sa pun intrebari. pentru reportaj e foarte important sa simti. nu numai sa relatezi faptele. reportajul mai e si experienta personala. te implici in ceea ce faci. am trecut prin asemenea situatii, am stat in mijlocul oamenilor despre care urma sa scriu. am dormit in cort, in pestera, am mers prin munti, prin sate izolate, am intrat in noroaie pana la genunchi. dar am avut satisfactia de-a afla nu numai informatii, ci de-a cunoaste si destine.

Alina Darie : Uite, eu am avut intotdeuna o problema in viata cu aparentele. Din sutele de oameni cu care ma inconjor, cred ca mai putin de 2% imi lasa impresia ca imi pricep firea. Iar asta nu ma suparara decat rar. Ba ma amuza sa aud ca sunt periculoasa, cand eu lacrimez la finalul filmului meu preferat "Avionul Condamnatilor". Si, culmea, ma si plictiseste gandul ca trebuie sa le arat cum sunt de fapt. Tu cum te intelegi cu cei care.... nu te inteleg?

Dan Gheorghe : cred ca aici raspunsul e foarte scurt - nu ma dau peste cap sa fac pe cineva sa ma inteleaga. daca ma percepe intr-un fel sau altul, e treaba lui. eu imi vad de treaba mea. e mai simplu asa. oricum, oamenii te percep si in functie de educatia lor, de prejudecatile lor. te trec prin acele filtre ale lor. filtre pe care eu nu le pot schimba.

Alina Darie : Anterior te-am intrebat ce fel de ziarist esti si, in loc de raspunsul direct, ai ales un...subterfugiu: sa te descrii, ca din asta lumea sa inteleaga ce vrea. Pe mine nu ma pacalesti, ca sunt batranica. Repet, tu ce fel de ziarist esti? Da-ti singur o nota, un calificativ. Te feresti sa te lauzi? Ia exemplu de la mine: eu ma cred un ziarist bun. Poate prea lenes pentru cate calitati mi-a dat Cel de Sus. Tu cum te crezi, in comparatie cu... cat ai primit la nastere?

Dan Gheorghe : nota? am auzit profesori care spun ca nota zece e pentru dumnezeu. deci zece sigur nu merit. poate opt, cel mult. uite ca la note nu m-am gandit. uneori n-am inspiratie. alteori e prea multa. scrisul imi da totusi o stare de bine. cand ma apuc de scris uit de tot. si de toate. in rest, cititorii sa ma judece. unii m-au injurat, altii m-au aplaudat. sunt bune si unele, si altele. mai ales cele rele, ca te trezesc la realitate, daca te crezi prea bun.

Alina Darie : Daca ai avea o luna libera, libera, iar telefonul ti s-ar strica in mod iremediabil. N-ai sti numerele nimanui pe de rost si ti-ai da seama ca nu e tocmai rau acest lucru. Ce-ai face cu cele 30 de zile?

Dan Gheorghe : as opri timpul in loc. iar fiecare zi sa fie alte 30. zic si eu acum, asa. sincer? as calatori. ma gandeam sa ma duc in cate un loc si sa stau acolo. cateva zile. apoi sa plec. in alt loc. si tot asa. sa cunosc oameni, sa vorbesc vrute si nevrute. nimic spectaculos n-as face. dar cred ca nici nu trebuie sa-ti programezi ceva spectaculos. pentru ca vine de la sine. te ia prin surprindere spectaculosul. asa e mai frumos. a, si as mai face ceva - castele de nisip. si un baraj din pamant, pe un izvor. cam atat.

Alina Darie : Ce mult ne deosebim! Eu l-as bate pe acela care mi-ar da 30 de zile libere! N-am avut un concediu in ultimii 10 ani si insasi ideea de "zi libera" imi vine ca o povara. N-as sti sa fac altceva decat sa ajung la birou, pe la 8, sa beau cana mea mare cu cafea, cat rasfoiesc netul, sa ma apuc de scris, de vorbit, de urmarit cu ochii lumea, in mersul ei leganat catre nicaieri. A avea zile libere inseamna a ma plictisi. Nu vreau sa vad locuri noi si nu vreau sa caut nimic in alta parte, daca tot ce iubesc eu mai mult si mai mult pe lume e la Husi. Pentru tine, Dan Gheorghe, unde se afla pe pamant, ce iubesti tu acum mai mult si mai mult?

Dan Gheorghe : am fost plecat opt zile in munti, cu cortul, pentru un material, in busteni, pe valea cerbului. in ultima noapte petrecuta acolo am visat ca dormeam acasa, in patul meu. e clar ca acasa mi-e cel mai bine. langa familia mea. langa rares al meu. si langa nevasta-mea. am un baiat de milioane!

Alina Darie : Frumos si adevarat! Eu, dincolo de universul familiei mele, ma simt cel mai prost si mai inutil personaj de pe pamant. Acasa, seara, in jurul mesei, cand mancam si radem de toate nimicurile de peste zi, noi patru suntem stapanii lumii. iar pe mine ma loveste desteptaciunea suprema pe loc . Ce reprezinta familia pentru tine, in sensul unitar al cuvantului?

Dan Gheorghe : iarasi o intrebare grea. si usoara, in acelasi timp. familia. e acolo unde te simti cel mai bine. unii ar spune ca e locul in care iti dai masca jos. masca pe care o porti pe strada. si esti tu insuti. macar eu m-am scutit de o munca inutila - nu port masca. niciunde. asa ca n-am ce sa dau jos. familia iti da de toate - bucurii, fericire, nervi, de toate. nu asa e viata?

Alina Darie : Iti da, dar iti si cere, nu? Tie ce iti cere familia ta, iar tu crezi ca nu poti oferi, pe cat ai vrea? Ca asa e viata, vorba ta, nu te lasa sa faci totul dupa cum ti-ai notat pe coltul biroului...

Dan Gheorghe : cred ca de multe ori nu ma pot oferi pe mine insumi. sunt plin de ganduri. uneori nu ma inteleg nici eu pe mine. cred ca sunt greu de suportat, asta e clar.

Alina Darie : Stii, daca eu ma uit acum pe geam, vad afara, printre frunzele acestei toamne, un strop din iubirea pe care eu o simt cuibarita la mine-n piept, ca o ciudata. Despre iubire eu am o parere foarte frumoasa, intotdeuna cu ochi albastri. Nu cred ca iubirea e un joc, ci un fel de umbra, care te ajunge sau nu, in cele mai bizare momente. Ai vrea s-o alungi, dar ea nu asculta de tine. Ai vrea s-o chemi, dar ea e hat, departe. Rasare de nicaieri si tot acolo se intoarce, daca nu-i mai place de tine. Tu cum te intelegi cu... umbra asta?

Dan Gheorghe : umbra aceea este asa cum o facem noi. daca esti fericit sau nefericit, la fel ti-e si umbra. ca si cum trupul ti-ar sta drept sau cocarjat. umbra descrie cu fidelitate linia trupului. probabil ca umbra aceea de care vorbesti tu, ca o iubire, descrie alte linii, cele sufletesti. nefericit fiind, e mai palida umbra. fericit - e mai consistenta, mai luminoasa. eu am trecut prin toate starile posibile. dar umbra nu s-a topit niciodata. ar fi insemnat sa am numai gheata in suflet. si n-am avut doar gheata, din fericire!

Alina Darie : Se spune ca barbatii nu plang niciodata. Dar cum eu, in mare parte din timp, cred ca oamenii sunt pur si simplu oameni, in afara criteriilor legate de gen, te intreb: omul Dan plange?

Dan Gheorghe : trebuie sa ai curaj sa plangi de fata cu altii. si eu n-am acest curaj. insa am plans. dar numai cand eram singur.

Alina Darie : Spune-mi ce inseamna pentru tine o femeie anume? Cea care te completeaza, cea care te incalzeste si care stie sa taca atunci cand gandurile tale vorbesc. Cea la care te-ai intoarce oricand, oricum, cea pe care o visezi si care nu seamana cu alte femei. Nu o numi, doar vorbeste despre ea.

Dan Gheorghe : acea femeie este ileana cosanzeana din gandurile oricarui barbat, nu? asa cum orice femeie viseaza la fat-frumosul ei. in realitate, lucrurile sunt mai complicate. sau par complicate. ma gandeam daca exista casnicia perfecta. evident ca nu. ar fi un non-sens. oamenii nu sunt perfecti, deci nici ce fac ei nu e perfect. asa ca nici ileana cosanzeana nu exista. si nici fat-frumos. un lucru este insa clar - partenerul iti raspunde dupa cum si tu te comporti cu el. sa am pretentii la cosanzeana? sa existe pentru mine? ma indoiesc, atata timp cat eu nu sunt in stare sa fiu fat-frumos!

Alina Darie : Ce chestie! Mie, daca mi-ar fi cerut cineva sa vorbesc despre Fat Frumosul din inima mea, nici prin gand nu mi-ar fi trecut sa aduc vorba despre perfectiune sau sa invoc cel mai sterp cuvant posibil, care sa foloseste atunci cand vine vorba de o relatie: partener. Eu as fi cazut pe ganduri, as fi zambit si, cu ochii impaienjeniti, ti-as fi spus ca EL-ul meu inseamna pentru mine locul cel sigur de pe lume si pieptul cel mai cald si bratele cele mai invaluitoare, mai stranse, mai dorite. Dar, vezi, de aceea e frumos sa dialoghezi, ca inveti idei noi, despre aceleasi lucruri. Imi pari un om prea sensibil pentru lumea asta, e o aparenta sau o realitate?

Dan Gheorghe : incerc chiar si la varsta asta, la 42 de ani, sa ma definesc. nu sunt sigur ca reusesc. e o lume care de multe ori ma sperie. alteori ma surprinde. dar la fel de mult e si frumoasa. depinde de oamenii pe care ii cunosc. pentru ca sunt fel si fel de indivizi - buni si rai. cred ca fiecare din noi ne purtam si in functie de mediul in care traim. ne pliem cumva pe acel mediu. au fost si momente in care nu aveam incredere in mine. si momente de cumpana. dar si zile cand stiam exact cine sunt si ce vreau. una peste alta, fac parte dintr-un tablou cu multa culoare.

Alina Darie : Ce teluri mai ai ca ziarist? Si intreb asta, gandind ca ai 42 de ani si o multime de ani in presa...

Dan Gheorghe : sa scriu in continuare, asta e clar. si mai sunt atat de multe locuri in care sa merg. dar asta tine si de destin. el ma va duce acolo unde nici nu ma gandesc azi. insa e clar - vreau sa scriu!

Alina Darie : Ce ai vrea sa stie oamenii despre tine si nu stiu?

Dan Gheorghe : singurele care vorbesc despre mine sunt articolele pe care le-am scris. asta pe line profesionala. personal? mi-am dorit foarte mult copilul pe care il am. il iubesc enorm. si ma rog pentru el in fiecare zi, sa-i fie bine, si de acolo, de sus, sa fie mereu aparat.

Alina Darie : Ce crezi despre politica? Dar despre politicieni?

Dan Gheorghe : cred ca de la fanarioti incoace, cel putin, nu s-a schimbat nimic. avem aceleasi personaje. s-au schimbat doar hainele pe care le poarta, dupa moda fiecarei vremi. nu si caracterele. la noi se merge pe urmatoarea premiza - da-te tu la o parte, sa ma asez eu in loc tau. care pe care. l-au dat jos pe ceausescu, sa se aseze ei in palatele si-n jilturile lui, in masinile si-n avioanele lui. sa aiba ei puterea lui. si de atunci tot asa, de 20 de ani incoace. altii si altii. toti sunt o apa si-un pamant.

Alina Darie : Eu cred ca politica e utila oamenilor si, fara ea, lumea n-ar fi evoluat. Numai ca, dupa 1989, ce se petrece la nivel inalt, pe Dambovita, e un fel de sotron, nu e politica. Un fel de "Ali Baba si cei foarte multi hoti". Separat de asta, ce mai crezi despre tara noastra, Romania? Simti ceva cand canta Desteapta-te romane?

Dan Gheorghe : tara inseamna altceva decat politicienii. da, simt ceva cand se canta imnul. e ceva ce nu poate fi descris in cuvinte. simt ca sunt roman. pur si simplu.

Alina Darie : Am auzit la unii ca le e rusine sa spuna ca sunt romani. In fata unei asemenea declaratii, mi-am dat seama ca tipul care vorbeste asa ar fi in stare ca, maine, sa se jeneze si cu ma-sa. De aceea te intreb: sunt sau nu motive sa te simti rusinat ca esti roman, fie si uneori?

Dan Gheorghe : ar trebui sa avem, ca popor, curajul sa ne privim in oglinda, sa ne recunoastem defectele. si daca am face asa ceva, si mai ales daca ne-am indrepta, ar trebui sa fim mandri. nu sa ne fie rusine de noi insine.

Alina Darie : Mie imi plac oamenii buni si sinceri, imi plac oamenii care spun, cu aceeasi naturalete, vorbe ca "ma, ce prost sunt", "te iubesc", "cred in Dumnezeu", "ceapa ma'sii de treaba". Nu conteaza culoarea pielii, a hainelor, nu conteaza limba vorbita sau etnia. Am prieteni evrei, makidoni, unguri (cei mai multi) si o rusoaica. Despre tigani am o parere deloc acida. Ma fac sa rad. Sunt amzuanti, in galagia lor, in muzica lor, in cearta lor plina de...Flacarica si de State. Daca fura sau dau in cap, atunci sunt toti infractori, dar nu in functie de etnie, ci de codul penal. Tu ce crezi despre tigani? Si despre expulzarile recente?

Dan Gheorghe : ar trebui sa se vorbeasca despre expulzarile infractorilor, nu despre expluzarile tiganilor. infractiunea nu are piele, deci nici culoare. daca vorbim de expulzari in sine, da, sunt de acord. dar nu sa fie pusa o intreaga etnie la colt.

Alina Darie : Despre tarani, despre oamenii satelor, crezi ca mai au azi intelepciunea si sfiala despre care vorbesc legendele stramosesti?

Dan Gheorghe : cu siguranta ca da. au suficienta intelepciune. am cunoscut destui tarani si pot afirma asta. oamenii acestia par mai degraba, in vremurile astea, ca niste ursi. hiberneaza. si asteapta timpuri mai bune. e o hibernare menita parca sa conserve tocmai calitatile satului romanesc. supus azi unei distrugeri mai mari decat pe vremea comunismului. am cunoscut tarani care locuiesc pe varfuri de munti. si care s-au adaptat la viata lor. fara sa ceara nimic in schimb. ei cu viata lor, asteptand vremuri mai bune...

Alina Darie : Da, eu cred altfel... Nici taranii nu mai sunt ce-au fost. Traiesc sentimentul trist ca, odata cu moartea bunicilor mei, a luat sfarsit o epoca. In fine... Sa ma intorc la subiecte mai relaxante. De ce iubesti femeile, Dan Gheorghe?

Dan Gheorghe : e ca si cum ar intreba cineva - de ce mananc? sigur, dincolo de latura hormonala, naturala sau cum vrei sa-i spui, dragostea e ceva ce nu tine de vointa noastra. nici cand incepe, nici cand se termina. de ce iubesc? nu stiu sa spun. asa cum nu stiu sa spun nici altceva - daca ce am simtit pana acum, toata viata mea, se poate incadra in standardele unei iubiri adevarate.

Alina Darie : Ce te plictiseste cel mai mult la o femeie?

Dan Gheorghe : asta deja nu mai tine de faptul ca e femeie sau barbat. ma plictisesc oamenii care n-au nimic de spus. desi se spune si altceva - ca sunt momente in care barbatul nu mai gandeste cu capul, iar creierul i-a cazut in pantaloni. asa ca de plictiseala nu mai poate fi vorba.

Alina Darie : E toamna, stau de vorba cu tine de o ora. Am baut o cana cu cafea fierbinte si pe sub geamurile inalte misuna o persoana draga mie, dar care se simte neglijata. Eu am insa de terminat o discutie si intreb: ai vreun vis care speri sa se intample neaparat in urmatorii 2 ani?

Dan Gheorghe : nimic precis nu-mi propun. astept ziua de maine...

2010-09-19T23:46:00.001-07:00

de ce altii stiu sa traiasca bine si noi nu? de ce altii stiu sa-si faca o tara frumoasa, bine organizata, si noi nu? de ce noi, romanii, parca suntem blestemati sa traim in mizerie? de ce suntem parca sortiti sa ne invartim in jurul cozii, sa repetam istoria, sa ne intoarcem mereu la mizeria de care credeam c-am scapat? dar nu scapam. doar o repetam.

intrebari fara raspuns. unii ar spune ca noi suntem de vina, ca noi ne-am ales destinul asta, ca noi ne alegem conducatorii pe care-i meritam. altii, dimpotriva, ar spune ca de vina e dumnezeu care nu ne da noroc, ca de vina sunt americanii, rusii, nu stiu mai cine. si uite asa ni se duce viata si de la o generatie la alta plangem. asta e practic singura mostenire pe care o transmitem din generatie in generatie - lacrimile si mizeria.

acum vrem sa iesim in strada. ce sa clamam, ce sa huiduim, pe cine? pe ei, cei care ne conduc? sau mai bine ne-am huidui pe noi insine, care ne-am pus singuri paie-n cap, ni le-am aprins, ne-a luat foc parul, ne-am facut scrum toate sperantele?! pentru ca nimeni nu e de vina, decat noi, oamenii din tara asta, care nu stim exact ce vrem.

cred ca ar trebui sa facem mai mult, sa ne depasim conditia, sa ne readucem aminte de valorile, de cultura, de sufletul nostru, de tot ce e bun in noi. altfel, suntem condamnati sa repetam la nesfarsit greselile. mai bine sa rupem firul acum. si sa ne dam seama ca altul ne e drumul. daca stim si daca vrem sa-l vedem. daca vrem cu adevarat!

ma gandeam asa - daca ar fi sa plecam nu numai din tara. e si asta solutia. mai ales pentru oamenii tineri. pana la urma avem o singura viata si trebuie s-o traim cat mai bine. sa ne traim clipa. dar daca ar mai trebui sa plecam de undeva? spiritual vorbind. sa plecam din noi insine. din acel amalgam de secole, al mizeriei, al inculturii, al deznadejdii, sa ne parasim acel "trup" de popor invatat numai sa traga la jug si sa asculte de stapan. n-ar fi mai bine sa devenim altii? mai buni, mai curati, mai inventivi? sa ne reinventam. ca natie. n-ar fi mai bine asa?

vom ajunge si noi sa traim ca altii. cu adevarat bine. si sa nu ne mai miram - de ce alte popoare traiesc bine si noi nu. poate ca asta este explicatia. alte popoare au stiut sa se reinventeze. dupa razboaie, catastrofe, mari schimbari in istoria lor. au schimbat macazul. au luat-o pe drumul cel bun. a fost unitate. si toti au fost ca unul. si atunci le-a mers bine. oare nu asta e solutia si pentru noi?

2010-09-16T05:59:00.001-07:00

Criza si benzina

O intrebare ciudata, la prima vedere. Dar totusi... Numai daca te uiti la aglomeratia de masini din Bucuresti, stai si te intrebi - adica eu ma intreb, mai precis - de unde au oamenii astia bani de benzina? In conditiile in care carburantul se apropie vertiginos de pragul celor cinci lei pe litru. Intr-o tara cu adevarat in criza ma gandesc totusi ca s-ar simti ceva efecte si pe carosabil. Mai putine masini in miscare, mai multe in parcari. E adevarat ca traim intr-o Romanie in care oamenii obisnuiesc sa se urce in masina si daca se duc la piata. Unii ar spune - si la toaleta! Nu mai zic de cei care se deplaseaza cu bolizi de sute de cai putere, mari consumatori de combustibil. Altfel, toata lumea se plange, mai ales la televizor - au scazut salariile, nu avem ce sa dam de mancare la copii, rechizitele s-au scumpit, creditele bancare sunt tot mai apasatoare, din cauza dobanzilor aiuritoare, nu mai avem bani pentru haine, pentru pantofi, pentru excursii, pentru concedii. Numai de benzina, da...

2010-09-13T04:56:00.000-07:00

Abia ce era sa zic ca romanii au devenit romantici! Desi pe fundalul saraciei de-acum pare o poveste cu iz de salam mucegait. Stau la o coada, zilele trecute. La un ghiseu. Doi tipi sar la harta. Unul mai in varsta, altul mai tanar. Nu stiu de la ce s-au luat. In fine, nu asta conteaza. Altceva mi-a atras atentia. Cu zambetul pe buze-i subtiri, metalice, schimonosite in ranjet, tanarul ii arunca batranului o invitatie in parc. Probabil in loc de injuratura. Ca tot eram intr-o institutie, nu pe maidan. Asa ca nu se facea, nu era cadrul adecvat, sa treaca la un atac direct si spurcat. Junele se exprima la persoana a doua. Invitatia a venit astfel pe cale diplomatica. Ceva de genul - hai sa mergem in parc, sa vedem cine-i mai tare, daca sunteti tare-n gura! Cam asta a fost mesajul. Chiar daca limbajul parea la prima vedere mieros, nu puteai sa nu remarci cuvintele care suierau in aer precum un cutit aruncat cu mestesug spre victima. Ceea ce m-a facut sa exclam in sinea mea ca "romantismul" de care da dovada tanarul cu pricina te poate trimite usor spre epoca in care barbatii se invitau reciproc la un duel, pe malul unui lac sau la margine de padure, sa-si regleze problemele sau neintelegerile. Sau frustrarile...

2010-09-06T22:10:00.001-07:00

Sa ne retragem la tara si sa investim in vise frumoase. Sub clar de luna si bataia ploii sa ne imaginam ca toate-n lume sunt frumoase, si macar aerul ne mai apartine. Ca-n rest, impozitele si taxele ne taie de peste tot. Chiar si din oase. Merita sa mai traiesti? Da. Chiar si in Romania? Da, sunt convins. Tactica aplicata de stramosii nostri, care se retrageau in munti, din calea puhoaielor navalitoare, e si azi de actualitate. Mai zicea cineva de roata istoriei. Care se tot intoarce. Uite ca se intoarce. Si azi facem ca iobagii din timpuri imemoriale. Ne retragem in vagauni. Sa nu mai auzim de nimeni si de nimic. Daca stramosii nostri nu mai doreau sa aiba de-a face cu tatarii, noi, cei de azi, nu mai vrem sa auzim de conducatorii pe care totusi i-am votat. Din pacate!

E ca si cum am fi votat sa ni se puna capul sub topor. Sau sa fim arsi pe rug. Doamne, ce ne-am mai dorit asta! Unii ar zice ca romanii sunt cumva masochisti. Mai stii...

2010-09-06T03:19:00.000-07:00

Ca sa dai de oameni normali in Romania trebuie sa cauti pe Google. Daca vrei, in schimb, sa vezi lepadaturi, nu trebuie decat sa iesi pe strada si sa faci cativa pasi. Asta este tara in care traim. Din pacate, asta ne e imaginea. Oare cea adevarata? Cei optimisti raman pe "baricade" si spera ca lucrurile se vor schimba. Cei pesimisti, in schimb, isi fac bagajele si pleaca spre alte zari. Intrebarea e cine are dreptate. Pentru ca e greu de spus, la cum arata Romania de azi, daca e mai bine sa ramai aici ori sa pleci, fara sa te mai uiti macar o clipa inapoi.

Auzi la tot pasul de mafioti si cutitari. De smecheri versati in a-ti goli buzunarele de bani. De trantori care isi fac veacul pe la colt de strada. Apropo de strazi, citeam la inceputul acestui an o statistica pe 2009 a politiei, despre bandele de cartier din Bucuresti. In care se arata cum aceste bande s-au transformat, de-a lungul timpului, in grupuri de la coltul strazii. Politia facea astfel un fel de studiu sociologic despre cum au evoluat smecherii. Dar oare asta trebuie sa faca politia? Sau mai bine ar fi sa-i umfle pur si simplu pe borfasi? La vremea respectiva, am scris despre un fenomen in crestere in tara asta - oamenii simpli se inscriu la cursuri de autoaparare. Pentru a invata sa contracareze singuri atacurile banditesti. Dupa ce au mancat deja bataie pe strada. Si nimeni nu i-a aparat atunci - nici trecatorii, nici politia. Normal, politistii au alte treburi, sa faca statistici...

Un motiv de-a ramane totusi in tara este ca inca mai exista oameni de calitate aici. Fac cercetari, scriu carti, dau dovada de spirit de sacrificiu, isi ajuta semenii, descopera lucruri uimitoare. Sunt arheologi, profesori, medici, muzicieni, psihologi. Si multi altii. Sigur, pe multi nu-i stie nimeni. Doar ziceam la inceput ca trebuie sa dai cautare pe Google, sa-i descoperi. Dar macar esti aici. Si ii poti vedea, le poti vorbi, ii poti asculta, poti schimba. Macar pentru atat merita sa mai ramai in Romania. E oare putin?...

2010-08-25T03:47:00.001-07:00

Pacaleala cu firmele de internet

Sunt deja la a doua firma de internet pentru care nu mai am respect, din cauza serviciilor proaste. Mai intai am incercat ceva mic, de cartier. Firmulita care promitea marea cu sarea. Vin, monteaza tot ce trebuie. Semnal pe sponci. Dau telefoane. Vin mesteri. Cu ghilimele. Se uita. Nimic. Din punctul lor de vedere. Reteaua lor e buna. Zic ei. Eu am probleme. La calculator. Chem un nene care se pricepe la calculatoare. Imi verifica calculatorul. Merge. Nu e de la agregatul meu. Chem iar firma de internet. Iar se uita. Alt mester. Nu-si da seama ce se intampla. Eu platesc un serviciu de care nu beneficiez. In fine, dau din nou telefon si le zic ca mai bine se apuca de facut papuci, daca de internet nu sunt capabili. Stiti probabil ce serviciu merge snur la firmele astea - cel de inregistrare a mesajelor de la clienti. Ultima oara a venit la mine acasa nu stiu ce sef al firmei, sa verifice si el netul. Era ofuscat, ca sa vezi, ca le zisesem treaba cu papucii. In fine, am rupt contractul cu ei.

Ma duc la o firma mai mare. Nu dau nume, ca nu merita reclama. Credeam ca, in sfarsit, s-a rezolvat problema. Sase luni am avut net fara probleme. Imi instalasera un modem pe biroul unde e asezat si monitorul. Pana intr-o zi, cand netul cade. Isi revine si cade. Dau telefon la firma. Si aici aceeasi situatie - cica, pentru imbunatatirea serviciilor firmei, mesajele de la clienti sunt inregistrate. Vine un nene sa verifice. Se uita fugar si decreteaza. Am un cablu vechi prin casa. De internet. Care nu e bun. Cica am doua splitere in casa. Si se pierde semnalul intre splitere. Trebuie alt cablu. De data asta, n-au mai zis ca e de vina calculatorul meu. Ci cablul. Cica sa bage ei cablul lor, cu un singur spliter, cel de la intratea in casa. Si cablu direct pana la modem. Fac cum spun ei. Merge trei zile, apoi din nou pica netul. Acum ce mai e? Nu mai am eu problema in casa, nu? Dar baietii nici nu vor sa recunoasca faptul ca ei ar putea avea o problema la reteaua lor. M-am decis sa rup contractul si cu astia.

Ma voi duce la alta firma de internet. Sa vedem cum va fi. Daca nici cu ei nu voi avea net, ce explicatii vor mai gasi? Ca nu e pus blocul meu cum trebuie sau ca are prea putine etaje, ca peretii sunt verzi, ca soarele bate prea tare, ca vantul sufla de la est la vest. Chestia e ca in timpul asta ei incaseaza bani. Si ne inregistreaza apelurile telefonice. Doar la asta sunt buni. Specialistii. Cu ghilimelele de rigoare...

2010-08-18T03:37:00.000-07:00

Se intampla ceva nou? Nici pomeneala. E un episod dintr-un serial vechi. Serialul celor care au murit cu zile in spitalele din Romania. Copii, adulti, batrani. Sigur, se da acum vina pe sistem. E mai usor asa. Sa vorbim in lozinci. Sa ne ascundem practic in spatele lozincilor. Vin acum directorii de spitale la televizor si se plang. Ca sistemul e lipsit de bani. Ca asa si pe dincolo. Urmatoarea intrebare mi se pare totusi logica - de ce nu se inchid spitalele, daca tot nu sunt functionale? De ce personalul se "chinuie" sa le carpeasca, pentru a le mentine in functiune? Oare pentru binele pacientilor? Sa fim seriosi! Nu cred ca un pacient din Romania s-a bucurat de prea mult "bine" in spitalele romanesti. De bine ai parte numai daca dai spaga de rigoare, incepand de la specialistul care te opereaza si terminand cu portarul.

Asa ca - de ce se mentin spitalele in functiune? Cum zicea de curand un director de clinica - ne chinuim sa rezistam. De ce? De ce nu puneti lacatul pe spital, ca sa terminati cu ipocrizia? Ipocrizia ca te duci la spital sa te faci bine. Si asa daca te duci la spital, te ia un doctor in primire, nu-ti face nimic, dar te cheama la cabinetul lui privat, sa te consulte acolo. Nu ajunge ca tu, pacientul, platesti asigurarea de sanatate. Nu ajunge ca tu, pacientul, dai spaga la spital. Nu! Mai trebuie sa dai o taxa si la cabinetul privat. Cica acolo te faci bine! Si atunci de ce mai tinem spitalele in functiune? Evident ca un raspuns ar putea fi acesta. Sa nu se opreasca robinetul spagilor. Al manevrelor. Sau poate cineva isi imagineaza ca personalul medical traieste numai din salariile de bugetari?! Sa fim seriosi. Duceti-va in orice spital si stati la poarta o zi intreaga. Sa vedeti in ce masini vin medicii la munca. In ce gipane, mai bine zis. Masini cumparate din ce, din salariul de bugetar? Culmea e ca gipanoaiele sclipitoare contrasteaza flagrant cu zidurile vechi si scorojite ale spitalelor, cu saloanele intunecate, pline de gandaci si igrasie.

Dar daca se facea o reforma adevarata in sistemul sanitar, de 20 de ani incoace? Cine ar fi vrut insa reforma? Cea adevarata. Pentru ca reforma ar fi implicat un aspect foarte important - stoparea spagilor si altor manevre. Nu-i asa? Acum vine personalul medical la televizor si se plange - ca de-asta s-a intamplat tragedia de la maternitatea Giulesti, ca nu s-a facut reforma, ca nu sunt bani. Nu zau?! Pai cine a vrut reforma cu adevarat? Cine din sistem a vrut sa dispara spaga? Aud?...

Evident ca reforma ar fi insemnat si o strictete de fier in respectarea procedurilor aplicate in spitale. Numai medicii cu adevarat profesionisti sa fie primiti acolo si promovati. Iar personalul medical sa-si faca datoria in cele mai mici amanunte. Numai ca si in medicina se aplica aceleasi "principii", ca in toata societatea romaneasca. Adica "lasa-ma sa te las". Cooperativa "ne facem ca muncim". Si o lipsa totala de grija a celor in halate albe fata de pacientii lor. Sa ne mai miram, in acest context, de multitudinea accidentelor din spitale, a tratamentelor prost aplicate, a diagnosticelor gresite? Sa ne mai miram ca un pacient nu e bagat de nimeni in seama - medici, asistente, infirmiere - pana cand nu da spaga de rigoare? Sa ne mai miram ca niste copii abia nascuti sunt uitati prin incubatoare si aproape arsi de vii, pentru ca medicii si asistentele isi fac siesta la cafele?

Asta e sistemul sanitar pe care personalul medical din Romania l-a aparat cu obstinatie de 20 de ani incoace. Pai daca se shimba radical totul, atunci adio spagi, adio munca pe sponci, fiecare isi facea datoria, iar orice greseala medicala se platea gras. Dar cine avea interesul unui sistem sanitar construit dupa principii solide, pragmatice? Nimeni!

Mai ucigasa ca orice este ipocrizia halatelor albe. Acum se face mare caz - ne pleaca medicii. Care medici? Probabil cei care n-au ajuns la borcanul cu miere. Si traiesc doar dintr-un salariu de bugetar. Dar nu cred ca pleaca cei deja bine infipti in sistem. Cei cu gipane si mertane, cu viloaie si averi facute dupa o viata de spaguire a pacientilor. Duceti-va in orice spital si aflati "mercurialul" operatiilor sau tratamentelor. Cat trebuie sa dai pentru o operatie, pentru un tratament. Ca sa iesi viu din spital. Si veti intelege mai bine cum merge sistemul.

Asta e tara in care traim. Se va schimba ceva, cumva, dupa tragedia de la Giulesti? M-as mira. Interesele sunt mult prea mari in sistem. Barosanii s-au naclait deja in relatii de toate felurile, miroase prea mult a dolari si euroi. Mai tare decat spirtul. Ca mor niste copii? Mare lucru pentru un medic, care isi trateaza pacientii ca pe niste simple cifre. Nu intamplator ascultam zilele trecute povestea unei femei care nascuse tot la maternitatea Giulesti, zicand despre un medic, mare specialist, care intra in salonul lauzelor si fuma ca nesimtitul. Ce-i pasa lui de viata oamenilor? Sau de o moasa care isi imprastia, la randul ei, nicotina in mijlocul nou-nascutilor.

Chiar sa fim atat de naivi si sa credem in lacrimile doctorilor? Sa fim seriosi! Nu intamplator generalizez. Nu spun "unii" doctori. Sau "unele" asistente. Generalizez. Desi in sistem sunt si oameni de calitate, si lepre. Dar oamenii de calitate n-au facut nimic sa elimine leprele din sistem. S-au acoperit unii pe altii, la o adica, dupa un accident, ceva. Si atunci? Tot sistemul e de vina. Se poate generaliza, fara teama de a gresi. Putreziciunea a fost mereu ascunsa sub pres. Toti au tacut. Pentru ca le convine.

Nu se pune problema daca vor mai fi tragedii de genul celei de la Giulesti. Doar o intrebare ramane - cand va fi urmatorul accident? Pentru ca vor mai fi asemenea nenorociri. Daca nu se schimba sistemul din temelii. Si nu se va schimba! Nu vrea nimeni!

Oamenii mor cu zile. Raman doar lacrimile de crocodil...

2010-08-17T04:38:00.000-07:00

Intr-o tara normala ar fi cazut tot guvernul. Pentru un caz precum cel de la maternitatea giulesti. E drept ca in romania sunt aproape zilnic cazuri pentru care guvernantii ar trebui sa plece. Societatea in ansamblu ei este macinata de scandaluri si coruptie. Dar sa moara niste copii, sa ajunga ditamai maternitatea in colaps, iar pentru toate astea doar o simpla asistenta sa fie acum aratata cu degetul - e prea mult. Ministrul sanatatii face conferinte de presa. Se trimit procurori si politisti la locul tragediei. Peste cateva saptamani se va uita totul. Cum s-au uitat si alte tragedii. Si cine a platit pana la urma? Acarul paun. In rest, trai nineaca pentru guvernanti. Ei o duc bine. Si daca au probleme cu sanatatea, valea spre viena. Sa se faca bine acolo. Ca nu se poate ca "sangele albastru" al vreunui ministru sa se altereze in spitalele din romania. In spitalele astea se duc numai "prostii", amaratii, sa moara acolo cu zile.

Dumnezeu sa-i ierte pe micutii aceia care au murit. Dumnezeu sa-i ierte pe toti romanii care de 20 de ani incoace au murit cu zile in spitalele din romania. Dumnezeu sa-i ierte pe romanii care mai sunt inca in viata. Sa-i ierte pentru lasitatea lor. Pentru pasivitatea lor in fata atator nelegiuiri care se petrec zilnic in tara asta. Impotriva carora nimeni nu se ridica. Toti intorc capul si merg mai departe. Multumiti doar ca nu li s-a intamplat lor tragedia. Dumnezeu sa ne ierte. Daca o mai mai avea chef sa se gandeasca la noi...

2010-08-15T23:38:00.001-07:00

Cu ceva ani in urma s-a prezentat la televizor o poveste. Trista. Doi oameni, sot si sotie, amarati, someri, fara un ban in buzunar, au decis sa faca rost de paine. De bani. N-aveau din ce altceva. Nu gaseau de munca. Nicio perspectiva. Bun, si atunci? Sotul decide sa-si vanda sotia. Pe bani. S-o scoata la produs. Sotul devenind astfel "peste". Se ducea in targ si cauta barbati dornici de "tavaleala". Ii aducea acasa, la nevasta-sa. Si uite asa familia isi scotea painea. Cu care sa se hraneasca nu numai ei, ci si copiii lor.

Intamplarea aceea mi-a venit in minte acum, cand se vorbeste despre noua idee, cea a turismului sexual, care ar scoate tara din criza. Si am aduce turisti multi la noi, mai ales rusi si arabi. Cica noi avem un potential foarte mare - femei frumoase. Bun, si atunci ce sa facem cu ele? Le scoatem la produs. Sotiile, surorile, fiicele - toate sa presteze pentru bunastarea tarii. Si asa nu mai avem industrie, agricultura, nimic. Din ce sa mai facem bani? Din sex. Exact ca familia aceea de amarati, care n-aveau de munca. Si-au scos sexul la produs. Acum o tara intreaga se pregateste sa faca la fel.

Probabil ca primul pas spre noua "industrie", cea sexuala, a Romaniei, ar trebui sa fie legalizarea prostitutiei. Multe fete tinere se vor gandi asa, probabil - ce rost mai are sa invat, daca pot castiga bani din sex? Din noua meserie, profitabila, dupa toate aparentele. Mai profitabila decat cea de profesor, medic sau altele.

Ma intreb doar atat, la finalul acestor randuri - oare cum se simt femeile din tara asta? In fata unei asemenea idei. Turismul sexual. Sa se simta cumva jignite? Sau poate ar trebui sa fie mandre - ca pe umerii lor apasa acum viitorul Romaniei. Ele vor "intari" PIB-ul, nu-i asa?...

2010-08-11T00:59:00.000-07:00

se pune acum problema stoparii accidentelor pe soselele din romania. tot mai multi nebuni comit fapte abominabile. punand in pericol viata altor participanti la trafic. ca sa nu mai vorbim ca nelegiuitii isi pun chiar ei propria viata in pioneze. care e solutia pentru cumintirea soferilor indisciplinati? e o intrebare la ordinea zilei.

doua solutii vad eu ca fiind rezonabile si eficiente. prima ar fi masura suspendarii definitive a carnetului de conducere. cel care a comis fapte grave pe sosea, la volan fiind, sa nu mai aiba dreptul sa sofeze toata viata lui pe soselele romaniei. a doua masura - amenda. dar cum anume? amenda sa fie egala cu valoarea masinii la volanul careia s-a comis infractiunea rutiera. de exemplu, te-ai urcat intr-o masina de 5.000 de euro si ai comis un accident. ei bine, amenda va fi de 5.000 de euro. ai o masina de 100.000 de euro, vei plati 100.000 de euro amenda. cred ca sunt doua masuri care ii vor cuminti rapid pe soferii din romania.

marea problema e alta, din pacate. noi nu avem conducatori care sa aiba curajul sa ia masuri atat de dure. noi avem politicieni care isi fac cu totul alte calcule. adica sa nu piarda ei puncte in sondaje, daca iau decizii radicale. si atunci prefera sa nu le ia. ca sa fie din nou votati la viitorul scrutin. si uite asa curge viata in romania noastra cea fara de legi...

2010-08-05T22:43:00.000-07:00

Unde sa traim bine?

Parca asa ar fi trebuit inteles sloganul lansat in 2004 – sa traim bine in Romania. Nu? Acum ni se spune sa traim bine peste granite. Ma intreb cui a fost adresat acel slogan. Romanilor decisi sa plece din tara ori celor care sperau la un trai mai bun pe plaiurile natale? Este asa o incurcatura, ca nu mai intelegi nimic. Dar oare trebuie sa intelegi ceva cu adevarat? Poate doar atat – ca s-a ales praful de acest slogan. Cel putin pentru romanii care au ramas inca in tara lor. E adevarat ca pentru cei plecati spre alte zari s-a adeverit. Acum traiesc bine in Franta, in America, in Anglia, in Finlanda. Oriunde in alta parte, dar nu in Romania. Hopa, te pomenesti ca sloganul n-a fost complet! Se zicea “sa traiti bine”, dar poate ca n-a fost completa propozitia. Oare nu cumva trebuie sa resetam calculatorul, ca sa ni se dezvaluie intreaga expresie? Sa traiti bine… la Londra. Sau in alt oras. La alegere. Fiecare unde poate. Nu? E mai corect asa? Poate ca de-asta la ultimele alegeri prezidentiale scorul final a fost dictat de voturile romanilor de peste hotare. Sloganul s-a implinit pentru ei – “sa traiti bine”. Si traiesc bine, acolo, departe, in America, in Franta, in Anglia. E clar, pentru ei a fost indeplinita promisiunea electorala din 2004...

2010-07-29T22:35:00.000-07:00

Ce ar trebui sa faca politicienii romani?

Sa taca. Atat. Si sa faca. Daca au ce. Daca ii duce capul. Daca nu, sa plece. Si sa aiba curajul sa recunoasca – nu pot. Nu stiu. N-am auzit in ultimii 20 de ani politicieni care sa recunoasca – nu pot, nu stiu. Si aproape toti au fost la putere. Nimeni n-a spus, dupa ce a plecat din fotoliul puterii, lasand in urma sa dezastru, ca n-a putut, ca n-a stiut. Toti sunt specializati in acelasi mod, la aceeasi „scoala”, a minciunii. A vorbelor fara fond. Toti cauta explicatii. Sau muta discutia in alta parte, cand dau de intrebari incomode pentru ei. Cam asta stiu sa faca politicienii romani. Dar macar un lucru ar putea – sa taca. Si sa plece. Poporul roman poate fi condus si altfel. De oameni. Nu neaparat de politicieni. De oameni. Fara partide, fara interese, fara carnet rosu sau albastru sau portocaliu sau de cine stie ce alta culoare. De oameni. De asta are nevoie Romania. De oameni. Si sunt. Destui. Foarte multi. Dintre cei tacuti, care stau pe margine si asteapta. Asteapta o viata mai buna, care nu mai vine. Dar ajunge cu asteptarea. Gata cu politica. Nu asta e solutia pentru o tara aflata in colaps. Nu politica. Ci oamenii. Nu carnetele de partid, ci oamenii. Nu hartiile. Suntem o tara in care hartiile ii fac pe oameni. Diplomele. Toti cei din politica se dau mari specialisti. Ne flutura diplome de master, de doctori, obtinute in toate partile lumii. La ce bun? Ce-au facut politicienii cu diplomele? Au ingropat Romania in datorii, in mizerii de tot felul. Nu diplomele salveaza tara. Ci oamenii. Doar oamenii. Pentru ca mai presus de profesionalism, de care nu ma indoiesc in legatura cu necesitatea lui, sta totusi altceva. Onestitatea. Dragostea de tara. Vointa de a face bine. Degeaba ai diplome, daca esti o carpa, un hot. La conducerea Romaniei trebuie sa vina oameni. Nu politicieni, nu cei care ne flutura diplome goale de continut. Adevaratii profesionisti nu vorbesc despre scolile pe care le-au facut. Adevaratii profesionisti fac ceva concret. Fac. Si tac.

2010-07-29T01:14:00.001-07:00

Noul brand

Am auzit acum de noul brand al Romaniei - ceva legat de gradinile Carpatilor. Prima oara am stat si m-am gandit daca nu cumva cei cu ideea asta s-au referit la gradinile suspendate ale Babilonului. E adevarat ca la noi e babilonie, de 20 de ani incoace, cu economia vraiste si tara in pioneze. Dar de aici pana la Babilon e cale lunga! In fine, treaba asta cred ca-i va baga si mai mult in ceata pe potentialii turisti straini care ar vrea sa ne calce pragul, la fel ca si vechiul brand - "Romania, land of choice".

Ce-o intelege pana la urma lumea prin "gradinile Carpatilor", chiar nu stiu. Si vorbesc ca unul care a batut in lung si-n lat Muntii Carpati. Gradini n-am vazut pe acolo. In schimb, am vazut paduri intregi rase de pe fata pamantului. Asta vrem sa le aratam acum strainilor - munti si dealuri chelite?

Sau poate ca autoritatile noastre vor sa-i intoarca pe turisti in Evul Mediu. Cum am vazut in Muntii Cernei ca se traieste, in satele acelea risipite pe stanci sau prin vai adanci, unde nu e curent electric, oamenii umbla in opinci, iar principala lor "moneda" e trocul. Pentru ca pensii si salarii nu sunt. Taranii fac rost de produse de la oras dandu-si la schimb roadele - nuci si branza, mai ales.

Ca sa nu mai zic de drumurile din zona aia, numai pamant. Aproape deloc asfalt. Daca te prinde ploaia sau zapada prin zona aia, esti halit. Acolo ramai.

Asta vrea sa arate acum Guvernul turistilor straini, invitandu-i in Carpatii nostri? Daca e asa, atunci brandul de tara ar trebui sa fie altul - Romania, tara din care scapa cine poate!

2010-07-19T02:05:00.001-07:00

Blitz-turism

Decat sa dai o caruta de bani la hotel, mai bine la particular, unde platesti pe sfert. Chit ca nu gasesti mereu, la privati, prin cine stie ce fund de gradina, cea mai buna calitate la cazare, dar macar te multumesti cu vremea buna, baie si soare, plus castele din nisip, pe plaja. Ca de-asta vii la mare, nu? Observ zilele astea, la televizor, comentarii de genul - uite, dom-ne, ca romanii n-au bani, pe criza, dar se duc buluc la mare, apoi ni se prezinta tarifele exorbitante de la hoteluri, dandu-se de inteles ca oamenii dau iama in industria hoteliera autohtona. Sa fim seriosi! Lumea se duce la particulari, ca acolo nu-ti rupi buzunarul. Gasesti peste tot, in Mangalia, in Constanta, in alte locuri de pe litoral, mai aproape sau mai departe de plaja, localnici care inchiriaza una-doua camere pentru turisti. Cat despre mancare, te descurci cum poti. Romanul se adapteaza la orice situatie, iar ofertele sunt dintre cele mai diverse - de la rosiile si branza de la taran, pana la terasele pline cu mititei, placinte si alte "minuturi". Particularii sa traiasca!

Plus de asta, sa nu uitam un lucru - a devenit, la noi, o moda, in ultimii ani, cea a turismului de week-end. Nu mai sta lumea, ca pe vremuri, cate doua sau trei saptamani pe litoral. M-am gandit ca poate fi numit blitz-turism. Vii si pleci in mare fuga. Cat sa nu te coste prea mult toata tevatura asta...

2010-07-14T01:58:00.001-07:00

SINUCIDEREA SPERANTEI

Atatea nenorociri, ca nici nu mai stii ce sa crezi! Artisti care mor - azi inca o stea s-a stins : Madalina Manole - apoi inundatiile, copii luati de viituri - cel mai recent caz a fost ieri in Prahova - pe urma casele prapadite de apele involburate, alti copii, patru de data asta (sper ca e corecta cifra) care si-au pierdut viata, zilele trecute, sufocati intr-o lada cu faina, pe undeva prin Moldova, ca sa nu mai spun de explozia preturilor, dupa majorarea TVA, scaderea salariilor, spectrul somajului, intretinerea exorbitanta, preconizata la iarna, pentru cei care locuiesc la bloc si inca mai sunt racordati la sistemul centralizat de termoficare, mii si mii de romani care nu mai au bani sa-si plateasca ratele la banca si isi pierd casele sau masinile ipotecate.

Lista nenorocirilor din tara asta nu se mai termina. Oare suntem blestemati? Zilele bune par sa fie doar scurte pauze intr-un ocean de rau in care se scufunda poporul roman. Mi-am amintit acum de violenta strazii - o plaga sociala tot mai raspandita in tara asta, despre care pana mai ieri se spunea ca are oameni blanzi si primitori. Oriunde te uiti vezi insa ochi tristi sau incruntati. Vezi oameni care parca se tem unii de altii, pusi pe scandal, din orice fleac, instrainati, care nu mai stiu sa zambeasca.

Chiar asa, unde ne e zambetul? Unde ne e optimismul? Sa fi murit oare speranta? Subit? Fara macar un semn premonitoriu? Dar cum a murit? Ucisa chiar de romani? Sau poate ca ea, speranta, cazuta intr-o deznadejde fara margini, vazandu-se in mijlocul unui popor deraiat sufleteste, a decis ca alta cale mai buna nu are, decat sa-si puna capat zilelor...

2010-07-06T04:52:00.000-07:00

Alta discutie inutila, zilele astea, transformata in subiect national - promovabilitatea la Bacalaureat. Cica 67% e un dezastru. Nu inteleg acest punct de vedere. Se stie ca in orice tara civilizata, unde se organizeaza un examen national cu pretentii de corectitudine maxima, promovabilitatea se inscrie intre 60 si 70%. Atunci care e problema la noi? Dimpotriva, as spune ca pana si 67% la Bacul-ul din Romania anului 2010 e mult, foarte mult, judecand dupa calitatea unei mari parti a elevilor din tara asta, care numai de carte nu se tin, pe parcursul anilor de scoala. Multi "ingrasa porcul" in ajun, asa ca in ultima clasa de liceu platesc, din banii parintilor, evident, sute de ore de meditatii particulare. Plus de asta, sa fim seriosi, un examen dur ar face prapad printre candidati - poate nici 30% n-ar trece de acest test.

Culmea e ca cei care acum vorbesc despre "tragedia" celor 67% uita de promovabilitatea de peste 90% din anii '90 - si la fostul examen de Capacitate, si la Bacalaureat. Procente obtinute in anumite judete. Atunci, dupa opinia "plangaretilor" de azi, era o fericire maxima. Toata lumea se ducea la examen, toata lumea trecea cu brio. Nimeni sau prea putini erau cei care isi puneau problema ca 95% promovabilitate, de pilda, e o cifra care ascunde un furt de proportii, ca s-a copiat pe rupte. Sau poate ca unii inca isi mai amintesc cu nostalgie de anii '80, cand la Bacalaureat profesorul supraveghetor scria subiectul pe tabla, iar sub el si rezolvarea. Ca doar era ordin de la partid sa treaca toata lumea. Sa aratam lumii ca romanii au recolta mare la "hectar" de minti luminate...

2010-07-05T04:01:00.000-07:00

Exista acum pareri exprimate de unii fosti directori de ziare sau redactori sefi. Care plang din cauza felului in care arata presa romaneasca de azi. Plina de articole care vaneaza mai mult "bombele". Sau multitudinea de sabloane pe care le gasesti in ziare. Ca sa nu mai vorbesc de "infrumusetarile" sau adaugirile din burta, doar pentru ca materialul sa fie mai comercial. Sigur, nu trebuie pusa la zid toata presa. Nu trebuie pusi sub aceeasi umbrela a mediocritatii toti ziaristii. Dar goana dupa senzational ieftin s-a raspandit cu repeziciune, in ultimii ani, nu doar in presa scrisa, ci si in audio-vizual, ca o maladie fara leac. Sunt promovate nulitatile, asa-zisele vedete care, vorba aia, fac dintr-un "vant" eliberat din burdihanul lor un eveniment national. Deja nu mai continui cu exemplele, pentru ca sunt mai mult decat cunoscute. Vreau doar sa atrag atentia asupra unui fapt. Asa, dupa umila mea parere, fara a avea pretentia ca detin purul adevar.

Imaginati-va un constructor. Munceste ani de zile si ridica ceva, o cladire. Bun, dupa care se uita la ea si constata ca nu e buna. Si incepe sa spuna in stanga si-n dreapta ca acea constructie e proasta, urata, banala. Dar vorbeste ca si cum ar fi cineva din exterior, care n-a avut de-a face cu acea cladire. Parca n-ar fi construit-o chiar el. Altii ar fi, vezi Doamne, de vina. Fara sa spuna cine sunt acei "altii". Cam astfel mi se pare acum situatia celor care vorbesc despre presa romaneasca in termeni atat de duri. Cine sunt cei care emit astfel de pareri? Cei care au condus gazete, televiziuni, de 20 de ani incoace. Oare nu-si mai amintesc ca ei au detinut painea si cutitul, ca ei au facut politica editoriala, ei au facut si au desfacut campanii de presa, guverne, afaceri?! Sa fie acum doar un "exercitiu" de ipocrizie? Eu am facut, dar nu-mi mai amintesc?!

Apropo, ce-o mai face gaina care naste pui vii?...

2010-06-29T04:54:00.000-07:00

Taman ce-a inceput bacalaureatul si hop un scandal. Ca s-a dat spaga la profesorii din comisia de examinare, la un liceu. Dar s-a vorbit la fel de bine si despre un obicei mai vechi, anume banii de protocol pe care elevii ii dau pentru indestularea profilor din comisiile de examinare. Obicei deja raspandit in toata tara. Si despre care nimeni nu vrea sa spuna nimic, mai ales in fata camerelor de luat vederi. Ajunsi la acest punct, vreau sa ating un anumit subiect - e vorba de o lectie de viata pe care tinerii abia iesiti de pe bancile scolii o invata de la profesorii lor. Lectia minciunii. Si asa se spune de ani buni ca invatamantul romanesc nu modeleaza caractere. Ei, uite ca le modeleaza. Care e lectia, in fapt - ca trebuie sa-ti tii gura atunci cand e vorba de ceva ce te priveste si pe tine, si pe altii. Cum s-ar spune, omerta, legea tacerii. Pentru ca in cazul acestor bani de protocol e clar ca avem de-a face cu doua tabere care au acelasi scop - pe de-o parte cadrele didactice, prea sarace sau in unele cazuri prea lacome, ca sa respinga un cadou de la elevi, macar un salam, ceva, ca sa nu spun cateva sticle de whisky. Iar pe de alta parte elevii, multi din ei trecuti prin 12 ani de scoala ca gasca prin apa, speriati si de umrba lor, daramite de un examen, si cu speranta ca profii, astfel cadorisiti, vor fi mai blanzi la testare. Si uite asa se pune de-o intelegere tacita intre cele doua parti - sa ne tinem cu totii pliscul, si tuturor ne va fi bine. Nu-i asa? Iar daca vine presa, taceti malc cu totii. Nu stim, nu dam, n-am vazut. Mergi pe burta si rezolvi problema. In stil romanesc. Ne facem ca facem. Ne facem ca invatam. Ne facem ca dam examen. Ne facem ca primim note bune la examinare. Ne facem ca avem o diploma. Ne facem ca suntem destepti. Astea sunt lectiile de viata, cele adevarate, pe care elevii le primesc in scolile din Romania. Bune lectii, taman bune pentru generatiile viitoare, de la care asteptam schimbarea din temelii a tarii...

2010-06-28T03:47:00.000-07:00

REPUBLICA SECOND HAND

cineva tot se va bucura de criza - patronii de magazine second hand. n-are rost sa mai insiram aici "beneficiile" acestei situatii. de curand, am vazut la giurgiu, de pilda, un adevarat supermarket cu produse la mana a doua. magazin intins pe doua etaje, in buricul targului. haine, incaltaminte, de toate pentru toate varstele. la petrosani, cu ani in urma, intalnisem o alta idee - sacul lui mos craciun. cumparai un sac plin cu de toate. dar nu stiai cu ce. pentru ca il cumparai sigilat. abia cand ajungeai acasa si il desfaceai, aveai surpriza - cadourile. de-aici si denumirea pompoasa. al lui mos craciun. probabil ca si in alte parti ale tarii poti gasi felurite idei de afaceri in domeniu. cum romanii au tot mai putini bani in buzunar, vor da navala spre magazinele second hand. si astfel de locatii vor fi din ce in ce mai multe. iar tirurile cu boarfe din strainatate vor strabate tara romaneasca in lung si-n lat. chiloti, tricouri, pantaloni, paltoane, pantofi si lista e lunga. lunga, nu gluma. vom ajunge, cum s-ar spune, un popor "poliglot" - cu chiloti panamezi, ciorapi frantuzesti, palarie japoneza, batista bulgareasca, pantaloni spanioli, cravata ungureasca, camasa sarbeasca. si tot asa mai departe. imbracati fistichiu, nu? ultima intrebare - ce vom manca?

am auzit ca pe piata ar fi acum de vanzare si mancare despre care s-ar putea spune ca e second-hand. un salam la 7 lei kilogramul. facut din tot felul de resturi de la alte produse care au zacut in rafturi, nevandute. sa tot traiesti?!...

2010-06-26T00:45:00.000-07:00

Nu stiu daca este posibil asa ceva, dar probabil ca da. Poate in istorie s-a mai intamplat asa ceva, in alte parti ale planetei. Vorbesc aici de capacitatea si vointa unui popor de-a se reinventa. Probabil ca de asta are nevoie acum poporul roman, in conditiile in care simtim cu totii ca am ajuns la un capat de drum si se pare ca nu mai este nicio iesire. Dar oare chiar nu mai este? Sau varianta cu adevarat de rezerva – planul B, cum se spune acum – ar fi pur si simplu ca romanii sa gandeasca, sa fie, sa existe in cu totul alt mod. Sigur ca un astfel de principiu pare o utopie mai degraba. Dar e posibil sa fim blocati pe un palier al istoriei, unde am gasit un zid infundat, de care oricum nu se poate trece sau dincolo de aceasta bariera este doar haul. Atunci ce putem face? Sa urcam la palierul superior. Sa gandim altfel. Sa fim alti oameni. Sa avem o noua viziune. O viziune din care s-ar putea intrupa alti lideri, cu alte mentalitati. E ca si cum ti-ai construi o noua casa, dupa ce vechea locuinta s-a surpat. Ce faci, o sa ramai in strada, in camp, toata viata, plangand dupa vechea casa? Nu, trebuie sa faci alta, dar nu in acelasi loc mocirlos, ci undeva mai ferit, pe un deal. Iar casa sa nu ti-o mai faci din paianta, ci din caramida. Probabil ca si noi, romanii, am ajuns in momentul in care trebuie sa ne debarasam de noi insine, de toate nenorocirile care se zbat in mintea si-n sufletul nostru, si sa ne reconstruim. Sa ne reinventam. Daca vrem ca generatiile viitoare sa nu mai ajunga in mocirla in care suntem noi acum.

2010-06-23T08:41:00.001-07:00

Cate injuraturi stiti? Nu suficiente, va spun eu, pentru zilele astea de ploaie, in care strazile din Bucuresti au fost "pavate" cu un "covor" de apa, singurul care se dovedeste a fi plat. In comparatie cu asfaltul. Tocmai aici am vrut sa ajung, la asfalt. Pentru ca dupa ce ploua zdravan, gropile devin "netede". S-au umplut cu apa. Intri in groapa si-ti rupi masina, iti rupi cauciucul. Faci pana. Pe cine sa chemi? Ar trebui sa-l chemi pe primar, nu? Sa-ti faca el pana. Sa-ti plateasca el daunele. Sau cei de la firmele de asfalt, care se fac doar ca asfalteaza, de ani de zile. Cine plateste, totusi? Prostul plateste. Romanul simplu. Cel care e bun numai cand se prezinta in fata ghiseului, sa dea birurile la primarie. Nici macar nu scriu primarie cu majuscula. Pentru ca nu merita. Noi nu avem primarii. Avem jafuri. Mitocanii. Porcarii. Atat si nimic mai mult. Ne meritam soarta!

2010-06-21T23:46:00.001-07:00

Votul uninominal a murit inainte de-a se naste. La recenta "strigare" din parlament s-a vazut, poate mai bine ca niciodata, cum e cu disciplina de partid, cand e vorba de votarea unei motiuni cu aspect de sange si razboi. Esti cu noi sau impotriva noastra - restul nu conteaza cand trebuie sa stai drepti in fata partidului care te-a adus in parlament. Ce, vrei sa zici ca electoratul te-a votat? Pardon, partidul te-a sustinut. Asa ai ajuns onorabil parlamentar. Onorabil? Mai vedem noi!

In fine, ideea e clara - dincolo de zambete frumoase in campanie, afise, discursuri de politician pe propriile-i picioare, care se face vizibil prin fortele sale intelectuale si cu muschi, nimic nu conteaza mai mult, pana la urma, decat partidul. Ca el dicteaza cine intra si cine nu intra pe scena politicii mari. Nu-i asa? Exact ca pe vremea listelor. Ma intreb ce mai zic acum cei care, ani la rand, au cantat varianta uninominalului. Ca, vezi Doamne, va schimba fata politicii romanesti. Da, s-au schimbat anumite mutre "istorice". Dar cu cine? Cu altele mai sclipitoare la suprafata, dar la fel de putrede in spatele "gardului". Si cam atat.

Si ne mai intrebam de ce nu apar oamenii providentiali, de care se tot vorbeste atata in ultimul timp, care sa salveze tara de mizerie, coruptie, prostie si altele. Pai cum sa apara asemenea oameni, ca doar mai intai trebuie sa treci pe la partid, sa ti se puna pe frunte stampila de "baiat de nadejde", supus partidului, ca mai apoi sa iesi in strada, ca sa urli in piata mare, la alegatori, ca la luna, ca tu vrei binele tarii. E clar, fara carnet de partid si stampila de baiat bun, nu poti fi salvatorul neamului...

2010-06-21T06:39:00.000-07:00

Facem poze toata viata. Poate ca ar trebui sa fim atenti la fiecare imagine in parte. Pentru ca nu se stie care dintre ele ne va sta pe cruce. Macar sa fie una in care zambim...

2010-06-04T09:43:00.001-07:00

De cate ori s-au rasculat romanii in ultima suta de ani?

Raspunsul la aceasta intrebare pare, la prima vedere, dezamagitor. Chiar daca acestui neam i-a fost mai degraba harazita saracia, totusi romanii nu par genul de oameni grabiti sa ridice parul si sa loveasca cu sete in guvernantii corupti sau incompetenti. A fost mai degraba “seceta”, decat “ploaie” de manie, de 100 de ani incoace, in Romania। Am avut mai intai rascoala de la 1907, a taranilor. A venit randul minerilor, in 1929. Pe urma a fost revolta muncitorilor din 1933, apoi din nou minerii, in 1977. Muncitorilor le-a ajuns inca o data cutitul la os, in 1987, la Brasov, iar in final 1989 – unii spun ca a fost revolutie atunci, altii au alte pareri.

Lista revoltelor populare din ultimii 100 de ani din Romania poate fi imbunatatita cu noi informatii. Nu pretind ca stiu istoria de-a fir a par. Insa chiar daca s-ar mai adauga niste date in plus ale unor evenimente mai mult sau mai putin dureroase, parca tot ar fi putin. Plus de asta, nu putem vorbi in toate cazurile de revolte la nivel national. Unele s-au extins doar intre hotarele unui judet sau ale unui oras. Chiar se spunea, pana in ’89, in Occident, ca “mamaliga” romaneasca nu explodeaza. Era genul de vorba care incerca sa arunce peste poporul roman imaginea de oameni fricosi sau poate naivi – in sensul ca tot speram ca va fi mai bine, asa ca n-are rost sa ne rasculam azi.

Si iata ca am ajuns la momentul actual. In fata atator taieri de salarii si pensii – se spune ca ar fi una dintre cele mai dure curbe de sacrificiu din Europa cuprinsa de criza economica – romanii nu par chiar atat de convinsi ca trebuie sa iasa in strada, sa se revolte. Nu vorbesc de flecustete de mitinguri – chiar daca la ele participa zeci de mii de oameni – incheiate in coada de peste cu dansul pinguinului. Culmea e ca varstnicii sunt cei mai incisivi. Am vazut persoane la 60 – 70 de ani gata sa se ia la bataie cu jandarmii, in diverse orase, pentru a-si apara pensioara de cateva sute de lei, amenintata cu ciuntirea. Si nu erau decat o mana de oameni in fata trupelor de ordine. In acest timp, marile centrale sindicale delibereaza in sedinte fara sfarsit – sa facem sau nu greva, sa facem sau nu mitinguri? Dar nu dintre cele acompaniate de pinguini!

Ne intrebam mereu de ce alte popoare traiesc bine. De ce acum sunt alte tari care au depasit criza cu calm si prin masuri sociale si economice rationale?! Raspunsul e ca in alte tari nu exista doar conducatori mai buni, dar mai ales e altceva, mult mai important, dupa umila mea parere – poporul este activ, gata sa sara la beregata guvernantilor care nu-si fac datoria fata de tara.

Pe cand aici, in Romania, pare a fi locul ideal pentru corupti, lingai si incompetenti. Cel putin in ultimii 20 de ani. Care vin la putere aruncand poporului ciosvarte de promisiuni frumos mirositoare, pentru ca apoi sa nu le mai pese decat de buzunarul lor, sa fure fara mila si sa nesocoteasca traiul celor de jos. Sa le fie teama de mania poporului? Sa fim seriosi! Probabil ca sefii statului stiu si ei despre lista asta, atat de firava, a razvratirilor din Carpati, din ultima suta de ani. Si dorm linistiti…

2010-05-27T03:44:00.000-07:00

Tara lupilor

Lupii si oile. Lupii au furat de-au stins, de 20 de ani incoace. S-au ghiftuit. Au strans averi nemasurate. Si cei de la putere si prietenii puterii. Cum sa simta ei criza acum? Oile, in schimb, au trait de azi pe maine. Cu capetele plecate si cu speranta unor zile mai bune. Care n-au mai venit. Si acum li se taie salariile, pensiile, indemnizatiile. Oilor. Doar lor. Tot de la ele se taie. Dar de la lupi? De la ei ce se taie? De la ei nu se poate. Ei sunt la putere. Ei si fratii lor. Cumnatii, verii, partenerii de afaceri. De la ei nu. Nimic! Ei stau linistiti. In palatele lor, in limuzinelor lor. Mai coboara, ce-i drept, din cand in cand, in mijlocul poporului de oi. Ei, sefii, smecherii. Sa ne spuna ca trebuie sa ne sacrificam. Noi, oile. Sa acceptam. Sa ne fie taiate salariile, pensiile, indemnizatiile. Sa ne fie taiata chiar si viata, la o adica. De ce nu? Noi trebuie sa ne sacrificam. Nu asa a fost mereu? In tara asta. Doar talpa tarii s-a sacrificat. In razboaie, in alte nenorociri. Oile. Si asa sunt multe, nu? Dintre ele pot sa piara o mie, un milion. Nu conteaza. Nu se poate, in schimb, sa piara vreun lup. Lupii sunt putini. Bogati, dar putini. Ei sunt un "bun" national, nu? Ei nu se pot sacrifica. Ei nu pot pieri. Doar oile sunt chemate pe esafodul restructurarilor. Si vor pieri. Toate? Posibil. Vor ramane doar lupii. In final. Tara lupilor. Romania...

2010-05-20T00:19:00.001-07:00

Sa lustram stafiile

Asa ar trebui scris in subsolul legii lustratiei. Abia votata in parlament. Mai e ceva de votat, totusi, la una din camere. Pana cand legea va fi gata, frumos aranjata, coafata, buna de promulgat si aruncat pe piata. Desi unii ar spune ca mai degraba ar trebui aruncata la cos. Au trecut mai mult de 20 de ani de cand, la timisoara, in toiul revolutiei anticomuniste de acolo, s-a scris cu sange proclamatia in care, la punctul opt, se vorbea tocmai despre lustratie - cei care au slujit regimul comunist sa nu mai faca parte din institutiile statului roman democratic, cel de dupa 1990. Ei bine, si ce s-a intamplat cand a venit democratia? Lustratia a devenit limba straina pentru noii puternici ai romaniei, ca erau in capul statului sau pe la esaloanele inferioare. Ca doar multi dintre ei, foarte multi, slujisera regimul comunist - fie in comitetul central, fie in securitate, fie activisti, informatori, tortionari si asa mai departe. Dupa revolutie, baietii au fost destepti si si-au schimbat blana, s-au facut oameni democratici. Au intrat in noile structuri. Au facut afaceri. Nu ma lungesc pe subiect, e deja cunoscut totul. Un lucru e clar - nu aveau baietii astia niciun interes sa dea atunci, dupa 1990, legea lustratiei. Ar fi insemnat sa se autolustreze, nu?

Bun, si acum, in anul de gratie 2010, auzim de legea lustratiei. Cica s-a votat. Si cica va intra in vigoare. Nu se stie cand. E foarte posibil sa intre in vigoare. Si actualii guvernanti sa vina apoi sa spuna la televizor - ia uite ce maretie am realizat noi, dupa 20 de ani! Ia uite ce victorie istorica impotriva fostilor securisti, nomenclaturisti si asa mai departe! Ce zice legea - ca daca ai slujit regimul comunist, atunci nu ai voie sa mai faci parte din institutiile statului roman democratic, timp de cinci ani. Sa nu mai ocupi functii de demnitate publica. Sa nu mai fii sef - ca pe vremurile cand erai tartor cu secera si ciocanu-n frunte.

Dar intrebarea de baza care se pune acum este urmatoarea - pe cine mai lustram, fratilor? Ca majoritatea fostilor sefi comunisti aveau si ei o varsta, in 1989, nu erau copii. Au trecut 20 de ani, din 1990. Ba chiar se fac 21 de ani in decembrie 2010, de la revolutia din 1989. Timpul n-a stat in loc nici pentru nomenclaturistii lui nea nicu, nu? Au imbatranit oamenii. Multi au murit. Altii au iesit la pensie. Si atunci cui mai spui azi ca n-are voie sa ocupe functii de demnitate publica in stat, pentru ca a fost tartor comunist? Cui? Poate stafiilor.

Aha, stati asa, ca mi-a venit o idee - ba nene, n-ar fi bine sa luam legatura cu lumea ailalta? Cu raiul si cu iadul. De ce? Uite asa - sa le spunem celor de acolo sa aiba grija la fostii nomencalturisti comunisti, care tocmai s-au mutat in rai sau in iad. Sa nu cumva sa-i puna in functii. Dac-or fi d-astea si prin zonele alea. Adica sa se faca o lege a lustratiei. Cum s-ar spune - lustratia iadului si a raiului. Cred ca ar fi mai eficienta...

2010-05-11T08:00:00.001-07:00

de ce sa nu recunoastem ca am ajuns in situatia de azi din cauza noastra, a tuturor?! de 20 de ani incoace ne facem ca…facem. reforme, schimbari, strategii. “chestii, socoteli” – vorba unui personaj de film. si? la ce ne-au folosit? nimeni n-a vrut cu adevarat reforma. sa ramana totul nemiscat. era mai bine pentru toti. si pentru politicieni, si pentru popor. cati aveau curajul unor schimbari profunde? care ar fi zdruncinat niste interese. nu numai macro, ci si micro. sa nu uitam frica de schimbare de dupa ’90. facusem o revolutie, cica, dar nimeni nu dorea schimbari majore. doar ceva carne prin macelarii. si ciunga la discretie. dar reforme? invatamantul, de pilda. cine ar fi vrut o reforma adevarata? cei care se autointituleaza profesori, desi mare parte din ei n-au nici talent, nici pregatire profesionala? pai reforma i-ar fi eliminat din sistem! sa schimbam din temelii programa scolara? vai de mine, pai ar fi dat faliment industria tipariturilor didactice, din care se scot bani grei de 20 de ani incoace. in sanatate reforma? aoleo! nici sa nu spui asa ceva in fata doctorilor si asistentelor care iau la greu spaga! pai reforma ar da de pamant cu acest “obicei”. iar exemplele pot continua la infinit, in toate domeniile. cand se va face ceva in tara asta? cand poporul nu va mai fi ipocrit. vorba aia, cu fundul in doua luntri…

am avut o discutie, de curand, cu un tip. este peste medie ca nivel social. mi-a spus asa - imi pare rau ca nu m-a dus capul sa fur si eu, cum au furat aia care acum sunt miliardari si au dat tunuri peste noapte. m-a consternat atitudinea asta. pana la urma nu-i punem la zid pe smecheri, ci mai degraba ii aplaudam. pe ceausescu l-am impuscat ca traia in huzur. cine i-a luat locul? niste parliti, ca noi toti, care mureau de foame in anii ’80. dar cand au ajuns la ciolan, fostii parliti au ajuns sa faca la fel ca nea nicu – traiesc in huzur. si au uitat de unde au plecat. ce s-ar intampla azi daca smecherii ar disparea? ar veni altii in locul lor. si ar fura la fel. stiu ca pare dur ceea ce spun acum. dar nu trebuie sa evitam sa ne uitam in oglinda si sa vedem cine suntem cu adevarat. sa ne dam seama ca ne este rau din cauza noastra. am vazut destule exemple, de ani si ani incoace. si mi-am dat seama ca ne meritam soarta. din pacate!

Inca un exemplu de "romanism". cu ani in urma, iarna, in centrul bucurestiului. la o intersectie. era gheata pe marginea trotuarului. nu aveai cum sa ocolesti. calcai si daca nu erai atent cadeai in fund. ce faceau romanii, trecatorii? unii se oprisera sa “admire” cum femei sau batrani aluneca si cad. unii poate riscau sa-si rupa o mana, un picior. NIMENI nu s-a gandit sa faca ceva, orice, sa termine cu problema. sa vina cineva de la un magazin din apropiere si sa puna sare, sa se topeasca gheata. nu! romanii stateau pe margine si radeau. flegmos. cum unii cad si se lovesc. durerea unora era motiv de haz pentru altii. atunci mi-am zis ca asta este una dintre imaginile emblematice ale romaniei – PROSTIA!

am tinut cu dintii de optimism. am vrut sa cred ca poporul acesta mai are o sansa. ca raul nu e atat de extins. dar cu fiecare zi am constatat ca realitatea e cu totul alta, iar ipocrizia atinge cote greu de imaginat. oameni de la care te astepti sa fie deosebiti prin gandire si comportament se dovedesc a fi niste lichele ordinare. asa mi-am dat seama ca sunt un fraier daca mai sper in redefinirea acestei tari, in capacitatea romanilor de-a se reinventa, in privinta mentalitatilor si a felului de-a se purta. avem “domni” si “doamne” cu duiumul. avem o “lume buna” extraodrinara. folosim cuvinte frumoase. vedem la televizor specialisti, intelectuali “fini”, auzim pareri care se vor “destepte”. fals! numai falsuri. strainii ne privesc rau. si pe buna dreptate. suntem duplicitari. nu ne tinem de cuvant. nu cautam calea simpla, cinstita. preferam sa muscam, decat sa mangaiem. mai bine sarim la bataie unii impotriva altora, decat sa ne unim.

s-a spus ca turnatorii erau specifici erei comunismului. fals! turnatoria, urmarirea mailurilor, a messurilor, a telefoanelor reprezinta azi un sistem al delatiunii nu numai aplicat la noi, dar chiar perfectionat in vremurile moderne. ce ii face pe turnatori sa fie turnatori? nici pomeneala “patriotismul” sau banii. ci placerea de a face rau altora. cu precadere celor mai destepti, care au sanse de reusita in cariera. pentru ca da, asta e romania – tara in care daca esti prea destept devii periculos pentru cei din jur. tara in care oamenii destepti risca mai degraba un pumn in cap, decat sa primeasca incurajari. cine sunt la noi “valorile” neamului? cine sunt cei care ar trebui sa fie varful de lance al inteligentei? elitele. sunt asemenea oameni in neamul romanesc, ce-i drept. dar ei se afla peste hotare.

las' ca-i "bine" si-asa. dupa ce ne-am "exportat" valorile, am ramas, din '90 incoace, cu conducatorii pe care-i meritam...

2010-05-11T02:50:00.000-07:00

"Boc propune ca semn de recunostinta sa se tipareasca un timbru cu Basescu. Se duce Basescu, deghizat, la un oficiu postal, sa vada cum se vinde timbrul. - Nu se vinde, spune functionarul. - De ce? - Nu se lipeste. Cere Basescu un timbru, scuipa pe lipici, il pune pe un plic si-i arata functionarului: - De ce spui ca nu se lipeste? Uite, se lipeste! - Da, spune functionarul, dar toata lumea scuipa pe partea cealalta..."

Tocmai ce-am primit acest banc pe messenger. L-am citit si am ras. Pe moment. Pe urma m-am gandit asa - oare chiar e de ras? Nu, e de plans, fratilor! Bancul asta e vechi, de pe timpul lui Ceasusescu. Atunci toata lumea il scuipa pe dictator, pentru viata mizerabila din anii '80. Ce dovedeste pana la urma acest banc? Ca am pierdut 20 de ani din viata. Pe vremea lu' Ceasca traiam ca naiba. Bancu-i vechi, doar personajul s-a schimbat. In loc de Ceausescu, Basescu. Azi traim tot asa de rau, poate si mai rau ca in urma cu 20 de ani. Va dati seama ca daca vremurile s-ar fi schimbat radical si am fi trait acum bine, bancul asta ar fi disparut complet? Dar asa, traind rau, bancul a fost reactivat. S-a schimbat doar personajul pricipal. Mai e de ras?...

2010-05-09T02:18:00.001-07:00

Ceea ce se poate constata zilele astea - pentru a cata oara?! - este ca romanilor le plac la nebunie lozincile. S-a decis, iata, ca pensiile si salariile bugetarilor sa fie taiate. Cica in felul asta va fi sustinut mediul de afaceri, pentru ca nu se majoreaza taxele. Ca mediul de afaceri trebuie protejat. Chiar si in dauna cetatenilor. Oare asa sa fie?

Daca renuntam la clisee, ar trebui totusi sa ne punem urmatoarea intrebare - care mediu de afaceri trebuie sustinut, trebuie protejat? Pentru ca in lumea reala se stie ca exista doua feluri de patroni in Romania - cei care au facut afaceri curate, care produc ceva concret, care aduc plus-valoare chiar si statului, nu numai pentru ei.

Dar la fel de bine exista si o alta categorie, de data asta de asa-zisi afaceristi, cei care de 20 de ani s-au imbogatit peste noapte prin "tunuri" speculative, de genul samsarilor : cumpar de aici cu un pret si vand dincolo dublu sau triplu - ca a fost vorba de mancare, imobiliare sau alte lucruri.

Ca sa nu mai vorbim de firmele care au facut afaceri cu statul, sugand de la bugetul public gramezi de bani din 1990 pana azi. Si continua sa suga in continuare. Se stie foarte bine cum se fac afacerile cu statul - baieti smecheri, apropiati de partidul aflat la un moment dat la putere, castiga fara probleme licitatiile, umfla facturile, fac lucrari proaste, dar incaseaza banii. Ca doar statul e vaca de muls ideala!

Acum se pune problema, vezi-Doamne, sa aparam mediul de afaceri, pentru ca acesta ar fi motorul economiei. Care motor? Inteleg sa fie sustinute firmele care produc ceva sau care activeaza in domeniul serviciilor. Dar nu putem baga tot mediul de afaceri in aceeasi oala. Se spunea de curand ca in Romania nu avem sosele ca lumea si autostrazi deloc, dar firmele de asfaltatori sunt printre cele mai prospere. Mai e nevoie de vreo explicatie?...

Cine se uita la clasamentele bogatilor Romaniei, facute de-a lungul anilor, poate constata un lucru foarte interesant - la coada acestor statistici se afla oameni care au in cont averi mici, facute din afaceri bazate pe productie. Dar cu cat urci in clasament, la averile cu tot mai multe zero-uri, vezi ca bogatia nu are la baza productia, ci alte "retete".

Ca aproape nu se mai construieste nimic in tara asta, de 20 de ani incoace - se spune de ani de zile. Nu avem economie. Avem doar o masa de speculatori. Am devenit mai degraba o tara in care doar se consuma, nu se produce, decat in mica masura. Iar oamenii de afaceri care isi vad cinstit de treaba, care n-au legatura cu partidele, o duc tot mai greu. Multi au dat faliment deja. In schimb, baietii "destepti", o duc in continuare excelent. Si atunci despre ce "motor" al economiei vorbesc guvernantii nostri? Care oameni de afaceri trebuie protejati?...

2010-05-04T06:13:00.001-07:00

Din nou despre cainii vagabonzi. Pentru a cata oara in acesti 20 de ani problema este pusa pe tapet? Si se discuta. Pro si contra. Ca si in urma cu un an, 10, 20. Si? Ce s-a rezolvat? Nimic.

Oare chiar s-a vrut rezolvarea problemei? Stilul romanesc de a duce la "bun" sfarsit o chestiune presanta, aplicat in felurite domenii, si-a aratat "vigoarea" si in aceasta speta. Vorbim mult si nu facem nimic. Sau ne apucam de o treaba si o lasam balta la jumatatea drumului. Sau... Aici e aici - duplicitatea. A celor care s-au batut cu pumnii in piept, ani la rand - autoritati, ONG-uri de protectia animalelor. Ca ei au solutii. Ei rezolva. Si n-au facut nimic. De ce? Doar pentru ca n-au putut? Sau din cauza ca n-au vrut? Ca altele or fi fost interesele...

Duplicitate e si la nivelul romanului simplu. Pe vremea cand veneau hingherii sa "aresteze" haitele de pe strada, sareau ca arsi "iubitorii" de animale de la blocuri. Cu ciomege, injuraturi si flegme. La adresa hingherilor. Ca de ce iau cainii! Mai tarziu, cand se facea apel la populatie, din partea autoritatilor - adoptati caini! - aproape nimeni nu se grabea sa faca asta. Nimeni nu-si asuma responsabilitatea. Unde erau atunci "iubitorii" de la blocuri? Cei cu flegme si ciomege. Nu mai scoteau capul din casa. Nu mai stiau de caini. Ca de, sa fii proprietar de caine implica niste cheltuieli - mancare, mai ales. Cata iubire, vai!...

O statistica infioratoare exista totusi. Anul trecut au fost muscati de caini, numai in Bucuresti, peste 7.000 de oameni. Cineva intreba, pe buna dreptate : vorbim despre drepturile animalelor. Dar unde sunt drepturile oamenilor?

Durere si bani. De la muscatura unui caine. Cu asta te alegi, daca ai ghinionul sa te muste un caine. Durerea de la muscatura si bani pe care trebuie sa-i dai pe tratamentul de dupa.

E timpul sa vorbim din nou despre responsabilitate. Pentru ca la noi, in Romania, e doar o vorba goala. Din pacate. Eu as vedea lucrurile asa - toti cei care au fost muscati de cainii vagabonzi ar trebui sa se duca la autoritati, dar si la ONG-urile pentru protectia animalelor. Cu o chitanta. Pe care scrie, negru pe alb, cati bani a cheltuit fiecare cu tratamentul de dupa muscatura. Si uite asa sa ceara victimele cainilor sa li se deconteze banii. Sa plateasca cei care, de 20 de ani incoace, ar fi trebuit sa rezolve problema aceasta a maidanezilor. Si n-au facut-o.

Credeti ca autoritatile si ONG-urile ar plati? Sau pur si simplu s-ar da "dupa colt"?! Unii poate chiar si-ar "uita" brusc dragostea de animale, punand-o în spatele explicatiilor sterile, doar-doar vor scapa de responsabilitate.

In stilul romanesc al duplicitatii...

2010-04-24T11:45:00.000-07:00

cred ca in sistemul medical din romania e, in primul rand, foarte multa ipocrizie. apropo de ceea ce se intampla zilele acestea cu solista de la teatrul de opereta. ea sufera din cauza gravelor carente ale sistemului medical. dupa ce s-a declansat scandalul mediatic, au aparut la televiziuni oameni in halat alb care au dat declaratii sub anonimat. si care spun ca in spitalele din romania situatia e dramatica. ma intreb insa de ce acesti oameni in halat alb se tem sa vorbeasca la lumina zilei. de ce nu-si arata fata? de ce nu-si spun numele? de ce le e teama? sa nu cumva sa fie sanctionati de sefii lor? nu cred.

mai degraba teama e alta, mult mai profunda - sa nu fie ponegriti de colegii lor din sistem. pentru ca in sistemul medical romanesc se practica de ani si ani de zile, as spune de zeci de ani, o lege a tacerii. o mana spala pe alta. cati pacienti au murit cu zile din cauza unor incompetenti in halate albe? - daca s-ar cunoaste cifra exacta am ramane poate inmarmuriti. insa n-am vazut pana acum ca sistemul medical sa ia masuri care sa elimine medicii incompetenti ori spagari, asistentele care asteapta "darul" pentru a-ti face tratamentul si asa mai departe. nu mai zic de cei care folosesc instrumentar nesterilizat sau care nu dezinfecteaza cum trebuie salile de operatie. oricum nu le pasa de viata pacientilor, pe care ii trateaza mai degraba ca pe niste vite.

s-a vorbit zilele astea si de faptul ca in spitalele din romania se raporteaza foarte putine cazuri de imbolnaviri ale pacientilor, din cauza virusilor pe care acestia i-au contactat in spitale. si asta pentru ca acele cazuri nu se raporteaza. de ce oare? din cauza aceleiasi legi a tacerii. e usor acum pentru unii sa spuna - nu avem bani, sistemul e subfinantat, si de-asta, vezi-doamne, se intampla atatea nenorociri in spitale. e cea mai usoara scuza.

dar nu asta e problema principala. problema e cea a oamenilor in halate albe care nu vor sa fie cinstiti fata de pacienti, care nu-si fac meseria, care isi bat joc pur si simplu de cei care isi cauta sanatatea in spitalele din romania. si daca sistemul medical din tara noastra ar primi 10 - 15 - 20% din PIB, mai mult ca sigur tot la fel ar fi problemele. in spitale. de spaga, de lipsa de omenie si de grija fata de pacienti, de lipsa de profesionalism din partea medicilor sau asistentelor. sistemul medical romanesc are o mare problema - n-a stiut pana acum sa se vaccineze impotriva impostorilor care au intrat in acest sistem si care au imbracat halatul alb.

legea tacerii din acest domeniu ii face, asadar, pe toti cei din sistemul medical partasi la marsaviile care se petrec intre zidurile spitalelor. chiar daca sunt si oameni competenti in sistemul medical, oameni care nu iau spaga, ei sunt totusi la fel de vinovati ca si colegii lor incompetenti sau spagari. tocmai pentru ca oamenii cinstiti si profesionistii din medicina au ales sa taca. ori sa-si pastreze anonimatul sau eventual sa mute problema in alta parte, cand sunt intrebati despre carentele sistemului. lispa de finantare? sa fim seriosi! in medicina romaneasca e o alta lipsa, mult mai grava - de omenie...

2010-04-19T04:22:00.001-07:00

Spunea cineva odata, pe buna dreptate, ca daca prostia ar durea, atunci in Romania ar trebui sa se auda un urlet continuu. Si am avut azi ocazia sa constat pe viu cum e cu prostia la romani. Inca un exemplu, din multe altele. Avem masina in parcare, pusa la coltul blocului in care locuim - eu si nevasta-mea. Dimineata vrem sa iesim de acolo. Nu se poate. Un tip ne-a blocat. Cu masina lui. Pusa exact in fata noastra. De-al dracului. In fine, dupa o mica investigatie, aflam numarul lui si ii telefonam. Sa vina si sa isi mute masina. Vine tipul cu tupeu. Cica - mi-ati ocupat locul de parcare. Asta e motivul pentru care ne-a blocat. Nu zau?! Care loc? Intr-o zona unde nu sunt amenajate parcari? Unde iti pui masina direct in noroi? Locuim in sectorul 6. Un sector in care se face treaba, de vreo trei-patru mandate de primar incoace, indiferent de culoarea politica a edilului-sef, numai in preajma alegerilor. Atunci se amenajeaza parcari, atunci se fac majoritatea lucrarilor edilitare. In fine, revenim la tipul care ne blocase. Continua el - eu cand am cumparat apartamentul in acest bloc, cu patru ani in urma, proprietarul mi-a dat si locul asta de parcare. Asa zice. Auzi, soro! Adica ce-a facut ala - ti-a vandut locul? L-a inclus in pretul apartamentului? Tare! N-am mai auzit pana acum ca cineva sa vanda ceva de pe domeniul public. Pentru ca locul de parcare e doar inchiriat de la Primarie. Inchiriat numai daca parcarea ar fi amenajata. Si ti-ai face contract cu autoritatile locale pentru acel loc. Dar asa - nici amenajare, nici acte, dar ne facem proprietari cu de la sine putere pe o parcare. Doamne, cata prostie o mai incapea in tara asta?!...

2010-04-11T03:11:00.001-07:00

Poate parea ciudat felul in care ne vad strainii. Noi, romanii, care avem mereu tendinta sa credem ca suntem buricul pamantului, cu greu ne privim in oglinda, pentru a ne recunoaste defectele. Am avut ocazia, de curand, sa stau de vorba, chiar daca prin messenger, cu o finlandeza. Se numeste Terhi Sjoblom. Este muzician. Specialitatea ei este acordeonul. Am aflat cu ocazia asta si o informatie care in Romania poate parea ciudata - sa nu va inchipuiti ca in Finlanda se foloseste acordeonul pentru a canta manele, ca la noi. Acest instrument este prezent in concerte simfonice. Poti interpreta cele mai minunate piese clasice la acordeon. Asta se intampla in Finlanda - repet.

Dar sa revenim la Terhi, care are un prieten roman, designerul Octavian Balea, stabilit in Helsinki, despre care am scris recent. Terhi invata limba romana. A facut deja cunostinta cu elemente din cultura si istoria Romaniei. Si se mai uita, pe Internet, la canalele de televiziune din Bucuresti. Am intrebat-o ce crede despre tara dintre Dunare si Carpati, ce crede despre cultura romana, despre cum arata Romania azi. Iata ce mi-a raspuns - "sunt incredibile contrastele in cultura romana. Sunt extrem de multe valori si foarte multi oameni inteligenti in cultura romana. Dar in acelasi timp sunt foarte multe lucruri oribile care apar la televizor. Sunt multi regizori si actori geniali, dar in acelasi timp emisiuni extrem de proaste, cu dansatori, cantareti, invitati de o calitate indoielnica".

N-am nimic altceva de spus, in afara de faptul ca interlocutoarea mea are perfecta dreptate. Spune lucrurile astea de la mare departare de Romania. Dar ma intreb cum ar fi sa vina in tarisoara noastra draga, sa traiasca aici, o luna sau mai mult. Cu siguranta ca ar avea o experienta cutremuratoare. Asa cum au avut-o multi alti straini care au venit in vizita la noi, de-a lungul timpului, si au plecat de aici cu un gust amar. Din cauza mizeriei, a prostiei si a lipsei de educatie, de maniere.

Probabil ca pentru noi, romanii, strainii ar avea o singura intrebare, una capitala - cum puteti trai asa?!...

2010-04-08T05:59:00.001-07:00

Daca ai un calculator si s-a blocat, il restartezi. Daca e plin de virusi, il devirusezi. Daca in casa ta e mult praf, faci curatenie, arunci gunoaiele, stergi praful. Daca in frigider e mancare stricata, o arunci la cos. Daca televizorul s-a stricat, cumperi unul nou. Daca esti bolnav, arunci boala din tine, cu medicamente sau prin operatie.

Dar ce se poate face cu tara asta, plina de coruptie, hotie, talharie, marsavie? S-o restartam, s-o curatam de virusi, de gunoaie. Daca vrem. Daca putem. Pentru ca alternativa ar fi sa acceptam mancarea stricata. Sa inhalam fara cartire aerul plin de gunoaie. Si sa ne lasam creierul si sufletul cuprinse de virusi. Oare putem sa ne curatam de mizeriile astea?!...

2010-03-30T04:53:00.000-07:00

sa incercam sa fim noi insine. oare putem? ce ne-ar spune oglinda in care am avea curajul sa privim?...

sarbatori fericite tuturor!

si la timpul cuvenit sa spunem Hristos a inviat! pentru ca a inviat!

2010-03-29T00:55:00.001-07:00

Am mers in duminica floriilor la o biserica din apropierea Bucurestiului. Toate bune si frumoase. Slujba. Tot. Mai putin la final. Imbulzeala de rigoare, la usa bisericii, cand lumea a fost la un pas sa se ia la bataie. Pe crengutele de salcie. Imagine veche, nu-i asa? - imbulzeala, de pe timpul incaierarilor de la alimentara pentru un copan de pui. Din anii '80. Va mai amintiti?

Dar acum ma intreb altceva - unde e credinta? Intrebare retorica, normal. Unde sa fie credinta? Ma uitam cu ceva timp in urma la filmul lui Mel Gibson despre rastignirea lui Iisus. Cine au fost cei care l-au dat mortii pe Fiul lui Dumnezeu? Oamenii. Si nu oamenii simpli. Preotii. Nu stiu daca e chiar asa. Posibil. Foarte posibil. Nu intru in detalii despre Biblie sau diverse legende. Dar ceea ce s-a petrecut cu 2.000 de ani in urma are cu siguranta legatura cu ziua de azi. Si ma refer strict la Romania.

La noi s-a pus de multe ori intrebarea in sondaje - in cine au romanii mai multa incredere, in ce institutii? Si raspunsul constant e in biserica. Da, clar, biserica e pe primul loc. Dar ma gandesc daca intrebarea e bine pusa. Pentru ca omul cand aude de biserica nu se gandeste la preoti. Se gandeste la Dumnezeu. Mai mult ca sigur! Dar daca s-ar pune altfel intrebarea - aveti incredere in preoti? Oare care ar fi raspunsul romanilor?

Se spune ca daca vrei sa te rogi o poti face si in fata unui ciot din padure, pentru ca si acolo e biserica lui Dumnezeu. Altfel spus, credinta ar trebui sa fie mai ales in sufletele noastre. Insa credinta a devenit pentru multi doar un simplu ritual pe care il fac de voie-de nevoie in preajma sarbatorilor. Dar cu gandul multora la hartanele de acasa. Si la bautura. Oare cata responsabilitate are biserica in faptul ca oamenii nu mai cred in cele sfinte? Ca oamenii si-au pierdut sufletul! Si cum am putea cu adevarat sa ne regasim pe noi insine? Sa fim mai curati. Mai cinsititi. Indiferent de ceea ce facem in viata de zi cu zi. Si indiferent de hainele pe care le purtam - costume, salopete. Sutane...

Au romanii o vorba - sa faci ce zice popa, nu ce face popa. Oare vorba asta are vreo legatura si cu cele petrecute cu 2.000 de ani in urma?...

2010-03-22T06:57:00.001-07:00

v-am plictisit cu subiectul "educatie"? ma risc si revin asupra lui. zilele astea se vorbeste mult despre reforma. dupa sistem finlandez, bengalez etc. cica zic autoritatile - important e sa formezi elevilor competente. sa stie adica nu numai sa scrie si sa citeasca. in scoala finlandeza elevii invata si lucruri concrete, din viata - alpinism, inot, orientare in teren, acordarea primului ajutor. si multe alte lucruri concrete. care inseamna tot competente. sau capacitatea de a te descurca in viata. in orice situatii.

bun, si acum sa punem intrebarea de baza - cine si cum va forma aceste competente elevilor romani? asta, in cazul in care vom aplica in scoala romaneasca modelul finlandez. nu aud pe nimeni de la ministerul roman al educatiei sa vorbeasca despre reformarea din temelii a programei de invatamant. o programa axata si acum pe teoretizare excesiva. cum sa formezi competente pe baza acestei programe? nu zic ca trebuie sa inveti doar sa escaladezi muntii, dar ma refer aici si la o cultura generala solida pe care s-o aiba elevii, de pilda, dupa primii opt ani de scoala - geografie, istorie, chimie, matematica, astronomie etc. pai cati elevi din romania au o cultura generala solida, dupa absolvirea gimnaziului? nu zic sa fie savanti. macar sa stie niste lucruri elementare. uitati-va la emisiunile unde se ia pulsul strazii pe diverse probleme de cultura generala - multi tineri sau mai putin tineri, "roade" ale scolii romanesti din diverse epoci, mai mult sau mai putin "de aur", nu stiu unde e clujul pe harta romaniei. sau n-au aflat ca intr-un pahar cu apa uleiul sta deasupra. si vorbim de competente...

sa zicem ca rezolvam cu programa scolara. vom avea o programa axata numai pe latura practica, care sa contina doar lucrurile esentiale, iar elevul sa inteleaga lectia la clasa de la profesor. ei, aici ajungem la al doilea mare hop - calitatea personalului didactic din romania. ca elev, pentru a intelege lectia la clasa, trebuie sa ai in fata ta, la catedra, un profesor in adevaratul sens al cuvantului - sa aiba metoda didactica, sa stie sa vorbeasca pe intelesul elevilor, sa le explice, sa fie capabil sa raspunda la orice intrebare a prichindeilor. pai va intreb eu - cati profesori de asemenea factura avem noi acum? cati au vocatie pentru meseria asta? cati sunt in stare sa faca liniste in clasa, de sa nu se auda nici musca, atunci cand ei, dascalii, incep sa explice lectia? iar elevii sa ramana cu gura cascata, ca in fata celei mai frumoase povesti din viata lor. pentru ca asta inseamna un profesor - sa stie cum sa-l atraga pe elev spre carte, sa-l faca sa iubeasca scoala. cati profesori de acest fel avem noi acum?

sa rezolvam noi aceste doua probleme - cadre didactice de calitate si o programa scolara adaptata la cerintele elevilor, la timpurile moderne. si apoi vom putea vorbi despre competente. pana atunci, doar gargara...

2010-03-10T00:15:00.001-08:00

Se vorbeste azi. Despre casele vechi din Bucuresti. Demolate. Pentru ca in locul lor sa apara cladiri noi. De birouri. Sau viloaie de barosani. Sau alte obiective. S-au daramat case vechi, in ultimii 20 de ani. Cladiri de patrimoniu. Sau pur si simplu cladiri care aveau istoria lor, mai mult sau mai putin incarcata de parfumul vremurilor trecute. Doar au trait oameni acolo. Cu destinul lor, cu povestile lor. S-a ras totul. Fara mila. Doar banii sunt mai importanti acum. Darami casa, vinzi terenul, iei milioane de dolari sau de euro. Si gata o istorie de sute de ani. Dintr-un condei - gata. Adio!

Dar as vrea sa intreb altceva. Intrebare retorica, in mod cert. Care-i diferenta intre ceea ce se intampla inainte de 1989 si ce se intampla azi? Nu-i asa ca niciuna?! Atunci, se demolau cartiere intregi pentru a se construi in locul lor blocurile comuniste. Acum se darama sute si sute de cladiri, cum s-a intamplat din 1990 incoace, pentru a se construi alte blocuri - de data asta capitaliste. Ce-i drept, e o diferenta - de oranduire sociala. Ha-ha!

Dar nu sunt toti la fel - niste nenorociti? Si cei care demolau, pe timpul comunismului, biserici si case vechi, ca si cei care continua sa darame azi ce-a mai ramas din istoria Bucurestiului?! La fel sunt si unii, si altii. Cei de azi continua "opera" inceputa cu peste 40 de ani in urma. Demni urmasi ai "dictatorului"...

2010-03-03T04:00:00.000-08:00

nimic mai mult de spus. decat un sentiment. pe care nici tu, barbatul, nu-l poti intelege pe deplin. sufletul - pereche e greu de deslusit. si-atunci nu-ti ramane decat sa spui : la multi ani, FEMEIE !

2010-02-24T00:54:00.000-08:00

hai da de! hai da do! da-i asa, ca nu-i asa! maneleeeeeee. popor de manelisti. sa ne miscam in ritmul impus de stapani. parca-l si vad pe intaiul om al tarii cu o salba de arginti in mana si o coroana poleita pe scafarlia-i fada. urcat pe tronu-i aurit, cum da tonul poporului. la manele. de la viermii din anii '80, am ajuns manelisti. stiti vorba primei doamne a tarii, prin anii '80 - uite-i si pe viermii astia care nu se mai satura! ar fi zis ea. toasa! tovarasa. acum nu mai suntem viermi. suntem manelisti. conducatorii nostri, de orice culoare ar fi ei, se pricep de minune la caracterizari asupra poporului roman. mai putin se pricep sa ne conduca. dar asta-i alta poveste! ma intreb totusi un lucru - nu le-o fi scarba conducatorilor sa ne conduca? daca au asa pareri proaste despre noi, poporul. gloata. hoarda. amaratii. de ce adica nu-si fac conducatorii astia ai nostri bagajele si sa plece. unde or vedea cu ochii. sa scape de viermi si de manelisti. sa se duca. eventual pe alta planeta. sa ne lase in durerea noastra!

2010-02-21T05:00:00.000-08:00

se intampla in finlanda. mi-a povestit un roman stabilit de cativa ani la helsinki.

vrei sa iei un credit pentru casa. exista si la ei un program gen "prima casa", ca la noi. desi, daca te uiti la detalii, nu-i ca la noi! la 75.000 de euro, de pilda, dobanda este de 2%. toata suma imprumutata e garantata de stat. cat timp platesti creditul - zece ani, de exemplu - esti scutit de la plata impozitului pe casa. dar o casa in finlanda, cu etaj, costa mai putin - in jur de 50.000 de euro. cu tot cu terenul din jurul constructiei.

sistemul social din finlanda? n-o sa va vina sa credeti. asistenta sanitara e gratuita. invatamantul e gratuit. chiar si la facultate e totul gratuit. plus ca studentii primesc lunar cateva sute bune de euro, pentru intretinere, iar cazarea pentru ei e la preturi modice.

o ciudatenie, poate pentru unii - in finlanda cumperi alcool numai cu buletinul. fie de la restaurant, fie de la magazin. asa e regula acolo.

ca sa-ti faci o firma, completezi trei formulare, iar dupa doua zile iti vine acasa, prin posta, actul de inregistare al firmei. ca sa-ti deschizi cont pentru firma, nu te duci nicaieri. o faci prin e-mail.

functionarii din institutiile publice finlandeze te trateaza cu o mina rece, dar sunt foarte corecti. si eficienti.

soselele din finlanda. iarna. aici e aici! finlanda e tara care are cea mai nordica autostrada din lume. cunostinta mea imi povesteste ca, pe timpul iernii, pe soselele din tara asta se da cu o solutie speciala. cand ninge - si la ei ninge, nu gluma - zapada nu se pune pe sosea. se formeaza, de la acea substanta depusa in prealabil pe asfalt, un abur, un fel de condens, probabil, iar fulgii de nea nu se depun pe carosabil. soselele raman astfel impecabile pentru trafic. chiar daca pe marginea drumului nametii sunt cat casa.

asa e in finlanda. sunt doar cateva exemple despre un popor care stie sa traiasca bine. noi, romanii, cand vom invata asta? ca de trait bine ni se promite doar in campaniile electorale...

2010-02-17T21:56:00.000-08:00

am vorbit cu ani in urma cu profesori adevarati. pedagogi in adevaratul sens al cuvantului. si care mi-au spus asa : dom-ne, lectia se invata la clasa, de la profesor. asta inseamna ca elevul sa inteleaga lectia. procentual, cel putin 80% dintr-o lectie trebuie invatata la clasa. elevul trebuie sa plece de la scoala cu lectia inteleasa. atentie, inteleasa, nu memorata! asta inseamna educatie in adevaratul sens al cuvantului. iar o lectie ar trebui sa aiba doar datele esentiale despre domeniul respectiv, despre segmentul acela care este predat la un moment dat. nu sa umpli capul elevului cu tot felul de teorii abstracte, din care nimeni nu intelege nimic. si din care, pana la urma, elevul nu ramane cu nimic...

ar trebui sa existe o programa scolara axata pe latura practica. fara volumul de informatii imens care exista acum. si exista de ani de zile. mostenit din perioada comunista, cand elevii erau doar simpli papagali pusi sa memoreze fara sa inteleaga nimic. ar trebui sa avem, dupa aceea, oameni cu vocatie la catedra, profesori adevarati, care sa stie sa explice elevilor o lectie. pai cu cine sa faci asa ceva acum, cand de 20 de ani incoace, spre invatamant vin, in majoritatea cazurilor, indivizi care vor sa se faca profesori doar pentru ca n-au gasit de munca in alta parte, oameni care au terminat o facultate taras-grabis!

dar adevarata problema e ca nu se vrea reforma in invatamant. nu ca nu se poate face. s-ar fi putut face 20 de valuri de reforma, in cei 20 de ani de la revolutie. problema e alta - daca faci o programa scolara eficienta, bazata pe latura practica, si daca ai la catedra oameni care sa stie sa predea o lectie, sa-i faca pe elevi sa inteleaga materia, atunci s-ar intampla ceva ce ar periclita niste interese majore. ar periclita ceea ce se poate numi industria tipariturilor didactice din romania! o industrie care, de 20 de ani incoace, a scos mii si mii de titluri de manuale, culegeri, caiete speciale si alte materiale auxiliare tiparite. volumul mare de informatii din programa scolara stufoasa este regasit asadar in volumul imens de tiparituri didactice.

pai va intreb eu acum - cine ar avea interesul ca aceasta industrie sa dispara? profesorii care sunt autori de manuale? sau profesorii care baga pe gatul elevilor tot felul de astfel de tiparituri? ca de, profii din a doua categorie isi iau si ei comisionul, in functie de vanzarea realizata. sau editurile sau tipografiile care scot pe piata aceste tiparituri? cine are interes ca aceasta industrie sa dispara? nimeni! va dati seama ca se obtin bani grei din afacerea asta. sume colosale, la nivel national! asta este adevaratul raspuns la intrebarea - de ce nu se face reforma in invatamant? programa scolara este esenta sistemului educational. pana acum, in educatia de la noi s-au facut doar schimbari de fatada. dar nu s-a umblat deloc la esenta...

rezultatul acestei situatii? elevii nu se aleg cu nimic, dupa ani si ani de scoala. plus de asta, multi tineri isi nenorocesc spinarea, carand ani la rand ghiozdanele acelea pline cu manuale si alte prostii. asa-zis didactice. nu mai zic de limbajul de lemn in care sunt redactate aceste manuale! ca trebuie sa citesti de trei ori o propozitie, sa intelegi ce a vrut sa spuna "distinsul" autor al acelui manual. ei bine, pe cine credeti ca intereseaza ca elevii isi rup spinarea, carand ghiozdanele alea pline cu "caramizi"? pe cine intereseaza ca scoala scoate pe banda rulanta semianalfabeti, din cauza ca elevii nu inteleg nimic din ceea ce li se preda din manuale? ii intereseaza pe profii autori de manuale? sau pe cei care isi iau comision din vanzarea cartilor? sau pe patronii de edituri si tipografii? sa fim seriosi!

ma gandesc acum ca e a nu stiu cata oara cand scriu sau vorbesc despre acest subiect. asa cum o fac si altii. multi altii. si care e rezultatul? ne batem gura de pomana...

2010-02-16T05:27:00.000-08:00

am trait s-o vad si p-asta. nota zero e nota de trecere. la bacalaureatul care tocmai a inceput. cu niste probe care ar trebui sa masoare gradul de inteligenta al elevilor. si cum se zice ca prin comunicare iti poti da seama cat de destept e un om, ce spune, cum spune, atunci da, e posibil sa stabilesti asa ceva. toate bune pana aici. n-am inteles insa treaba cu nota zero. se zicea la televizor cam asa, o explicatie de la organizatori, adica onor ministerul de resort - doar daca te prezinti si esti ca si trecut, promovat. primesti un certificat de competenta. adica le ce se refera competenta, daca respectivul candidat vine bou si pleaca vaca? adica nu e-n stare sa scoata o propozitie din putul gandirii? ca asa ceva vezi peste tot. oameni de toate varstele care nu stiu sa se exprime. nu stiu sa lege doua cuvinte. foarte ciudat. dar cred ca nota zero nu e intamplatoare. nu degeaba a devenit nota de trecere. e mai degraba ceva care poate fi emblematic pentru scoala romaneasca. pentru calitatea absolventilor. nu-i asa?

2010-02-04T06:50:00.000-08:00

sa incepem prin a nu mai spune nimic. ce te faci daca? sau daca nu? ma uit la cer. cad pe ganduri. ar trebui sa fac asta? nici nu ma gandesc sa intreb cu adevarat. e prea sobra chestiunea. sa cazi asa, in neant. ar trebui totusi sa ne pastram calmul, nu? gheata. nu in pahar, ci pe trotuar. ar fi bine? sa te dai pe derdelus, sigur. hm, strambi din nas. nu mai ai timp. da, timpul. problema serioasa. iar la cer ti-e gandul. dar la ce nu? sa fie, sa nu fie? sa ne pastram cumpatul. si sa nu mai spunem nimic. eventual sa murmuram. ceva de genul - uite niste buze care se crapa de frig si de prea multe injuraturi inghitite, in loc sa fie scuipate. si ce urmeaza? week-end-ul. da, trebuie. ceva picanterii si somn. la televizor sa te uiti. neaparat. si din cand in cand pe geam. la cer. sa ne fie de bine!

2010-01-14T04:30:00.000-08:00

sa vedem ce putem face. sa trecem criza. probabil ca multi isi sictiresc acum soarta obraznica si mintea ingusta. n-au plecat din tara cand au avut ocazia si varsta. poate acum e prea tarziu. altii se retrag in provincie. si-au vandut apartamentul din beton de la oras si au cumparat o casa din chirpici la tara. bine si asa. macar de aer curat sa ai parte, daca nu de bogatie. ce mai poti face? sa ramai pe baricade. infruntand un inamic invizibil, dar care te altoieste la fiecare inghitit in sec si ghiorait de mate. ce sa mai faci? sa astepti urmatoarea chenzina. tot mai mica. sau ajutorul de somaj. sau pensia. fiecare dupa cum poate. noroc ca avem dupa ce adormi seara-n pat. dupa emisiuni de dat cu pararea. la televizor. cu politicieni si analisti. adormi impacat cu gandul ca tu esti relaxat, la orizontala, iar aia de la tv stau chirciti intr-un scaun pan' la 12 noaptea si dau din gura. ce va fi maine? parca mai conteaza! vine vara...

2009-12-28T03:37:00.000-08:00

sa fie un an mai bun. 2010. va fi? vom vedea. semnele nu par cine stie ce incurajatoare. macar sa fim sanatosi. macar. si in rest? ramane de vazut...

LA MULTI ANI!

2009-12-23T01:42:00.000-08:00

l-am auzit pe actualul premier spunandu-le romanilor ca in 2010 ne va fi intai mai rau, pentru ca dupa aceea sa ne fie mai bine. asta imi aminteste de o vorba pe care am auzit-o de la un profesor de-al meu de istorie, despre boierii care, pe vremuri, le promiteau taranilor o viata mai buna. ceva de genul - trageti la jug, in viata asta, ca o sa va fie bine in viata viitoare. cand veti ajunge in rai.

cred ca poporul roman are in sange promisiunea pe care fiecare generatie a primit-o de la conducatorii acestei tari - ca va fi mai bine. si binele acela se tot indeparta. si daca parintii nu atingeau viata aceea buna, atunci speranta se reporta catre copiii lor. si uite asa himera binelui a traversat timpurile. ca un fum de la un gratar plin cu mititei, iar cei care stau pe margine incearca sa-si ostoiasca foamea doar mirosind...

in anii '80, ceausescu spunea romanilor ca trebuie sa stranga cureaua, in numele datoriei externe pe care tara trebuia s-o plateasca. sa induram frigul din case, iarna. imi amintesc de o plenara, de prin 1985, in care "conducatorul cel iubit" spunea ca oamenii din tara asta pot supravietui langa caloriferele reci, daca mai pun o haina in plus pe ei. ca sa nu mai spun de cozile de zile intregi, in fata magazinelor, pentru o bucata de carne, un salam sau un pachet cu unt. si ni se promitea atunci ca, dupa ce vom plati datoria externa, vom trai mai bine. de-asta trebuia sa induram atunci toata mizeria.

dupa revolutie, alta promisiune. din partea noilor conducatori - romani, tara va trece printr-o perioada grea, care inseamna tranzitia la economia de piata. iar dupa tranzitie vom trai bine. si am indurat 20 de ani de tranzitie. am auzit, cu ceva timp in urma, ca tranzitia s-a terminat. dar unde e binele? probabil ca trebuie sa asteptam viata de apoi...

2009-12-15T04:58:00.000-08:00

revolutia romana. din 16 decembrie vor incepe comemorarile. ca in fiecare an. poate ca acum e ceva mai special - cifra rotunda - se implinesc 20 de ani de la revolutie. revolutie? sau lovitura de stat? greu de spus. cati au uitat de zilele acelui decembrie 1989? cati isi mai aduc aminte? am cunoscut familia unui tanar care a fost ucis la revolutie. una dintre primele victime din bucuresti. baiatul avea 17 ani in fatidica zi de 21 decembrie 1989. culmea, a fost ucis la ora 17.00, in fata salii dalles. dupa cativa ani de la moartea sa, ce credeti ca se intampla? familia lui primeste o carte postala. era de la armata. baiatul era chemat la incorporare. din punctul de vedere al autoritatilor, acest tanar traia. poate ca nici revolutie n-a fost, din acelasi punct oficial de vedere. intamplarea asta ar putea foarte bine sa defineasca acesti 20 de ani de dupa 1990. un timp dominat de nepasare. in care cei mai multi au uitat. mai ales cei care n-au avut rude, prieteni, vecini care sa fi murit atunci, in 1989. vorba aia, daca pe mine nu ma doare, de altii nu ma intereseaza...

2009-12-14T06:04:00.000-08:00

frumoasa campanie am avut. cu de toate. cu ce-am ramas? cu nevoia romanilor de spaga. s-a luat cu nemiluita. si nu numai cei amarati au pus botul la partide, pentru un salam, o ciocolata sau mai rau – ceva maruntis. si unii mai instariti au acceptat ploconul. stiu ce vorbesc! chiar ma gandeam daca n-ar fi mai bine, peste cativa ani, sa se legalizeze spaga electorala. probabil se va gasi careva sa propuna asta. asa cum in sistemul sanitar s-a propus ca spaga la medic sa fie legalizata. pai daca majoritatea se ocupa cu sportul asta – luat si primit – atunci de ce sa nu dam ori sa primim legal? ce sa ne mai ascundem dupa degete! ba poate ar trebui ca la alegeri partidele sa emita si chitanta. uite, alegatorule, ti-am dat banu’ gros, salamu’, tu te obligi sa votezi pe cine trebuie. si la sfarsit, cand iese din sectia de votare, alegatorul sa plece de acolo cu alta chitanta – aia care sa demonstreze ca electorul si-a facut datoria. fata de partid…

2009-12-09T07:18:00.000-08:00

ne vin acum stiri de la diverse agentii de presa din strainatate si analisti de peste ocean. cica in romania s-ar coace niscaiva revolte sociale. ei na! romanii ar fi necajiti peste masura de starea lor sociala. de saracie. ca sa vezi! si mai ales oamenii ar fi sictiriti de scena politica aflata intr-un balamuc total. mai sa fie! nu cred o iota din toate scenariile astea. a, da, daca am fi in alta tara, in cehia, in ungaria, in polonia, da, as zice ca o revolta e posibila. acolo sunt popoare care stiu sa se ridice impotriva imposturii, impotriva conducatorilor care nu fac nimic bun pentru tara lor, impotriva coruptiei generalizate, impotriva marsaviilor de orice fel. doar in tarile astea au mai avut loc revolte populare. chiar pe timpul comunsimului. pentru ca acolo oamenii au coloana vertebrala. oamenii de acolo au cu adevarat respect fata de libertate, fata de democratie, fata de tot ce inseamna corectitudine. dar la noi? ce e la noi? am vazut deja. si ma gandesc acum - in fata mizeriei, a ticalosiilor de tot felul, ce ar face "masele largi populare", dupa o defuncta exprimare? mai degraba aceste mase asteapta urmatorul scrutin electoral - sa mai primeasca o spaguta, un salam, o ciocolata, un suculet, o tuiculita...

2009-12-08T01:01:00.000-08:00

circul s-a terminat. luminile s-au stins. cortina a cazut. spectatorii pleaca. fiecare la casa lui. si la grijile lui. la saracia lui. ce va fi maine? la munca, acasa, la piata. ce cumperi? daca mai ai cu ce. te uiti in buzunar. fluiera vantul? posibil. vine iarna. tot trebuie sa-ti descretesti fruntea. macar de sarbatori. daca poti, daca ai timp. si chef. te mai gandesti acum la spectacol? deja l-ai uitat. fiecare secunda in plus te indeparteaza de trecut. uneori, cand ai atatea pe cap, uiti si cine e in fruntea statului. parca mai conteaza...

2009-12-03T03:44:00.000-08:00

dupa atatea batalii politice, cand ne vom mai aminti ca traim in aceeasi tara? ca avem frati, neamuri, prieteni, sotii, colegi, vecini? oare suntem capabili sa redevenim romani?